EDICT

Cercetarea urmărește evidenţierea  faptului că un anumit spectru al evaluării nu poate sufoca actul didactic prin exclusivitate. Nu putem fi pe deplin moderni și nici pe deplin clasici. Alternarea ȋn funcție de perioada de lucru, de conținutul evaluat, precum și ȋn funcție de starea motivațională a elevilor constituie premizele unei abordări obiective, pozitive și corecte a evaluării școlare.

Cuvinte cheie: evaluare școlară, metode tradiționale, metode complementare

Obiectivul cercetării:
Analiza efectului pe care metodele de evaluare tradiționale și alternative le au asupra evoluției școlare a elevului.

Stabilirea variabilelor:
a. Variabila dependentă: progres școlar ; regres școlar ; stagnare ȋn notare
b. Variabila independentă: același grup de elevi aflați ȋn două situații distincte de evaluare: tradițională și alternativă

Ipoteza de cercetare:
Dacă evaluarea școlară pe același conținut se realizează atȃt prin metoda tradițională (testul), cȃt și prin cea complementară (proiectul), atunci progresul școlar este asociat metodei complementare de evaluare, ȋn timp ce stagnarea sau regresul școlar sunt asociate metodei tradiționale de evaluare.

Metoda, instrumentele și lotul de subiecți:
a. Metoda utilizată este experimentul – cercetare pe același lot de elevi, cu manipularea variabilei independente ;
b. Instrumentele utilizate sunt cele două metode de evaluare școlară : testul și proiectul ;
c. Lotul de subiecți : elevii clasei I de la Școala gimnazială “Ștefan cel Mare și Sfȃnt” Dobrovăț, Iași

Aplicarea experimentului:
Testul s-a aplicat după parcurgerea integrală a capitolului cu grupurile de litere, ȋn timp ce proiectul s-a desfășurat pe o perioadă mai lungă de timp, echivalentul a 6 luni de zile. La ȋnceput s-a stabilit nivelul general al elevului prin precizarea rangului său din catalog, s-au aplicat cele două metode de evaluare și s-a observat dacă elevul a realizat o ridicare, o stagnare pe rang sau o coborȃre.

Interpretarea rezultatelor cercetării

● Ȋn stadiul inițial, fără aplicarea metodelor de evaluare, elevii se integrau pe patru ranguri, ȋn funcție de calificativele lor semestriale (I, S, B, FB) și ȋn funcție de calificativul predominant obținut la testările sumative ; rangurile au fost exprimate prin valori de la 1 la 4:

● După aplicarea primei metode de evaluare (testul), s-a constatat că grupul de elevi a ȋnregistrat un regres ȋn notare, fapt exprimat de valoarea – 2 ; ȋn acest context nu a putut fi vorba nici măcar de o stagnare ȋn notare, care ar fi ȋnsemnat ca grupul să ȋnregistreze la test aceleași rezultate specifice rangului unde au fost integrați inițial ;

● După aplicarea celei de-a doua metode de evaluare (proiectul) s-a constatat că grupul de elevi a ȋnregistrat un real progres ȋn notare, fapt reliefat de valoarea +8 ;

Reprezentarea grafică procentuală a rezultatelor

Considerȃnd că ȋntreg colectivul clasei I reprezintă 100%, conchidem că 1 elev ȋnseamnă 5,55% din efectivul de elevi. Procentele sunt necesare pentru a reliefa regresul și progresul școlar al elevilor prin raportare la cele două situații de evaluare. Ȋn acest sens, prima figură exprimă procentul legat de regresul copiilor după aplicarea testului, o metodă tradițională; cea de-a doua figură reflectă progresul ȋnregistrat de elevi după aplicarea proiectului, o metodă de evaluare alternativă:

Validarea ipotezei de cercetare:
Ipoteza se validează prin prisma rezultatului de +8 obținut ȋn urma aplicării proiectului ca metodă de evaluare alternativă și a rezultatului de -2 obținut ȋn urma aplicării testului ca metodă de evaluare tradițională.

Bibliografie
Cerghit, I., 2008, Sisteme de intruire alternative și complementare. Structuri, stiluri și  strategii – ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Polirom, Iași
Cucoș, C., 2008,  Teoria și metodologia evaluării, Editura Polirom, Iași
Manolescu, M., 2010, Teoria și metodologia evaluării, Editura Universitară, București
Rotariu, T.; Iluț, P., 2006, Ancheta sociologică și sondajul de opinie – Teorie și practică, Ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Polirom Iași
Hăvârneanu, C, 2000, Metodologia cercetării ȋn științele sociale, Editura Erota, Iași