Pe parcursul perioadei de după decembrie 1989, în fruntea Ministerului Educației au fost persoane fără experiența predării în învățământul preuniversitar. Au fost două excepții, pentru perioade scurte de timp: Liviu Marian Pop și Monica Anisie.
Domnul Liviu Marian Pop a avut o experiență efectivă la catedră învățământul preuniversitar de 8 ani, între anii 1996-2004.
Doamna Monica Anisie se pare că a predat efectiv aproximativ 15 la Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu” din București.
Miniștrii educației și realitatea sistemului de învățământ preuniversitar
„De ce nu mai avem profesori?” Răspunsul corect: Nu poți face educație la standarde europene cu profesorii rupți în c** de sărăcie
Citesc articolul din Adevărul și simt nevoia sa imi exprim opiniile legate de ceea ce scapă… Scapă esența: motivația și respectul.
Citesc articolul și cu tristețe observ că marii specialiști în educație cu studii impresionante în aulele universităților românești, sau, poate, chiar internaționale, nu surprind esența adevărului și mă întreb dacă acest demers al lor reprezintă o formă de politețe pentru a nu jigni corpul profesoral, ignoranța față de realitate sau dorința de a nu deranja mai mari sau mai micii politici românești de care ei înșiși, mari specialiști, depind financiar. Astfel, văd cum printre motivele enumerate sunt lipsa de colegialitate și de susținere pentru profesorii nou veniți de către dascăli cu mai mare experiență, birocrație excesivă, statutul de dascăl, lipsa de resurse materiale, tehnologice, logistice, condiții precare de munca… dar se pierde esența, de fapt esența nu se pierde, ci este ignorată pentru că așa de mai bine. Simt nevoia să completez aceste articole nu pentru a ieși în evidență și nici pentru a mă remarca ci doar pentru că adevărul îl consideră primordial a fi spus, fie că vorbim de adevărul real sau cel științific. Dar marii specialiști din educație se prefac că nu înțeleg și că nu știu adevărul științific pentru că ei conștientizează…
Efectele includerii beneficiarilor indirecți în deciziile școlii
Din punctul meu de vedere, includerea beneficiarilor indirecți (părinți, comunitate, organizații non-guvernamentale) în procesul decizional al școlilor este o temă importantă în educația modernă. Această abordare se bazează pe premisa că o educație bună nu implică doar elevii și cadrele didactice, ci și alte părți interesate care pot influența rezultatele educaționale. Este recunoscut faptul că părinții joacă un rol esențial în educația copiilor lor, iar implicarea lor în deciziile școlii poate aduce atât beneficii, cât și provocări.
Dezvoltarea rezilienței elevilor cu dizabilitate intelectuală, prin activități creative
Reziliența, definită ca abilitatea de a face față și de a se adapta la situații dificile, este o componentă esențială a dezvoltării personale. În cazul copiilor cu dizabilitate intelectuală, promovarea rezilienței este cu atât mai importantă, deoarece aceștia se confruntă frecvent cu provocări legate de integrarea socială, adaptarea emoțională și dificultăți cognitive. Acest articol explorează modul în care activitățile creative pot contribui la dezvoltarea rezilienței în rândul acestor elevi.
Strategii didactice centrate pe elev
Argumentele de ordin psihologic şi social că unele transformări produse în evoluţia educaţiei, mai cu seamă în planul obiectivelor pedagogice şi al procesului didactic însuşi, determină necesitatea adoptării unor modalităţi de tratare diferenţiată a elevilor. Astfel, corelat cu finalităţile generale ale educaţiei ca activitate socială definită, impactul cerinţelor societăţii asupra educaţiei se relevă şi în domeniul obiectivelor pedagogice specifice procesului instructiv-educativ al tinerei generaţii prin şcoală.
De la joacă la logică: primii pași în codare, prin eTwinning
Proiectele eTwinning aduc un plus de valoare educației preșcolare, oferind copiilor oportunitatea de a interacționa cu parteneri internaționali și de a dezvolta competențe esențiale pentru viitor. Prin intermediul acestor proiecte, copiii sunt expuși diversității culturale, promovând valori europene precum colaborarea, incluziunea și respectul reciproc.
Utilizarea problematizării în procesul de predare a romanului camilpetrescian „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”
În abordarea conținuturilor literaturii, problematizarea se distinge drept metodă didactică predilectă. Numită și „învățarea prin rezolvarea de probleme”, aceasta constituie o variantă a învățării prin descoperire, reprezentând și una dintre cele mai valoroase metode ale didacticii actuale.
Promovăm nutriția prin colaborare și creativitate. Un proiect eTwinning în săptămâna Școala altfel
Educația nutrițională și promovarea unui stil de viață sănătos reprezintă componente esențiale în dezvoltarea armonioasă a copiilor, având un impact semnificativ asupra performanțelor școlare și a stării generale de bine. Teoria învățării experiențiale, dezvoltată de David Kolb, subliniază importanța implicării directe a elevilor în activități practice, care facilitează asimilarea și internalizarea cunoștințelor într-un mod natural și durabil. În acest context, abordarea integrată a educației pentru sănătate prin activități creative și colaborative permite elevilor să dezvolte nu doar cunoștințe despre alimentația sănătoasă, ci și competențe sociale și emoționale esențiale.
Strategii de predare potrivite stilului vizual de învățare
Stilurile sau modurile de învăţare fac referire la diferenţele survenite în procesul de învăţare a indivizilor şi reprezintă un subiect controversat al ultimelor decenii, datorită diferitelor teorii şi păreri ale specialiştilor. În procesul de predare-învăţare, este recomandat ca profesorii să aplice chestionare pentru evaluarea stilurilor de învăţare ale elevilor, pentru a putea adapta metodele de predare la nevoile şi stilul fiecărui elev în parte. Potrivit lui Neil Fleming, există 4 stiluri de învăţare, după cum urmează: vizual; auditiv; prin citire/ scriere; kinestezic.
Experiență Erasmus în Atena: Special Education Needs and ICT
Primul flux de mobilitate din cadrul Proiectului Erasmus Key Action 1, „Special Education Needs. How to use ICT and games in special education”, s-a desfășurat la Atena, Grecia, unde am participat alături de două colege care își desfășoară activitatea în învățământul preșcolar. Cursul de formare „Special Education Need & ICT” a împletit armonios aspectele teoretice cu privire la dificultățile de învățare ale copiilor cu cele practice, sub îndrumarea a doi formatori deosebiți. Aceștia au încurajat cooperarea, lucrul în echipă, sprijinindu-ne la realizarea materialelor didactice folosind platforme de învățare și aplicatii foarte interesante și atractive pentru elevi: Plikers, Kahoot, Edpuzzle, Canva, Mentimenter.