Bullying-ul școlar reprezintă o formă de violență repetată, fizică sau psihologică, care afectează dezvoltarea emoțională, socială și educațională a elevilor. Conform studiilor recente, aproximativ 20–30% dintre elevii din învățământul preuniversitar se confruntă cu forme de bullying, fie ca victime, fie ca agresori. Impactul negativ asupra performanței școlare, stimei de sine și sănătății mintale subliniază necesitatea implementării unor strategii eficiente de prevenire și intervenție.
Bullyingul – între trecut și prezent
Bullyingul reprezintă un fenomen complex, cu implicații profunde asupra dezvoltării emoționale, sociale și academice a copiilor și adolescenților. Termenul provine din limba engleză („bully” – agresor) și desemnează un comportament agresiv repetat, intenționat, manifestat în cadrul unei relații caracterizate prin dezechilibru de putere între agresor și victimă. Potrivit lui Olweus , bullyingul presupune trei caracteristici esențiale: intenționalitatea comportamentului agresiv, repetitivitatea acestuia și incapacitatea victimei de a se apăra eficient.
Prevenirea violenței în școli prin formarea comportamentelor sociale
Când vorbim despre comportamentul prosocial, regăsim o gamă largă de conduite, definite în cadrul interacțiunii dintre individ și societate, manifestate de oameni în activitatea lor socială, pe baza normelor și valorilor sociale. Comportamentele noastre au consecințe mai mult sau mai puțin directe asupra celorlalți, iar în funcție de aceste rezultate ele pot fi prosociale (în cazul unui rezultat pozitiv) sau antisociale (în cazul unui rezultat negativ). Cei care nu deranjează prin comportamentul lor, ci dimpotrivă, consolidează normele și valorile sociale, sunt definiți ca persoane cu comportament prosocial.
Rezistența prin lectură: De la „scroll-ul” infinit la analiza textului-suport
În universul digital al elevului de liceu, informația nu mai este parcursă pe orizontală, ci se „scanează” pe verticală. Algoritmul de TikTok sau Instagram a antrenat creierul adolescentului pentru gratificație instantanee: dacă un stimul nu livrează dopamină în primele secunde, este abandonat printr-un gest reflex de glisare compulsivă, care nu lasă loc pentru reflecție. În acest context, ora de limba și literatura română riscă să devină un spațiu al anacronismului dacă nu transformăm lectura într-un exercițiu de reziliență cognitivă. Liceanul de astăzi nu suferă neapărat de o lipsă de inteligență, ci de o criză a „lecturii profunde”/ „deep reading”. Maryanne Wolf avertiza că mediul digital ne modelează circuitele neuronale spre o procesare rapidă, dar superficială.
Contribuția profesorului la dezvoltarea competenței de redactare în gimnaziu
Cu cât scrii mai bine, cu atât urci mai sus. Oamenii care gândesc bine, scriu bine. Oamenii cu mintea încețoșată scriu note încețoșate și discursuri încețoșate. Să scrii bine nu este un dar al naturii. Trebuie să înveți să scrii bine. (David Ogilvy).
Din experiența la catedră, am constatat un interes scăzut al elevilor de gimnaziu pentru redactarea diferitelor tipuri de texte. Compunerea școlară, acel text de minimum 150 de cuvinte dat ca temă pentru acasă sau inclus în subiectul pentru examenul de Evaluare Națională întotdeauna a ridicat probleme elevilor. Pentru majoritatea dintre ei reprezintă o sarcină dificilă care le creează adevărate stări de stres și îi determină să apeleze la eroul vieții lor, omniprezentul și omniscientul AI, fapt care nu contribuie deloc la stimularea și dezvoltarea competenței de redactare.
Integrarea instrumentelor digitale la lecțiile de comunicare în limba română
Digitalizarea în educație reprezintă integrarea tehnologiilor digitale (platforme e-learning, resurse interactive, dispozitive moderne) pentru a optimiza predarea, învățarea și evaluarea. Utilizarea noilor tehnologii digitale face școala mai atractivă pentru elevi, mai adaptată nevoilor și stilului lor de viață, mai eficientă în a dezvolta competențe.
Un nou model de asigurare a calității în educație
Un model de asigurare a calităţii în educaţie este un factor esenţial în realizarea cu succes a educaţiei, la nivel mondial existând un număr mare de iniţiative în acest sens. El reprezintă un instrument eficient în managementul instituţiilor de învăţământ, însă este foarte important ca acesta să fie corect implementat, altfel riscând să genereze adversităţi şi chiar să devină o povară.
Utilizarea aplicațiilor cu inteligență artificială în evaluarea școlară. Implicații pentru procesul didactic și pentru actorii educaționali
Inteligenţa artificială este una dintre cele mai importante direcții de transformare a educaţiei contemporane, cu implicații pe măsură în ceea ce privește modul de proiectare a proceselor de predare, învățare și evaluare. Pe măsură ce digitalizarea devine o parte integrantă a sistemelor educaționale, aplicațiile bazate pe inteligență artificială sunt tot mai mult integrate în activitățile școlare. Evaluarea a fost și va fi unul dintre domeniile în care această transformare este cea mai vizibilă. Astfel, evaluarea nu mai reprezintă doar un instrument de certificare a cunoștințelor, ci se transformă într-un proces complex, dinamic, care susține învățarea, individualizează parcursul educațional și optimizează intervențiile pedagogice. Asemenea organizații internaționale precum OECD subliniază că inteligența artificială oferă evaluării puterea de a deveni un mecanism de monitorizare și dezvoltare continuu, capabil să ofere informațiile relevante atât pentru elevi, cât și pentru profesori (OECD, 2023).
Integrarea tehnologiilor generative bazate pe inteligență artificială în dezvoltarea metacogniției la elevii din ciclul primar – fundamente teoretice, model pedagogic și aplicații curriculare
Dezvoltarea accelerată a inteligenței artificiale (AI) generative impune o reconfigurare a practicilor educaționale, inclusiv în învățământul primar. În acest context, se ridică problema impactului utilizării AI asupra formării metacogniției și a autonomiei cognitive a elevilor. Articolul analizează fundamentele teoretice ale metacogniției și autoreglării, discută rolul medierii didactice și propune modelul M.A.I. (mediere, activare, interiorizare) ca schemă conceptuală pentru integrarea responsabilă a AI în ciclul primar. Modelul reprezintă o operaționalizare aplicativă a proceselor pedagogice consacrate, adaptată contextului digital actual.
Primii pași spre cunoaștere. Grădinița, rolul și beneficiile ei în viața copilului
Grădinița este un mediu creativ și interesant, care pune baza educației copilului și îl ajută să deprindă primele aptitudini necesare pentru școală. Îi oferă oportunitatea de a descoperi lucruri noi și de a-și dezvolta abilități esențiale pentru viața de zi cu zi, pe care stând acasă nu le poate dobândi. Iată de ce este important să duci copilul la grădiniță și care sunt principalele beneficii ale acesteia asupra dezvoltării lui!
