Învățarea reprezintă un proces de constituire a unor reprezentări mintale desfășurate în mod sistematic de către individ, în vederea formării unor abilități necesare dezvoltării și integrării sociale. Albert Bandura este unul dintre cei mai importanți psihologi ce a elaborat numeroase teorii, precum teoria sa de învățare socială cognitiva, dar și teoria sa despre personalitate.
Albert Bandura s-a născut la 4 decembrie 1925, într-un mic oraș din Canada, fiind singurul bărbat din familie. Deși prima parte a educației sale, s-a desfășurat într-un sat foarte limitat, acest lucru i-a putut dezvolta spiritul independent și auto-motivat cu privire la învățare. A obținut în anul 1949 diploma în psihologie la Universitatea din Columbia Britanică, iar ulterior a câștigat premiul Bolocan ( Award in Psychology). În următorii ani, a continuat sudiile la University of Iowa din Statele Unite ale Americii, obținând diploma de master (1951) , iar în 1952, doctoratul.
În tot acest timp, Bandura a sprijinit un stil de psihologie care urmărea investigarea fenomenelor psihologice prin teste repetabile si experimentale. Astfel, Albert Bandura a început să analizeze personalitatea umană din perspectiva intercțiunii a celor trei mari factori care o determină: mediul, comportamentul și procesele psihologice ale persoanei cu trimitere directă spre spațiul pedagogic.
În anii 1930, teoria modelării ți învățării sociale a apărut într-o primă etapă ca urmare a nevoii de explicare a fenomenului învățării și a altor aspect cum ar fi: dependența, agresivitatea, formarea conștiinței ți a mecanismelor de apărare ale personalității într-un mediu social din ce în ce mai complex ți mai problematic.
Teoria clasică a învățării sociale afirmă că oamenii învață comportamente sociale adecvate, observând și imitând modelele urmărind alți indivizi precum părinții, profesorii sau eroii sportivi. Acest proces a primit denumirea învățării prin observație sau modelare.
Potrivit lui Bandura, indivizii pot dovedi reacții noi, pot să își consolideze sau să își diminueze proprile reacții și să reactiveze răspunsuri din trecut. Prin intermediul observației se poate învăța modelarea unor comportamente sociale, atitudini, valori, dar totodată și unele deprinderi cum ar fi șofatul sau pronunția într-o limbă străină.
Un alt factor pe care se bazează teoria învățării sociale este imitația. Acesta este un element important al modului în care copii învață o limbă, se confruntă cu agresivitatea, își dezvoltă simțul moral și învață comportamente adecvate în funcție de sex.
Cel mai renumit studiu cu care Bandura a explicat această teorie a fost experimentul păpușii Bobo. Bandura împreună cu alți specialiști realizează experimentul amintit anterior în care au fost implicați 36 de băieți și 36 de fete cu vârste cuprinse între 3 și 6 ani. Prin intermediul experimentului, Bandura demonstrează faptul că copii mici imită comportamentele pe care le observă la cei din jur. Copii din studiul lui Bandura observă cum un adult se manifestă violent față de acea păpușă. În perioada imediat următoare lăsați singuri să se joace într-o cameră unde este prezentă și marioneta încep să imite acțiunile agresive ale adulților pe care i-a privit anterior. Prin intermediul experimentului autorul a încercat să explice prin a sa teorie a învățării sociale că agresivitatea este dobândită pe parcursul vieții prin observarea și imitarea acțiunilor celor din jur.
Teoria socială a învățării se concentrează pe rolulu factorilor de mediu în modelarea inteligenței copiilor și în special pe formarea de comportamente dezirabile, prin recompensarea celor acceptate social și descurajarea celor dezirabile. Dacă unii comportamentaliști consideră că mediul acționează asupra persoanelor constituind impulsul principal în direcția dezvoltării, Bandura avansează idea că impulsul în direcția dezvoltării este bidirectională. Autorul a numit acest concept „determinism reciproc” reprezentând ideea că persoana acționează asupra lumii așa cum lumea acționează asupra persoanei.
Învățarea socială reprezintă o achiziție a cunoștințelor și a deprinderilor care rezultă din observarea directă sau indirectă a comportamentului unui individ. Termenul social caracterizează procesul de învățare de asemenea arată că achiziția se efectuează sub efectul mediului înconjurător. Conform teoriei învățării sociale modelele comportamentale sunt învățate diferit; pe de-o parte prin experiența proprie primim denumirea și de învățare directă, iar pe de altă parte observarea comportamentului altor persoane numit și învățare vicarială. Această teorie abordată de Bandura are o influență considerabilă în psihologie și explică procesele prin care: se achiziționează un comportament sau o secvență de comportament.
Potrivit lui Bandura, oamenii învață deseori numai privindu-i pe ceilalți și multe dintre procesele de învățare sunt realizate în mod diferit. Principala modalitate prin care individual învață este observarea altora despre comportamentul pe care îl manifestă și folosește aceste iformații ca factor de susținere sau validare a proprilor opțiuni. Încă din copilarie (3-10/11 ani) modelul cel mai semnificativ este reprezentat de un adult, cel mai adesea părinții, membrii ai familiei, profesorii, iar începând cu preadoleșcența și adoleșcența (11-19 ani) modelele familiale ocupă un plan secundar, principalii agenți de modelare, devin prietenii și grupul din care fac parte.
Urmărind modul în care se manifestă tinerii, atitudinal și comportamental, putem înțelege că au ajuns să își însușească un comportament valorizat și promovat de societate. Pentru abaterea de la comportamentul impus de societate, tinerii pot fi sancționați.
Imitarea, în viziunea lui Bandura nu are rezultat producerea comportamentelor mimetice, ci mai ales reproducerea unui comportamnt inovator. În această situație, observatorul trebuie să devină un individ activ implicat cognitiv, în modelarea comportamentelor. Bandura este adeptul faptului că în toate tipurile de modelare, de la imitare și până la reproducerea comportamentului social sunt implicate patru deprinderi:
1. Orientarea atenției asupra aspectelor legate de comportamentele lor
2. Reținerea trăsăturilor critice
3. Copierea comportamentului ( a modelului)
4. Motivația
I. Atenția
Procesul atenției este determinat de influențele modelului expus fiind mai pe scurt caracterizarea observatorilor, a activităților și interacțiunilor a modelului. Atenția asupra modelelor este influențată adesea de atracția interprersonală, mai exact modelele care au calități și trăsături sunt asimilate mai repede, în timp ce acele modele care nu dau dovadă de caracteristici sociale sunt respinse.
II. Memoria
Pentru a putea reține comportamentul expus, observatorul trebuie să recurgă la un proces cognitiv și anume memoria. Cel de-al doilea sistem este reprezentat de codarea verbală, iar procesele cognitive care reglează comportamentul sunt de acest tip. Cu ajutorul memoriei, anumite comportamente pot fi reținute imagini iar stimularea senzorială determină anumite senzații ce conduc la formarea unor percepții ale evenimentelor din jurul individului.
Învățarea prin observare și reținere sunt facilitate de aceste coduri simbolice, iar după aceea individul reușește să transforme în imagini și simboluri verbale , aceste coduri sunt transformate în ghizi de comportament.
III. Copierea proceselor motorii
A reproduce un comportament se realizează printr-o organizare a răspunsurilor spațiale și temporale în conformitate cu modelele din spațiu. A învăța prin observare depinde, mai ales de priceperi sau abilități. Producerea unor noi modele comportamentale este rezultatul unor elemente constituente pe care observatorul le-a intergrat ușor, iar dacă acestea lipsesc, reproducerea comportamentului va avea de suferit. În acest caz, când există o deficiență, predispozitia aptitudinală trebuie dezvoltată, mai întâi, prin imitarea modelelor.
IV. Motivația
Teoria socială a învățării a lui Albert Bandura prezintă faptul că există o distingere între achiziție și reproducere, astfel spus, oamenii nu reproduce tot ceea ce învață. Acest lucru este generat de mai mulți factori care guvernează învățarea prin observare. Indiviul care demonstrrează că are răspunsuri dorite în mod repetat este luat drept model de catre alții care își doresc să obțină același effect, performanță În cazul în care neobservarea acțiunilor, a limbajului, a experienței insuficiente, ale observatorului sunt asimilate greșit duc la eșecul însușirii comportamentului.
Teoria învățării sociale se situează la intersecția dintre teoria behavioristă și cea cognitivistă.
În mediul școlar, principalul model pe care elvii îl urmăresc este reprezentat de profesor care prin folosirea itaririlor sociale (atenția, lauda, recunoaștere) poate mări frecvența comportamentelor dezirabile și totodată măresc și șansele de finalizare a studiilor și evitarea eșecului scolar.
În cocluzie, învățarea socială este ghidată de asimilarea unor modele comportamentale . În general, toată învățarea umană are ca și nucleu mediul social, ce se răsfrânge în modele educaționale, iar în sens restrâns se referă la experiența legăturii cu realitatea și cu valorile și normele interpsihologice. Aplicabilitatea acestui model de învățare pentru actul educațional se referă la dobândirea unor comportamente verbale, sociale si a unor atitudini prin identificarea cu adultul apreciat.
Bibliografie
Neacșu, I.(coord.). (2018). Psihologia educației.București: Polirom p.120
Drămănescu, M. (2010). Teoria socială a lui Albert Bandura.Implicații în constituirea modelelor pedagogice.Revista științifică a Universității de Stat din Moldova, 9(39)
Cocordă, E. (2010). Introducere în teoriile învățării.Iași: Polirom pp. 101-117
Drămănescu, M. (2013). Modelul pedagogic al instruirii sociale în baza teoriilor lui Albert Bandura.Chișinău: Editura Universității pedagogice de Stat,,Ion Creangă” p.23
Papalia, D., Olds, S., Feldman, R. (2010). Dezvoltare umană.București: Editura Trei p.30
Scientia.ro. (2010). Albert Bandura și experimentul ,,Bobo Doll”.URL: ,, www.scientia.ro/blogurile-scientia/blogul-scientia/1025-albert-bandura-si-experimentul-bobo-doll-papusa.html “ [ accesat în 27.11.2019]
Drăgan, A. (2013). Teoria socială a învățării.Revista de Psihoterapie Integrativă, 2(2), p. 44-46
Kedit. (2010). Teoria social cognitivă a învățării- Albert Bandura. URL: ,, ro.scribd.com/doc/34997505/Teoria-social-cognitiva-a-invatarii-Albert-Bandura“ [accesat în 27.11.2019]