„Cum să-l iau pe copilul meu din fața calculatorului și să-l fac să citească?” întreabă părinții. „Cine este Slavici și de ce trebuie să-l studiez?” se revoltă elevii. Acestea întrebări îi preocupă în mod direct pe profesori, îndeosebi pe cei de limba și literatura română. Să-l faci pe elevul secolului al XXI-lea să citească este o adevărată provocare, iar profesorul trebuie să-și dovedească talentul pedagogic, pentru a depăși numeroasele obstacole și a-și atinge obiectivul.
Cum poate cartea să concureze cu tehnologia digitală? Cum poate cartea să înlocuiască telefonul, tableta, consolele de jocuri sau computerele? Cum poate cartea să concureze cu jocurile video, platformele de streaming și rețelele sociale?
Pare evident că răspunsul la aceste întrebări se îndreaptă către necesitatea unei conviețuiri între lectură și tehnologie, prin integrarea lecturii în tehnologie.
Pentru a câștiga interesul elevului secolului al XXI-lea ca cititor, profesorul trebuie să accepte că elevul poate fi un cititor digital. Plecând de aici, profesorul trebuie să stabilească o serie de strategii, pentru a promova și cultiva lectura, folosindu-se de tehnologie.
În primul rând, profesorul are la dispoziție numeroase platforme de audiobooks, cărți electronice sau aplicații de lectură, pe care elevii le pot accesa pe dispozitivele electronice. Fiecare elev poate avea un e-reader sau poate avea acces la aplicații de lectură, putând instantaneu să acceseze numeroase cărți. În comparație cu cartea tipărită pe hârtie, E-books-urile prezintă o serie de avantaje, deoarece elevii sunt în posesia a sute de cărți stocate într-un singur dispozitiv și de asemenea, pot căuta cuvinte necunoscute în dicționare integrate. Cele mai populare platforme care oferă acces la o colecție vastă de cărți sunt Kindle, Apple Books sau Google Play Books.
În al doilea rând, există aplicații de lectură care pot transforma dispozitivul mobil într-o bibliotecă personală. Wattpad, Goodreads sau Bluefire Reader permit atât lectura cărților, cât și conectarea cu alți cititori, pentru a discuta despre experiențele lor de lectură. Altele, precum Kindle, Kobo sau Nook, sunt concepute pentru a a face din experiență de lecturii o activitate cât mai apropiată de cea a cărților fizice, cu ecrane care imită hârtia. Avantajul acestor e-readers este că au o autonomie a bateriei foarte mare, care permite citirea timp de săptămâni, fără a fi nevoie de reîncărcare.
Totodată, profesorul are posibilitatea să creeze grupuri și să organizeze cluburi de lectură, valorificând prezența virtuală a elevilor pe rețelele sociale (Facebook, Wathsapp etc.). În mediul online, mai atractiv și mai familiar, elevii pot discuta despre cărțile citite, pot face dezbateri despre anumite idei, opinii etc.. Anumiți invitați, autori, critici literari sau alți specialiști în literatură pentru sesiuni live de Q&A (întrebări și răspunsuri) pe platformele de social media, sunt de asemenea, o formă de a-i apropia pe elevi de lectură.
Foarte populare printre elevi sunt proiectele multimedia legate de cărți, iar profesorul îi poate încuraja să creeze trailere video pentru cărțile citite. Aceștia pot crea scurte videoclipuri care prezintă elementele cheie ale unei cărți, similar trailerelor de filme (de exemplu, proiectul internațional Boovie). Activitatea implică și scrierea de scenarii, oferindu-le astfel elevilor oportunitatea de a-și exprima viziunea personală, subiectivă asupra textului citit.
Încurajarea elevilor să scrie recenzii pe bloguri sau să creeze vloguri despre cărțile citite îi poate face să se simtă mai implicați și să perceapă lectura ca pe o activitate motivantă și plăcută.
În concluzie, biblioteca școlii cu volume tipărite, așezate alfabetic, pe rafturi, trebuie să se îmbogățească, prin crearea unei biblioteci digitale, care să cuprindă e-readere și abonamente la platforme de audiobooks, iar profesorii trebuie să integreze lecturile electronice în activitățile lor de învățare. Lectura, în orice formă trebuie să fie în mod constant o prioritate pentru orice profesor.
Bibliografie
1. Cristoreanu C., Galu A. Ghid metodic de integrare a aplicaţiilor digitale în scenariul didactic. Cluj-Napoca, Ed. Casa Corpului Didactic, 2015.