O revistă internațională, care acceptă pentru publicare articole în domeniul educației și formării, în limbile română, engleză și franceză.
Unitatea de învățământ: Școala Primară Moțăieni
Propunator: Ghiță Lavinia
Clasa: pregătitoare
Aria curriculară: Om și societate
Dsciplina: Dezvoltare personală
Unitatea tematică: Diversitate
Tema zilei: Tipuri de emoții
Subiectul lecţiei: Emoții de bucurie, tristețe, frică, furie în activități/ contexte familiare
Descentralizarea sistemului educaţional este o opţiune de politică educaţională necesară din perspectiva democratizării vieţii interne şi a eficientizării administraţiei serviciilor publice. Şcoala este o instituţie care funcţionează într-o comunitate alcătuită din mai mulţi factori de educaţie: familie, autorităţi, organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale, agenţi economici, biserică, poliţie, unităţi sanitare etc. Pentru ca parteneriatul şcoală-comunitate locală să funcţioneze adecvat, descentralizarea este absolut necesară. Ea este inevitabilă.
Proiectul internațional „Școala pentru comunitate. Dezvoltare socială prin parteneriat educațional și cooperare” îşi propune dezvoltarea de competenţe necesare în societatea contemporană, în care rezolvarea problemelor comunitare, dezvoltarea de noi proiecte, atragerea resurselor financiare sunt aspecte al căror succes este direct proporţional cu nivelul de implicare al membrilor comunităţii, cu capacitatea de a învăţa şi cu competenţele de cooperare pe care le demonstrează instituţiile de la nivel local.
Because of growing ethnic, cultural, racial, language and religious diversity throughout the world, citizenship education needs to be changed in substantial ways to prepare students to function effectively in the 21st century.
Cunoaşterea unui aspect al realităţii nu se reduce la a acumula totalitatea informaţiilor cu privire la aspectul respectiv (de exemplu, elevul). Un profesor cunoaşte numeroase date despre elevii săi, dar cunoaşterea este complexă doar atunci când îşi propune în mod special acest lucru şi când realizează demersuri în acest sens.
Începuturile predării limbilor străine în școli din secolul nouăsprezece se leagă de practica folosită în predarea limbii latine. Astfel, cărțile elevilor conțineau regulile gramaticale de bază, liste de cuvinte în limbile respective și, respectând tradiția învățării limbii latine, fraze de tradus. Această metodă lăsa puțin loc exprimării orale sau asimilării unui limbaj comunicațional contextual.
Învățământul actual, privit în linii generale, ne arată un sistem de învățământ bazat pe metode curriculare învechite, rigide, desprinse de realitatea actuală în care sintagma „reformă educațională” este doar un succes de cele mai multe ori în vorbe. Foarte mulți dintre învățătorii și profesorii din România se consideră bine și foarte bine pregătiți în privința conținutului disciplinei lor, a metodelor pedagogice folosite, asta în condițiile în care la nivel European, în urma testelor Pisa, avem un procent de 40% dintre elevi analfabeți funcțional.
Învăţarea presupune achiziţie, combinare a experienţelor trecute cu cele prezente, ordonare, formularea de noi experienţe. În viziunea filozofului J. Dewey , o educaţie relevantă are la bază aspecte psihologice: „Cum învaţă mai bine oamenii?, Care este mediul propice învăţării?, Cum trebuie să fie instrucţia?”. Cunoaşterea este construită în contexte sociale, din interacţiunea oamenilor cu mediul. Educabilul este un participant activ în construirea cunoaşterii, nu un recipient pasiv al informaţiei.
Judging by the title only, one is entitled to believe that the poem is about things or facts or deeds that are not allowed to happen. Thus, the reader is curious to read beyond the words in order to decode the meaning of it. The title can be seen to be more than an intriguing invitation to a reading.
The poem has an interesting pattern of seven stanzas of different length (in lines). There is a two-line stanza in the beginning, being followed by a tercet (a stanza of three lines), and then by stanzas made of five lines, four lines in an alternation. The last stanza is a tercet also. These stanzas function much like paragraphs in prose (these groupings are often called verse paragraphs).
Jocul didactic matematic reprezintă un ansamblu de acţiuni şi operaţii care urmăresc obiective de pregătire intelectuală a elevilor, generând o motivaţie stimulatorie şi constituind o prezenţă indispensabilă în ritmul accentuat al muncii şcolare.
