Înainte de abordarea teoretică a conceptului de gândire critică, consider că se impune revizuirea unei noțiuni aparent simple, dar, în realitate, de o profunzime fără precedent – adolescența.
Construcții geometrice cu rigla și compasul în învățământul preuniversitar
Fără să avem pretenţia unei definiţii ştiinţifice şi folosind un limbaj mai „pământesc“, am putea spune că prin problemă de construcţii geometrice înţelegem problema desenării unei (unor) figuri geometrice, pornind de la anumite elemente date, folosind anumite instrumente geometrice, respectând anumite reguli clare şi urmând un anumit itinerariu logic cu un număr finit de paşi.
Blocaje în comunicare și modalități de depășire a acestora
Pentru a explica mai bine necesitatea și importanța comunicării, voi reda în acest articol axiomele comunicării stabilite de Școala de la Palo Alto, care își propune să studieze fenomenul comunicării din perspectiva relațiilor interumane.
Metode inovative de predare și învățare pentru reducerea abandonului școlar
În vederea creşterii motivaţiei elevilor de a-şi finaliza educaţia obligatorie prin folosirea de către cadrele didactice a celor mai bune strategii şi metode ale învăţării formale şi nonformale, am participat la cursul de formare “How to motivate students to finalize their compulsory education. Creative teaching and learning methods for reducing early school leaving in a lifelong learning society”, ce a avut ca furnizor de formare Quarter Mediation. Printre metodele prezentate formatorii s-au referit la rezultatele obtinute in urma implementarii unui proiect european.
Interdisciplinaritatea și transdisciplinaritatea în educația artistică în învățământul primar
Desenul, pictura şi modelajul, descoperă copilului mijloacele de acţiune asupra materialelor şi obiectelor, pentru a ajunge la expresia plastică. Trebuie insistat asupra caracterului practic al artelor plastice. Familiarizarea treptată a elevilor cu unele tehnici noi de lucru măreşte curiozitatea lor şi imprimă activităţilor artistico-plastice un caracter atractiv.
O privire asupra conceptului Flipped Classroom – Clasa răsturnată
În ultimii ani, mulți profesori au experimentat modelul pedagogic numit Clasa Răsturnată. Practic, a răsturna o clasă înseamnă a inversa „ordinea“, de obicei, în care se acumulează cunoștințele sau se formează deprinderile. În loc să învețe un conținut nou în clasă, elevii învață la domiciliu prin vizionarea de secvențe video, realizate de profesori. Timpul din clasă este dedicat discuțiilor, activităților practice și proiectelor. Elevii au mai mult timp pentru analiză, pentru aplicarea cunoștințelor lor și pentru interacțiunea cu alți elevi, precum și cu profesorul.
Jocul didactic – mijloc de stimulare a gândirii creatoare a elevilor în cadrul lecțiilor de compunere
În condițiile în care școala contemporană deplasează accentul de pe memorarea unei cantități de cunoștințe pe dezvoltarea gândirii creatoare, pe însușirea metodelor și tehnicilor muncii intelectuala, pe dobândirea deprinderilor de muncă independentă, elevul devine – așa cum s-a subliniat adesea – participant activ la propria formare, iar învățătorul se situează pe o nouă poziție, orientându-i felul cum trebuie să învețe.
Reflecția personală – un antidot al învățării superficiale
Există modalități de comunicare nu numai cu alții, ci și „cu sine însuși”. Și aceasta este reflecția personală, capacitate și mod de acțiune mintală, strâns legată de inteligență și puterea de anticipație, de posibilitățile de abstractizare și de creație, de esența umanului.
Învățarea prin metode nonformale – metoda Photovoice
Metodele de învăţare de tip nonformal se centrează foarte mult pe implicarea tuturor stilurilor de învăţare (activ, reflexiv, teoretic şi pragmatic), permiţând participanţilor să îşi folosească toate simţurile, ceea ce duce la experienţe cu totul noi care le creează o stare de împlinire. Pentru a obţine astfel de rezultate, metodele (re)creează un mediu care devine în acelaşi timp stimulativ şi relaxant.
Valorificarea teoriei inteligențelor multiple în lecțiile de turism
Teoria inteligenţelor multiple, elaborată de profesorul Howard Gardner în anii 80, a apărut ca o alternativă a sistemului de învăţământ care valoriza doar abilităţile lingvistice şi logico-matematice ale elevilor, aceştia fiind consideraţi inteligenţi, spre deosebire de ceilalţi elevi care erau consideraţi doar „talentaţi”.