Proiectul – metodă alternativă de predare și evaluare

Proiectul reprezintă o metodă mai complexă de evaluare care poate furniza informaţii mai bogate în legătură cu competenţele elevilor şi, în general, cu progresele pe care ei le-au făcut de-a lungul unei perioade mai îndelungate de timp. Temele pe care se realizează proiectele pot fi oferite de către profesor, dar, în anumite cazuri, ele pot fi propuse şi de către elevii care elaborează aceste proiecte.

Informaţiile pe care le poate obţine evaluatorul sunt variate şi, în esenţă, fac referire la următoarele aspecte: motivaţia pe care o are elevul faţă de domeniul din perimetrul căruia a selectat tema; capacitatea elevului de a se informa şi de a utiliza o bibliografie centrată pe nevoile de tratare a subiectului luat în discuţie; capacitatea elevului de a concepe un parcurs investigativ şi de a utiliza o serie de metode care să-l ajute să atingă obiectivele pe care şi le-a propus; modalitatea de organizare, prelucrare şi prezentare a informaţiilor dobândite ca urmare a utilizării diverselor metode de cercetare; calitatea produsului (produselor) obţinute în urma finalizării proiectului, care se pot distinge prin originalitate, funcţionalitate, calităţi estetice deosebite.

Prezentăm, în continuare, o variantă de aplicare a metodei proiectului la unitatea de învăţare RENAŞTEREA ARTISTICĂ, clasa a IX a.

Etapele aplicării acestei metode cuprind următoarele aspect alegerea subiectului/temei, constituirea grupelor de lucru (3-4 membri), precizarea obiectivelor proiectului, a ghidului de realizare a proiectului. urmate de realizarea propriu zisă a proiectului de către elevi şi evaluarea acestuia având la bază obiectivele şi criteriile stabilite anterior.

Tema de la care se poneşte în realizarea acestui proiect este Renaşterea artistica – sec. XI-XVI, elevii trebuind să întocmească un produs final, referitor la urmatoarele aspecte: renaşterea artistică în Peninsula italică, renaşterea artistică în Franţa, renaşterea artistică în Țările de jos, precum şi renaşterea artistică în spaţiul german.

Obiectivele fiecărui proiect realizat de către elevi are în vederea următoarele aspecte:

  • să prezinte principalele aspecte ale Renaşterii artistice în spaţiul istoric studiat;
  • să valorifice intra/interdisciplinar conținutul informațiilor istorice;
  • să demonstreze capacitatea de a înțelege, de a compara, de a distinge particularitățile și elementele comune ale Renaşterii artistice în diversele spaţii istorice;
  • să realizeze un produs final (planşă, afiş/poster, pliant, album, prezentare multimedia).

Fiecare grupă va urmări realizarea unui produs final după un plan stabilit de comun acord. Acesta poate să cuprindă:

  • Prezentarea contextului istoric al spaţiului studiat.
  • Caracteristicile Renaşterii artistice în diversele spaţii istorice (Peninsula Italică, Franţa, Ţările de Jos, spaţiul german).
  • Domeniile Renaşterii artistice: arhitectura, sculptura, pictura
  • Personalităţi ale Renaşterii artistice, de ex: Donato Bramante, Michelangelo Buonarroti, Leonardo da Vinci, Raffaello Sanzio (Peninsula Italică), Pierre Lescot, Philibert Delorme, Bullant (Franţa), Pieter Bruegel cel Bătrân, Pieter Bruegel cel Tânăr, Jan Bruegel „de Catifea” (Ţările de Jos), Albrecht Dürer, Hans Holbein cel Tânăr, Lucas Cranach (spaţiul german).

Un rol important în realizarea unui proiect bun îl are întocmirea unui ghid care cuprinde responsabilităţile elevilor, resursele materiale şi documentare necesare, respectiv bibliografia specific unui astfel de subiect istoric, destul de vastă. Arta Renașterii, Aquila ’93, Oradea, 2007. Braunstein, F., Pépin, J. F., Ghid de cultură generală, traducere Roxana Dobrescu, Bucureşti, 1991. Faure, Élie, Istoria artei. Arta Renaşterii, vol. III, Bucureşti, 1970.

O altă etapă trebuie să aibă în vedere calendarul de desfăşurare al proiectului care poate să varieze între 3 şi 4 săptămâni dintr-un semestru, precum şi locul de defăşurare al activităţilor, eventual în sala de clasă sau bibliotecă.

Tipurile de produse aşteptate pot să aibă forma unor planşe, afişe/postere, pliante, albume sau prezentări multimedia. Criteriile de evaluare ale produsului final pentru notarea holistică, sunt clar definite şi au în vedere: modul de lucru; folosirea în mod adecvat a resurselor, analiza, interpretarea corectă/critică a informaţiei, formularea opiniilor personale şi a concluziilor, acurateţea produsului final, prezentarea proiectului, cercetarea în ansamblu, originalitatea.

Elevii, monitorizaţi de către profesor, culeg, selectează şi prelucrează informaţiile pentru realizarea produsului final (utilizează surse diverse: enciclopedii, albume, Internet, astfel încât evaluarea proiectului să fie realizată cât ma bine.

Evaluarea trebuie să aibă în vedere şi anumite aspecte, respectivele capacităţile care se evaluează în timpul realizării proiectului putând fi:

  • Capacitatea de a observa şi de a alege metodele de lucru.
  • Capacitatea de a măsura şi de a compara rezultatele.
  • Capacitatea de a utiliza corespunzător bibliografia.
  • Capacitatea de a manevra informaţia şi de a utiliza cunoştinţe.
  • Capacitatea de a raţiona şi de a utiliza proceduri simple.
  • Capacitatea de a investiga şi de a analiza.
  • Capacitatea de a sintetiza şi de a organiza materialul.

Avantajele utilizării unei astfel de metode are în vedere lucrul în echipă, folosirea unei bibliografii, realizarea unei lucrări într-o anumită perioadă de timp.

Bibliografie selectivă:
– Cerghit, Ioan, Metoda proiectelor, în Metode de învățământ, ediția a IV-a revăzută şi adăugită, Iaşi, 2006, p. 253–257.
– Cucoş, Constantin, Pedagogie, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Iaşi, Editura Polirom, 2006.
– Doicescu, R., Liţoiu, N., Palade, E., Ghid de evaluare pentru istorie, Bucureşti, 2001.

prof. Elena Mihaela Prisacariu

Colegiul Tehnic Dimitrie Ghika, Comănești (Bacău) , România
Profil iTeach: iteach.ro/profesor/elena.prisacariu

Articole asemănătoare