Educația incluzivă constituie o prioritate a sistemului de învățământ actual, având ca scop integrarea și valorizarea tuturor elevilor. Lucrarea analizează situația elevilor cu cerințe educaționale speciale (CES) din Școala Gimnazială Nr. 1 Mogoșoaia (5,60%)– evidențiind strategiile didactice aplicate și impactul intervențiilor personalizate, prin două studii de caz relevante.
Educația incluzivă presupune asigurarea accesului egal la educație pentru toți elevii, indiferent de particularitățile lor. Integrarea elevilor cu CES în școala de masă implică nu doar participarea acestora, ci și progresul lor real și dezvoltarea armonioasă.
Incluziunea este susținută din punct de vedere teoretic și legislativ prin:
- Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023;
- Declarația de la Salamanca (1994);
- recomandările UNESCO.
În cadrul școlii pe care o reprezint, Școala Gimnazială Nr. 1 din Mogoșoaia, procentul elevilor cu CES este de 5,60%. Trebuie precizat faptul că în cadrul școlii numărul elevilor care au certificat de orientare școlară și profesională este mult mai mic decât realitatea deoarece părinți nu înțeleg care este rolul acestor certificate de orientare școlară și profesională și există situații în care părinților le este greu să-l obțină deși au îndrumările necesare din partea școlilor. Aceste procente reflectă diversitatea și necesitatea intervenției diferențiate.
Strategii didactice incluzive aplicate:
- adaptare curriculară;
- învățare diferențiată;
- metode interactive;
- evaluare formativă;
- colaborare interdisciplinară.
Studiu de caz – Școala Gimnazială Nr. 1 Mogoșoaia
Date generale
Elev: A.B. (inițiale fictive)
Clasa: a III-a
Diagnostic: tulburare de atenție și dificultăți de învățare
Probleme identificate
– dificultăți de concentrare;
– impulsivitate;
– realizarea incompletă a sarcinilor;
– rezultate școlare fluctuante;
– dificultăți de integrare în activități de grup.
Obiectivele intervenție
– creșterea capacității de concentrare;
– dezvoltarea autocontrolului;
– îmbunătățirea performanțelor școlare;
– integrarea în colectiv.
Strategii aplicate
– fragmentarea sarcinilor de lucru;
– utilizarea materialelor vizuale;
– alternarea activităților;
– recompensarea comportamentului pozitiv;
– colaborare cu familia și consilierul școlar.
Rezultate obținute
– creșterea atenției în timpul orelor;
– finalizarea sarcinilor;
– îmbunătățirea relațiilor cu colegii;
– progres școlar vizibil.
Interpretare
Intervenția diferențiată și consecventă a contribuit la adaptarea elevului la cerințele școlare și la dezvoltarea comportamentului adecvat. Adaptarea curriculară și sprijinul emoțional au avut un impact semnificativ asupra evoluției elevului.
Printre principalele obstacole întâmpinate în implementarea incluziunii, se numără:
- lipsa resurselor
- supraîncărcarea cadrelor didactice
- insuficiența formării profesionale
- prejudecăți sociale
- clase numeroase;
- insuficiența personalului specializat
- colaborare dificilă cu unele familii
Familia are un rol esențial în succesul incluziunii:
- susține copilul emoțional
- colaborează cu școala
- participă la activități educaționale
Comunitatea poate contribui prin:
- parteneriate educaționale
- sprijin material
- programe de integrare socială
Direcții de îmbunătățire
Se impun următoarele măsuri:
- formarea continuă a cadrelor didactice;
- creșterea numărului de profesori de sprijin;
- dezvoltarea resurselor educaționale;
- promovarea culturii incluzive;
- politici educaționale coerente.
Concluzii
Incluziunea elevilor cu CES este un proces complex, dar esențial. Diferențele dintre cele două școli evidențiază necesitatea adaptării intervențiilor la context.
Studiile de caz demonstrează că strategiile personalizate conduc la rezultate pozitive, atât la nivel academic, cât și emoțional.
Incluziunea rămâne o responsabilitate comună a școlii, familiei și comunității.
Bibliografie
– Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023
– Declarația de la Salamanca (1994)
– UNESCO (2009), *Policy Guidelines on Inclusion in Education*
– Gherguț, A. – *Educația incluzivă și pedagogia diferențiată*
– Ministerul Educației, Educația incluzivă – ghid metodologic, București, 2020.
– UNICEF, Educația incluzivă: ce este și de ce este importantă, 2019.
– Gherguț, A., Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale, Editura Polirom, Iași, 2013.
– Vrăsmaș, E., Școala și educația pentru toți, Editura Miniped, București, 2001.