Experienţa… ineditului

În ultimii ani, din ce în ce mai mult, constat că nu cunosc sistemul de învățământ românesc, că nu mai recunosc aici scopul nobil al educației și, din acest motiv, încerc un scurt sondaj al învățământului chinez, canadian și finlandez, din punct de vedere al ineditului pe care-l întâlneşti acolo.

Un liceu experimental din Shanghai, încercând să înţeleagă şi să preîntâmpine manifestările agresive ale tinerilor, pune la dispoziţia acestora o sală pentru relaxare în timpul pauzelor, o sală specială pentru urlat, iar muzica însoţeşte întotdeauna elevii pe parcursul pauzelor, considerând această o terapie recomandată de psihologi.

În Quebec, parte a Montrealului unde se află o mare comunitate de români, intrând într-o şcoală, descoperi pe pereţii sălilor de clasă, mini-diplome de carton ce recunosc meritele la diverse discipline sau domenii ale vieţii: „Rigoare şi auto-depăşire”, „Perseverenţă”, „Certificat de curtoazie”, „Diplomă de bun coleg” etc. Astfel, fiecare dintre elevi se simte apreciat, simte că a progresat şi, chiar dacă nu a obţinut o medie de absolvire ridicată, are totuşi satisfacţia de a fi „merituos” într-un anumit domeniu.

Un stil american, să zicem, încurajator, dar de ce nu? Aici, profesorii vorbesc nu despre o problemă, ci despre o provocare. Ei felicită pe toată lumea, scriu „Bravo!” pe toate lucrările şi le oferă copiilor o după-amiază de cinema şi pop-corn… „Sistemul nostru de evaluare nu gratifică doar pe cei mai buni în domeniul academic, precizează Marc Prescott, reprezentant al Comisiei şcolare din Montreal, ci şi pe cei care se implică în viaţa şcolii.”

Testele PISA susţin această idee şi Canada este, alături de Finlanda, Noua-Zeelandă, Australia şi ţările asiatice între primele zece care depăşesc întotdeauna nivelul mediu. Un alt aspect important este acela că diferenţele între copiii provenind din familii defavorizate şi ceilalţi sunt nesemnificative.

Finlanda a tulburat Europa anunţând, în urma cu ceva ani, o schimbare radicală în sistemul de educaţie: va renunţa la predarea materiilor şi va trece la „învăţarea –fenomen”, pe o temă dată. Elevii nu vor mai sta în bănci, vor interacţiona cu profesorii, se va pune accent pe activarea copilului şi scopul fundamental va fi formarea de abilităţi, educaţia pentru viaţă, nu pentru examene. Dezbaterile au scos la iveală admiratori şi contestatari înfocaţi. Ultimele studii arată progrese semnificative ale învăţământului finlandez şi, în mod firesc, se relevă o problemă majoră a învăţământului mondial: şcoala, aşa cum o ştiam, nu mai este în pas cu vremurile, iar provocarea viitorului va fi pregătirea individului „multitasking”, care să nu deţină neapărat un bagaj de informaţii, ci un set de abilităţi cheie.

Au fost doar câteva aspecte inedite din sistemele de învăţământ ale lumii şi studiul poate continua…

Bibliografie:
www.cnesco.fr/wp_content/uploads/2017/10/171002Dossier_Synthese_Qualite_de_vie_def.pdf

Accesări: 196

Articole asemănătoare