Firea omenească îşi are un mers firesc care trebuie cunoscut şi respectat. Se ştie că trecerea la structuri cognitive superioare se face sub impulsul exersării şi învăţării. Realul este asimilat prin intermediul structurilor de cunoaştere deja existente care, la rândul lor, suportă o acomodare permanentă în raport cu datele noi, interiorizate de subiect. Învăţarea se va face în raport cu „zona proximei dezvoltări”, în sensul că se va da elevului maximum din ceea ce el poate să asimileze la un moment dat şi care îi permite dezvoltarea psihică în perspectivă (1).
Respectarea particularităţilor de vârstă şi individuale în predarea disciplinelor tehnologice
Formarea abilităților de comunicare la copiii cu C.E.S.
Indiferent de forma de organizare a învăţământului special, în şcoli speciale de sine stătătoare sau în sistem integrat, dezvoltarea vocabularului constituie un obiectiv esenţial, reclamând o orientare metodică specifică.
Importanţa jocului în activitatea de fiecare zi a copilului
În activitatea de fiecare zi a copilului, jocul ocupă locul preferat. Jucându-se, el îşi satisface nevoia de activitate, de a acţiona cu obiecte reale sau imaginare, de a se transpune în diferite situaţii care îl apropie de realităţile înconjurătoare.
Cunoașterea, protejarea și ocrotirea mediului înconjurător de către preșcolari prin joc didactic
Mediul înconjurător reprezintă sursa vie, enormă şi deosebit de complexă a vieţii noastre, o îmbinare strâns corelată de elemente naturale şi antropice. Relația om-natură trebuie intensificată ca rezultat al unei civilizaţii înalte şi datorită „sprijinului” pe care ni-l oferă aceasta. Noi oamenii suntem cei care putem reechilibra natura, respectând legile acesteia şi purtându-ne ca „buni gospodari”.
Fenomenul literar englez în secolul al XVIII-lea și conceptul de frumusețe
Era Romantică a schimbat modul de gândire şi de exprimare a ideilor susţinute de romantici, fapt care va dăinui şi în următorii ani, după apariţia curentelor literare viitoare. Romantismul şi-a pus amprenta supra numeroaselor domenii de cercetare, dar şi asupra individualităţii Omului. Este un fenomen care încă are importante subiecte şi ipoteze de analizat şi care încă îşi face simţită prezenţa.
Adolescenții de astăzi nu mai sunt adolescenții de ieri. Dar nici lumea nu mai e la fel!
Oamenii se definesc pe ei și îi evaluează pe alții folosind comparația socială. Din copilărie, învățăm să folosim comparația socială pentru că așa fac adulții din preajma noastră. Unui copil i se spune frecvent că este altfel decât altul: prea mic sau prea mare, mai deștept sau mai puțin deștept, mai frumos sau mai puțin frumos, mai cuminte sau mai nebunatic. Prin aceste comparații, noi ne definim și ne structurăm ca personalități distincte, începând chiar din copilărie.
Dezvoltarea competențelor pentru lectură la elevii din ciclul primar
Există factori care determină lectura copiilor: particularităţile de vârstă şi psihice, preferinţele lor, climatul familial, factori care pot transforma lectura într-o necesitate, „o foame de carte”, o delectare sau nu. Când gustul pentru lectură, cultul pentru carte s-au format din primii ani de şcoală, acestea rămân pentru toată viaţa o obişnuinţă utilă.
Predarea utilizand metodele activ-participative în învățământul primar
Lumea se află într-o continuă evoluție, astfel că și învățământul trebuie să țină pasul cu aceasta, iar noi, cadrele didactice, trebuie să ținem pasul cu copiii din ziua de azi care sunt dornici de a cunoaște cât mai multe, cât mai repede, iar accesul la informație este destul de accesibil datorită existenței internetului și a rapidității cu care informația circulă.
Părinții în relația cu școala
Una dintre condițiile fundamentale pe care o presupune desfășurarea acțiunii educaționale este asigurarea unității de cerințe din parte agenților ei (cadru didactic, colectiv, părinte etc.). Pentru aceasta, este nevoie de o colaborare între toți factorii educativi care să imprime un sens unitar cerințelor ce stau la baza acțiunilor educaționale.
Limba română în context european
Limbile din Europa în sens strict aparţin, în marea lor majoritate, din punctul de vedere al înrudirii dintre ele, unei singure familii lingvistice: marea familie indo-europeană, care însumează peste 95% din locuitorii Europei geografice. Aceasta deosebeşte Europa în sens restrâns de celelalte continente (cu excepţia Australiei), în care există un mare număr de familii de limbi.