În epoca postmodernă, a vorbi de metode noi, de educații noi și de formare de formatori au devenit teme foarte importante. Acestea se resimt acut în societatea contemporană, în era globalizării și societatea cunoașterii, când ideea profesionalizării personalului didactic înseamnă instrumentalizare în a face față unor cerințe cu totul noi.
Profesionalizarea carierei didactice
Identitatea scriitorului în spațiul românesc totalitar. „Herta Muller – Regele se-nclină și ucide”
Literatura română sub comunism a cunoscut numeroase interdicții și piedici menite a le face scriitorilor greoaie activitatea scriitoricească și publicarea cărților. Se urmărea: „exterminarea elitei, îndoctrinarea populației, impunerea unui model de gândire și a unui comportament străine tradiției, rusificarea și sovietizarea vieții, ștergerea semnelor și a argumentelor prezenței noastre în lume, epurarea, lichidarea ori numai marginalizarea unui număr copleșitor de scriitori, pogromul cărții românești, ideologizarea culturii, a literaturii și a artei, izolarea cvasi-totală de lumea occidentală și de fenomenul cultural european, demonizat și înlocuit cu cel sovietic”.
Predarea și evaluarea în contextul educației digitale
Ne aflăm în perioada în care informația si digitalizarea aduc mari schimbări la nivelul interacțiunii dintre oameni și instituții. Această interacțiune de la distanță caracterizează în prezent și procesul de predare-învățare, fapt ce se datorează contextului actual. Fără îndoială, această schimbare majoră a luat prin surprindere elevii și cadrele didactice, care au făcut eforturi mari pentru a se adapta unei realități care părea îndepărtată. Importanța educației și învățării pe tot parcursul vieții a fost confirmată din nou prin suportul oferit cadrelor didactice de către numeroasele entități care au creat cursuri pentru instruirea cadrelor didactice prin oferirea unor exemple și sugestii concrete și, de asemenea, cursuri interactive pentru elevi cu scopul de a încuraja participarea și interesul pentru cunoaștere.
Evaluarea stilurilor educaționale parentale (Cercetare)
Pentru evaluarea stilurilor educaționale parentale de către elevi, am construit un chestionar care, în varianta finală, a avut 26 de itemi. Elevii au răspuns la fiecare item prin DA sau Nu. Fiecare item a fost formulat astfel încât să corespundă unuia dintre cele patru stiluri educaționale a căror descriere a fost preluată din literatura de specialitate (Maria Nicoleta Turliuc, 2004).
Comunicarea profesor-elev – cheia unei relații de succes
Comunicarea este un element cheie în relațiile dintre oameni, indiferent că vorbim despre relații personale sau profesionale. O bună comunicare elev-profesor este esențială în procesul instructiv-educativ, în care cele două părți implicate sunt partenere – cu precădere într-o societate în care cadrele didactice sunt discreditate și trebuie permanent să-și demonstreze competența – pentru că asigură atingerea obiectivelor învățării și automat succesul întregului act educațional.
Comportament deviant
Comportamentul deviant reprezintă o problemă majoră a societății moderne, odată cu dezvoltarea societății, majoritatea familiilor tind să se destrame din cauza distanței, atât fizice, cât și psihice. Această distanțare intrafamilială are efecte negative asupra copiilor, care tind să dezvolte un comportament deviant ca modalitate de reacție împotriva sentimentelor negative care îi copleșesc.
Pasivitatea și agresivitatea elevilor în mediul școlar
Societatea modernă se află într-o permanentă schimbare, însă tinde spre o involuție, deoarece comunicarea interpersonală este superficială și redusă la clișee, fiind dominată de pseudorelații. Tineretul, fiind încă în fază de formare, preia modelul observat în cadrul familiei, adoptând o atitudine rece, critică, lipsită de empatie. Atitudinea părinților se poate observa în comportamentul elevilor la școală, unde nu mai simt presiunea familiei și se pot manifesta liber, creându-și o altă imagine și o altă personalitate decât cea din mediul familial. O problemă majoră cu care se confruntă sistemul de învățământ o reprezintă pasivitatea elevilor privind procesul instructiv-educativ, dar și agresivitatea mascată sau evidentă a unor elevi.
Copilul preșcolar în era digitală
Educația care se făcea acum câteva decenii în școlile românești nu mai este suficientă pentru a ține pasul cu schimbările din zilele noastre. Această trecere a fost posibilă printr-o muncă intensă a cadrelor didactice pentru a se adapta noilor tehnologii. La vârsta preșcolarității, jocul ocupă un loc important în activitatea copilului iar calculatorul este un mijloc prin care copiii pot explora lumea îmbinând jocul cu învățarea.
Formarea profesorilor pentru folosirea tehnologiilor digitale
Schimbările semnificative în toate sistemele de educație ale statelor membre ale UE au fost impuse de noile direcții de dezvoltare la nivelul politicilor educaționale în direcția profesionalizării carierei didactice, a orientării acesteia către dezvoltare continuă, a creșterii atractivității profesiunii didactice, a orientării către standardele de calitate în domeniul formării inițiale prin instituțiile de învățământ superior, a dezvoltării profesionale continue și formării pe tot parcursul vieții, a promovării mobilităților și dezvoltării de parteneriate (Kovacs, Tîrcă, Iucu, & Ciolan, 2009, p. 5).
Despre digitalizare în contextul actual
Revoluția digitală, așa cum se specifică în raportul de activitate „Impactul revoluției digitale asupra viitorului omenirii”, nu este doar un simplu concept preluat din media, ci este o realitate de care ne implică și ne afectează pe toți, indiferent de țara ori continentul de unde venim, indiferent dacă vrem acest lucru ori nu. Secolul actual este un secol al informației din toate punctele de vedere. Este de la sine înțeles, că cine are informația are și puterea, este totuși evident că mai mult decât niciodată în istoria lungă și însângerată a omenirii, ca să îl parafrazăm pe W.S. Churchill, cei care au un acces privilegiat la informație influențează nu atât direct puterea cât mai ales marea masă a populației al cărei rol esențial este acela de a susține și confirma, inclusiv prin mecanismele electorale, manifestările puterii.