Avem o bogăţie nepreţuită de comori izvorâte din arta noastră populară. Începând cu obiceiurile prilejuite de fiecare eveniment important din viaţa poporului, continuând cu frumoasele costume pe care le îmbracă în aceste împrejurări şi cu cântecele, dansurile şi strigăturile, nelipsite la aceste datini, izvorul lor e nesecat pentru cel ce vrea să le cunoască şi să le adune în mănunchi, cum spunea Anton Pann: „De la lume adunate și-napoi la lume date.”
Marele nostru poet, Vasile Alecsandri, spunea că toate creaţiile folclorice sunt „piese scumpe în sânul poporului, prin urmare e o sfântă datorie de a le căuta şi de a le feri de noianul timpului şi a uitării”.
Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au încercat să exprime, prin mișcări coordonate cu un ritm, sentimente dintre cele mai variate, de la tristețe la veselie, dar și mânie sau extaz.
În esență dansul a fost și este tot ceea ce vrem noi să fie: mijloc de exprimare a tristeții și a fericirii, stil de viață, modalitate de cucerire, de venerare, de supunere. Dansul trebuie să fie natural, să vină de la sine, ca orice mijloc de exprimare pe care îl folosim în mod frecvent.
Creaţiile populare ne dau posibilitatea să-i educăm pe copii încă din grădiniţă, în spiritul dragostei faţă de patrie, faţă de tot ce-i românesc, deoarece acestea sunt aspecte concrete pe care le pot intui fără prea mare efort, trezindu-le sentimente deosebite.
Spectacolele ansamblurilor artistice înregistrează un succes răsunător, afirmând, de fiecare dată, talente artistice autentice şi o artă folclorică de o mare originalitate şi frumuseţe.
Între multiplele forme de manifestare a geniului creator popular, în care dragostea de frumos şi viaţa de fiecare zi definesc complex o străveche tradiţie, folclorul coregrafic impune prin vitalitatea şi varietatea sa.
Să-i ajutăm pe copii să înțeleagă imensitatea tezaurului folcloric, în care arta populară românească este o minunată oglindă, în care se reflectă cu cea mai mare intensitate frumusețea patriei noastre, istoria și mai ales sufletul neamului.
Dansul popular din Republica Moldova cunoaște o largă răspândire, dovedindu- se, nu o dată, un izvor nesecat de valori, remarcate fiind prin faptul că prezintă particularităţi locale pronunţate, farmecul şi pitorescul său constând într-o puternică individualizare.
De o înaltă valoare artistică, cu un conţinut bogat şi emoţionant nuanţat, folclorul, e o expresie convingătoare, de dimensiuni şi semnificaţii profunde, a vieţii sociale şi spiriuale a poporului român şi a naţionalităţilor conlocuitoare de pe meleagurile noastre.
Jocul cu cânt este una din activitățile cele mai agreate de copii. După ce copilul ajunge să își coordoneze mișcările în ritmul unui joc cu cânt organizat, se poate trece la o formă puțin mai pretențioasă și anume aceea a dansului popular.
Dansurile populare îi familiarizează pe copii cu un nou element al folclorului, contribuind și prin aceasta la dezvoltarea dragostei pentru arta poporului nostru, la dezvoltarea simțului ritmic, a capacității de coordonare a mișcărilor, le educă gustul pentru frumos și armonie. Copiii trebuie să simtă și să înțeleagă frumusețea dansurilor populare românești, ajungând să le joace cât mai autentic, mai artistic.
Dansurile populare duc la evidențierea posibilităților creative ale copiilor și a modalităților de exprimare prin diferite figuri de dans (dezvoltă capacitatea de manifestare a sentimentelor și trăirilor personale). Ele duc la dezvoltarea dragostei pentru arta poporului nostru îi familiarizează pe copii cu unele elemente de folclor, contribuind astfel la dezvoltarea dragostei pentru frumos, pentru armonie, le cultivă răbdarea, stăpânirea de sine, perseverenţa, încrederea în sine, spiritul de echipă, memoria, precum şi capacitatea de a-şi coordona mişcările şi simţul ritmic.
Ca învățător la clasele primare am considerat că orice copil trebuie educat pentru a fi un continuator al valorilor culturii populare. Tradițiile populare au constituit subiecte îndrăgite și interesante pentru copii. Sentimentele lor au fost îndreptate spre arta populară, muzică și dans popular, arta aplicată în costumele populare și amenajarea interiorului, obiecte decorative specifice zonei din care fac parte.
Dansul popular, împreună cu cântecul și cu strigăturile ce îl însoțesc, formează un tot armonios ce nu poate fi despărțit. Jocurile populare românești, prin frumusețea costumelor și a melodiei, prin suplețea și expresivitatea mișcărilor, prin voiciunea pe care o imprimă școlarilor mici contribuie în mare măsură la realizarea educației estetice a școlarilor mici.
Elevii se lasă îndrumați și pot fi modelați în așa fel, încât, pe fondul afectiv să se așeze elementele cunoașterii artistice, care vor imprima gândirii lor, anumite nuanțe, ce vor îmbogăți viitoarea lor activitate individuală și socială. Începând cu obiceiurile prilejuite de fiecare eveniment important din viața poporului, continuând cu frumoasele costume pe care le îmbracă în aceste împrejurări și terminând cu cântecele, dansurile și strigăturile nelipsite de la aceste activități, izvorul lor este nesecat pentru cel care vrea să le cunoască și să le transmită mai departe.
Prin dansurile populare semănăm şi dezvoltăm copiilor deprinderea de a executa paşi de dans, de a se mişca în ritmul muzicii, le dezvoltăm simţul ritmic şi auzul muzical. Şi nu în ultimul rând, îi obişnuim cu mişcarea în grup.
Toate aceste dansuri şi altele, trebuie atent alese pentru a-l face pe copil să îndrăgească dansul popular şi să şi-l însuşească la nivelul lui, formându-i deprinderi, dezvoltându-i gustul pentru frumos.
Elevii mici sunt cele mai sensibile fiinţe, dornice să înveţe, să înţeleagă, să simtă. Vârsta lor fragedă nu constituie un impediment în abordarea temelor legate de folclor, ci, dimpotrivă, un avantaj, căci vom lucra cu nişte minţi şi suflete „nepoluate” încă de alţi factori. Cu multă pricepere, dar mai ales pasiune, putem inocula copiilor dragostea şi respectul pentru folclor. În acest sens, mă preocupă permanent ca bogăţia tradiţiilor strămășești moştenite de la înaintaşi să se păstreze în sufletele şi conştiinţa elevilor mei pentru a le putea transmite mai departe. În acest scop, am urmărit ca, în cadrul activităţilor educative şcolare şi extraşcolare, să le fac cunoscută copiilor frumuseţea portului popular românesc, obiceiurile româneşti, cântecele şi dansurile populare, creaţiile literare populare, meşteşugurile tradiţionale şi nu numai, sădindu-le în suflet sentimentul de mândrie că sunt români.
Moștenirea pe care am primit-o trebuie dusă mai departe de preșcolarii pe care-i educăm pentru că un popor trăiește prin ceea ce lasă moștenitorilor săi. Este bine să cunoaștem și să transmitem copiilor măcar un strop din ceea ce a creat omul simplu de la țară cu iscusința minții și cu căldura sufletului său.
Copiii de azi, tinerii de mâine, care învață ABC-ul dansului popular vor avea un mare avantaj: peste ani se vor integra cu ușurință în atmosfera petrecerilor oamenilor de vârste diferite.
Păstrând şi cultivând aceste tradiţii ale poporului nostru încă din școala primară, nu ne vom pierde niciodată identitatea.
Bibliografie
Domby, Emeric, Dansuri populare din regiunea Cluj, Casa Regională a Creaţiei Populare, 1967;
Ioan Nicola, Tratat de Pedagogie Școlară, Editura Aramis, Bucureşti, 2000,
Negruţiu, Silvia, Valorificarea folclorului în învăţământul primar, Cluj Napoca, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2005.