În contextul societății actuale, utilizarea tehnologiei informației și comunicării, la nivelul școlilor, devine o condiție sine qua non. TIC reprezintă modalitatea de a răspunde necesităților procesului de învățământ. Terapia tulburărilor de limbaj este un demers complex care implică planificare eficientă, accesibilizarea activităților, stabilirea clară a obiectivelor. În terapia tulburărilor de limbaj, atât procedeele generale de terapie: gimnastica corpului, miogimnastica aparatului fonoarticulator, educarea respirației, educarea auzului fonematic, educarea personalității cât și procedeele specifice fiecărei tulburări de limbaj, pot fi îmbogățite prin utilizarea tehnologiei moderne, sisteme computerizate și audio-video.
În activitățile de terapia tulburărilor de limbaj, utilizarea soft-urilor de instruire asistată prin oportunitatea de a utiliza diverse imagini, prin prezența animației, a sunetelor poate transforma procesul terapeutic într-o activitate atractivă în timpul căreia elevii învață cu plăcere devenind interesați de propriul proces de recuperare. Prin intermediul computerului se reunesc, în cel mai complex mod, tehnicile audio-video contribuind la îmbogățirea vieții afectiv-emoționale a elevilor, ele transmițând nu doar informații ci și emoții, sentimente, atitudini.
Rezultatele obținute în activității terapeutice țin foarte mult de modul în care logopedul reușește să integreze aceste tipuri de programe în demersul corectiv-recuperativ, de felul în care le utilizează pentru a obține activități eficiente și atractive pentru copiii cu astfel de tulburări de limbaj.
În cazul elevilor cu dizabilități (deficiențe de intelect, autism, sindrom Down, ADHD etc.) este necesară asigurarea unui act perceptiv ridicat ca valoare, în vederea formării unor reprezentări temeinice, prin utilizarea unui material intuitiv într-un context simplu și însoțit de o explicație verbală accesibilă. Având în vedere faptul că elevii cu dizabilități prezintă un slab interes cognitiv, un spirit de observație scăzut, o tendință de a pierde rapid informațiile abia achiziționate, utilizarea TIC în activitatea terapeutică cu acești copii are rol în antrenarea lor în activitatea cognitivă, în a concentra și susține atenția, a crește capacitatea de mobilizare în activitate, toate acestea influențând procesul de învățare.
Jocul pe calculator constituie un sprijin în formarea structurilor perceptiv-motrice de formă, culoare, în orientarea în spațiu, formarea schemei corporale și în general în coordonarea oculo-motorie.
În literatura de specialitate există numeroase studii privind abordarea integrată a învăţării în care se precizează faptul că integrarea conținuturilor favorizează acumularea de noi cunoştinţe şi structuri operatorii, dezvoltarea capacităţii de a privi lucrurile din perspective multiple şi realizarea de conexiuni. Atât în cazul copiilor tipici cât și în cazul copiilor cu deficiență mintală învățarea are loc mult mai rapid şi este de durată dacă se desfăşoară în contexte ce implică experienţele de tip holist și o abordare integrată, față de situațiile în care informațiile sunt transmise într-o manieră fragmentată.
Și la nivelul educaţiei speciale, în vederea realizării unei integrări socio-profesionale optime și reale se impune adoptarea unei abordări integrate a conținuturilor în procesul de învăţare. Formarea abilităților de a realiza legături între diverse informaţii, de a rezolva probleme cotidiene şi de a încorpora informaţii despre diferite activităţii umane, sunt practic aspectele vizate de învățarea integrată.
Pentru ca procesul terapeutic în care este utilizat TIC să fie eficient, depinde de terapeut, de modul în care selectează, organizează și prezintă informațiile, de modul în care le raportează la sistemul anterior de achiziții, deprinderi. Astfel, există o serie de norme de care trebuie să se țină cont:
- să se stabilească dacă utilizarea este benefică atingerii obiectivelor și când este mai puțin eficientă;
- să se identifice momentul și modul îin care vor fi utilizate mijloacele TIC;
- să se evalueze contribuția utilizării soft-urilor funcție de vârsta cronologică, tipul de afecțiune, gradul dizabilității.
Pentru a fi eficiente, mijloacele ITC (Information Technologies and Communication) trebuie combinate cu tehnologii şi metode tradiţionale, astfel încât să conducă la îmbunătăţirea actului terapeutic, la partajarea cunoştinţelor şi a informaţiilor, la obţinerea unui grad sporit de flexibilitate a demersului terapeutic, pentru a răspunde necesităţilor imediate ale copilului.
Pentru a sublinia rolul pozitiv al tehnologiilor informaţionale în educaţie și terapie, vom prezenta rezultatele psihiatrului Wiliam Glasser din „Control Theory in the classroom”, despre măsura în care reţinem informaţiile în diferite contexte: 10% din ce citim; 20% din ce auzim; 30% din ce vedem; 50% din ce auzim şi vedem; 70% din ce discutăm cu alţii; 80% din ce experimentăm; 90% din ce îi învăţăm pe alţii.
Calculatorul nu poate însă înlocui profesorul sau terapeutul, după cum cartea nu poate face să dispară lecţia de clasă şi nici nu poate substitui celelalte mijloace de învăţământ. Învăţarea și terapia cu calculatorul are deci un demers activ, sprijinit pe caracterul interactiv al dialogului om-maşină. Munca cu calculatorul fixează atenţia, solicită concentrarea şi beneficiază de aceasta la momentul oportun.
Concluzionând, oportunitățile în terapia logopedică asistată de calculator se reflectă în faptul că pot constitui o sursă de recompensă pentru elevi în cadrul terapiei, oferă posibilitatea de utilizare și la domiciliu, permite eliminarea cenzurii și timidității subiectului și oferă o multitudine de resurse vizuale și auditive.
Bibliografie
1. Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi complementare. Editura Aramis, Bucureşti, 2002;
2. Gheorghuț A.– Sinteze de psihopedagogie specială , Editura Polirom, Iași,2005.