Pentru evaluarea stilurilor educaționale parentale de către elevi, am construit un chestionar care, în varianta finală, a avut 26 de itemi. Elevii au răspuns la fiecare item prin DA sau Nu. Fiecare item a fost formulat astfel încât să corespundă unuia dintre cele patru stiluri educaționale a căror descriere a fost preluată din literatura de specialitate (Maria Nicoleta Turliuc, 2004).
Ne referim la:
- stilul autoritar – control puternic, punitiv, utilizând forţa, nivel redus al exprimării afectivității faţă de copii, atitudine a părinților orientată spre obediența copiilor;
- stilul autorizat – caracterizat prin afecțiune puternică în relaţiile dintre părinţi şi copii prin administrarea raţională a pedepsei şi a recompensei cu motivarea gestului, direcționarea activității copiilor, prin implicarea acestora în deciziile importante pentru familie;
- stilul permisiv – caracterizat printr-un grad scăzut de control şi un nivel ridicat al afectivitătii faţă de copii, precum şi prin tendinţa părinţilor de a ceda în fața copiilor;
- stilul neglijent – caracterizat printr-un slab control al conduitei copiilor, printr-un nivel redus al afecţiunii.
Varianta preliminară a chestionarului a cuprins 29 de itemi. Aceștia au fost incluşi intr-o listă care a fost oferită, împreuna cu instrucțiuni și cu scurte descrieri ale celor patru stiluri educaţionale operaţionalizate, unui număr de zece profesori, consideraţi experţi. Aceştia au avut sarcina de a citi cu atenţie fiecare item şi de a-l distribui pentru unul dintre stilurile parentale descrise. În urma analizei clasificărilor facute de profesori, 5 itemi au fost eliminaţi, datorita faptului că experţii i-au alocat în mod variat: unii stilului neglijent, alţii stilului permisiv, iar alţii ambelor stiluri.
Pe grupul de elevi pe care am efectuat cercetarea propriu-zisă, valorile coeficientului de consistență internă Alpha Cronbach pentru scalele corespunzătoare celor patru stiluri educaţionale parentale au fost: 0,72 pentru stilul autoritar; 0,69 pentru stilul democratic ;0,65 pentru stilul permisv, respectiv 0,67 pentru stilul neglijent. Valorile modeste ale consistenței interne se explică prin numărul scăzut de itemi din fiecare scală. Valorile obţinute au fost considerate, însă, satisfăcătoare pentru scorurile cercetării noastre.
În cazul chestionarului pentru evaluarea stilurilor educaționale parentale, au fost calculate patru scoruri, câte unul pentru fiecare dintre cele patru stiluri educaționale operaționalizate prin itemii chestionarului. Itemii corespunzători celor patru stiluri educaționale parentale sunt: pentru stilul autoritar: 1, 5, 11, 13, 20, 21, 24; pentru stilul autorizat: 4, 12, 15, 16, 19, 23, 26; pentru stilul permisiv: 6, 7, 14, 22, 25; pentru stilul neglijent: 2, 3, 8, 9, 10, 17, 18.
Răspunsurile subiecţilor la itemi au fost cotate, acordându-se câte un punct în cazul alegerii variantei DA si zero puncte în cazul alegerii variantei NU. Apoi au fost însumate cotele itemilor corespunzători fiecarei dintre scale,astfel obţinându-se scorurile pentru fiecare scală.
Chestionarul pentru evaluarea stilurilor educaționale parentale
NU / DA
1 Părinţii mei spun deseori: „Vei face acest lucru pentru că aşa spun(em) eu(noi)”.
2 Pentru parinţii mei, între disciplină şi pedeapsă nu există nicio diferență.
3 Părinţii mei sunt indiferenţi faţă de stările mele emoţionale.
4 Părintii îmi ascultă întotdeauna opinia, înainte de a lua o decizie importantă pentru familia noastră.
5 Părinţii mei încearcă permanent să-mi impună ce să fac sau cum să mă comport.
6 Deseori, am refuzat să respect indicaţiile părinţilor.
7 Părinţii mei au pus rareori în practică ameninţările cu pedeapsa, chiar şi atunci când nu am răspuns cerinţelor lor.
8 Părinţii mei nu obişnuiesc să-şi exprime afecţiunea faţă de mine.
9 Nu am o idee clară cu privire la regulile din familia mea.
10 Părinţii mei nu prea îmi controlează activitatea şcolară sau prietenii cu care umblu, lăsându-mă să fac totul de capul meu.
11 Părinţii mei sunt cei care stabilesc aspectele în legătură cu care putem sta de vorbă sau cele care nu pot fi negociate.
12 Părinţii mei spun frecvent cum aş putea proceda într-o problemă, dar nu îmi impun niciodată ce să fac.
13 În concepţia părinţilor mei, copiii nu trebuie să aibă niciun cuvânt de spus în crearea regulilor familiei.
14 Uneori,am avut probleme (de exemplu, la şcoală sau cu prietenii), pe care părinţii mei le-au trecut cu vederea.
15 Părinţii mei au ezitat să utilizeze forţa fizică (bătaia), pentru a mă aduce „pe calea cea bună”.
16 Părinţii îmi permit frecvent să negociez cu ei anumite aspecte legate de sarcinile mele sau de lucrurile pe care vreau sa mi le cumpăr.
17 Părinţii mei obişnuiesc să mă lase să vin târziu în casă.
18 De obicei, părinţii nu mă întreabă unde mă duc, atunci când plec de acasă.
19 Părinţii mă consultă frecvent atunci când vine vorba despre stabilirea programului pentru week-end.
20 Părinţii mei au deseori sentimentul că am abuzat de bunăvoinţa şi de înţelegerea lor.
21 Părinţii îmi spun deseori că trebuie să fac ceea ce hotărăsc ei, deoarece eu sunt copil, iar ei sunt părinţi.
22 Au fost situaţii în care chiar dacă am greşit, părinţii m-au iertat, spunând că sunt doar un copil.
23 Părinţii mei obişnuiesc să-mi explice de ce m-au pedepsit, atunci când am greşit.
24 Părinţii mă obligă să fac anumite activităţi, fără a-i interesa daca îmi plac sau nu.
25 Părinţii nu mă ceartă, atunci când obţin o notă foarte mică la şcoală.
26 Părinţii obişnuiesc să-mi ceară părerea atunci când vor să facă o schimbare în casă.