Metoda sau procesul reprezintă modul în care este prezentat conținutul, adică abordarea utilizată pentru învățare. Două abordări de bază pentru susținerea și cultivarea motivației în clasă sunt: crearea unei structuri în clasă și a unei metode instituționale care oferă mediul pentru o motivație optimă, angajament și învățare, și ajutarea elevului să dezvolte instrumente care să îi permită să își autoregleze comportamentul (Alderman, 1999).
Metode/ procese – al patrulea ingredient cheie
Iată și câteva idei sau sfaturi specifice pentru îmbunătățirea motivației elevilor prin intermediul metodei/ procesului:
1. Stimulente: ele pot fi financiare, materiale (cadouri simbolice), timp liber pentru a se implica într-o activitate importantă pentru ei. Daniels, 2010; Campbell and Niles, 2006)
2. Învățarea experiențială sau auto-învățarea: are loc atunci când un elev este implicat activ în experiența concretă, adică cognitiv, afectiv și comportamental procesează cunoștințe, abilități și /sau atitudini, iar astfel cunoașterea este creată prin transformarea experienței.
3. Scopuri și obiective comune: elevii trebuie să înțeleagă scopul întregului proces educațional.
4. Conformitate verbală: elevul repetă toate sau o parte din obiective cu propriile sale cuvinte. Acest simplu act de a reda obiectivele îi va influența propriile convingeri. (Pollok, 1999)
5. Activități flexibile, stimulatoare și interactive: elevii pot fi sprijiniți în atingerea obiectivelor educaționale prin responsabilizare, folosindu-se activități flexiblile și stimulative care să îi permită respectarea propriului nivel și ritm. Interactivitatea acestor activități reprezintă cheia realizării lor. Elevii trebuie îndrumați în mod logic prin informațiile ce sunt predate, apoi trebuie ca progresul lor să fie monitorizat. (Burns, 1997)
6. Criterii obiective: testarea și evaluarea succesului elevilor trebuie să se bazeze pe criterii obiective, clar comunicate acestora. Să știi ce trebuie exact să faci poate fi foarte motivant. De asemenea, pot fi folosiți și alți factori motivaționali precum: recompensarea elevilor pentru succesul lor, aprecierea lor verbală sau scrisă, crearea de oportunități de a-și îmbunătăți performanța anterioară, încurajarea folosirii creativității, participarea la procesul de luare a deciziilor, asumându-și astfel responsabilități. (Celikoz, 2010)
7. Încurajare și laudă: motivația elevilor poate fi influențată puternic de afirmații verbale pozitive de încurajare și laudă. Încrederea în sine a elevului crește dacă el este lăudat pentru efort sau pentru progresul înregistrat, cât de mic ar fi. (Palmer, 2007) Pentru fiecare elev este important să se simtă pus în valoare, indiferent de contribuția adusă în cadrul activității de predare-învățare.
8. Studiul de caz: reprezintă o metoda care poate contribui la creșterea motivației elevilor pentru învățare. Cazul adus în atenția elevilor trebuie să fie relevant pentru ei, iar subiectul, important. Cazurile inspirate din realitățile locale au un impact mai mare față de cele din realitățile naționale sau internaționale.
9. Discuție ghidată: elevii pot fi motivați prin intermediul discuțiilor ghidate pentru că ei pot demonstra înțelegerea lecturii unor texte multiple și diferite, utilizarea gândirii critice, folosind analiza și sinteza informațiilor. Astfel, elevii sunt capabili să discute și să facă conexiuni între cunoștințele dobândite, știrile sau evenimentele curente și experiențele lor personale, aceste acțiuni stimulându-le gândirea. (Newstreet, 2008)
10. Strategii de întărire: au fost descoperite două strategii care au condus la înregistrarea unor rezultate mai mari la teste, și anume, recapitularea conceptelor predate și recitirea individuală a notițelor. Folosirea acestor strategii favorizează creșterea motivației pentru învățare. (Carrell și Mengel, 1997)
11. Interacțiuni sociale pozitive: interacțiunile sociale pozitive dintre elevii unei clase, dintre elevi și profesor(i), contribuie la creșterea gradului de implicare în procesul de învățare. Elevii trebuie să dețină abilitățile necesare pentru a lucra în grupuri, ceea ce presupune discuții de grup, proiecte și prezentări de grup. (Palmer, 2007)
12. Povestirea: o poveste bună poate schimba ritmul unei clase, poate aduce ceva nou, iar astfel poate motiva elevii. Această metodă le oferă elevilor oportunitatea de a deveni o parte integrantă a procesului de învățare. Dacă o activitate precum povestirea este suficient de provocatoare și relevantă, elevii se vor automotiva. Este o metodă ce poate fi folosită în predarea oricărei discipline. (Miley, 2009)
13. Test colaborativ: Testul colaborativ folosește aceleași întrebări ca un test obișnuit, însă elevii lucrează în colaborare, determinând răspunsuri și creând împreună explicații. Profesorul trebuie să monitorizeze procesul pentru a reduce numărul elevilor care nu se implică, dar și a elevilor care doresc să aibă controlul activității, precum și pentru a menține corectitudinea notării. (Quinn și Echerson, 2010)
Mediul – al cincilea ingredient
Cel de-al cincilea ingredient cheie este reprezentat de mediu. Un mediu care contribuie la creșterea motivației trebuie să fie deschis și sigur. Un mediu caracterizat de deschidere, care oferă posibilitatea de a învăța din greșeli, poate stimula motivația de a învăța. Când spunem mediu, ne referim atât la mediul fizic, cât și la cel mental, emoțional, chiar și spiritual, într-o anumită privință.
Pentru crearea unui mediu care să contribuie la creșterea motivației elevilor, profesorul ar putea aplica câteva din următoarele indicații:
1. Crearea unui mediu eficient, având în vedere următoarele aspecte, potrivit lui Rumsey (1998):
− Utilizarea activităților captivante la clasă;
− Folosirea de exemple care vin înainte și după predarea informațiilor noi;
− Discuții sau simulări aprofundate;
− Utilizarea de exemple din viața reală;
− Utilizarea de aplicații relevante pentru experiențele de zi cu zi ale elevilor;
− Încurajarea gândirii critice (de exemplu, Ce vrei să spui…?, De ce?, Ce se întâmplă dacă…? etc.);
− Crearea de situații în care elevii să se perceapă ca fiind productivi din punct de vedere educațional;
− Încurajarea interacțiunii și schimbului social pozitiv;
− Trecerea de la probleme simple la probleme mai complexe,
− Utilizarea unui text bine scris, solid, într-un format tradițional;
− Motivarea prin exemple și prin încurajarea elevilor de a descoperi;
− Dezvoltarea atitudinilor pozitive;
− Asigurarea elevilor că îndrumarea academică este disponibilă;
− Sprijinul și implicarea voluntară a părinților și a comunității etc.
2. Alfabetizarea emoțională: cu cât indivizii se simt mai confortabil cu ei înșiși și cu ceilalți, cu atât este mai ușor să se concentreze și să-și atingă obiectivele. În consecință, alfabetizarea emoțională are un impact pozitiv asupra realizărilor, problemelor de sănătate mintală, comportamentului și eficacității la locul de muncă. Crearea unui mediu educat emoțional include dotarea elevilor cu abilități esențiale de viață și comportamente de învățare, inclusiv conștientizarea de sine, empatia, gestionarea emoțiilor, motivația și abilitățile sociale. Aceste abilități pot fi predate și modelate. În construirea unui mediu educat emoțional, profesorul trebuie să înceapă cu el însuși: să-și clarifice gândirea, să rămână ferm, să-și perfecționeze abilitățile de comunicare pentru a relaționa pozitiv și creativ cu elevii, să aibă o imagine pozitivă față de sine și față de ceilalți, dar și și dezvoltarea unei rețele de sprijin pentru sine și un stil de viață susținut. Aceste eforturi trebuie să revizuite și îmbunătățite constant. Așadar, predarea ar trebui să se concentreze nu numai pe tehnicile pedagogice, ci și pe dinamica socială și emoțională a relației elev-profesor. Iată un link YouTube care demonstrează un mediu educat emoțional: youtube.com/watch?v=armP8TfS9Is. (MacGrath, 2005; Lammers și Smith, 2008; Wighting, Liu și Rovai, 2008)
3. Învățarea individualizată și diferențiată influențează mediul de învățare (Lengnick-Hall and Sanders (1997).
4. Împuternicirea/ Abilitarea: poate contribui pozitiv la mediul de învățare. Împuternicirea poate însemna autoritate sau facilitare. Înainte de a investi autoritatea într-un rol sau o persoană, este necesar să se clarifice mandatul elevului și așteptările performanței sale. (Maccoby, 1999)
5. Includerea de analize, cercetări de autocunoaștere: elevii sunt intrinsec interesați de cercetarea informațiilor despre ei înșiși și despre interesele lor personale, de aceea, profesorii trebuie să găsească modalități creative de autocunoaștere și să le integreze în sala de clasă. (Dargahi Noubary, 1998
6. Implicarea și luarea în considerare a opiniilor elevilor și profesorilor: materialele, instrumentele și echipamentele necesare în procesul educațional ar trebui să fie stabilite, obținute și modernizate astfel încât să fie promovată învățarea activă. Elevii trebuie încurajați să se implice și să participe la amenajarea mediului de învățare. (Celikoz, 2010; Daniels, 2010; Adkins-Coleman, 2010)
7. Munca în echipă: poate contribui la învățare.Toate echipele au nevoie de patru competențe: să genereze și să selecteze idei, să organizeze și să integreze munca echipei, să susțină spiritul de grup și să gestioneze limitele stabilite pentru funcționarea grupului.
8. Învățare la distanță și online: motivarea elevilor în mediul online poate fi dificilă având în vedere conținutul, accesul la tehnologie, precum și alte provocări, însă pot fi dezvoltate proiecte active și cu mai multe semnificații, înclusiv una personală pentru elevi. Comunicarea la distanță și online ar trebui să fie clară, oportună, prietenoasă și flexibilă. Învățarea la distanță și învățarea online pot fi la fel de eficiente ca învățarea tradițională în ceea ce privește motivația, atitudinile și performanța elevilor. Motivația intrinsecă este un indicator important pentru studenții online, mulți cursanți online având o motivație intrinsecă mai mare. Cu toate acestea, în cele din urmă, modelul optim de învățare ar putea fi un hibrid între învățarea convențională și online. (Beffa-Negrine, Cohen și Miller, 2002; Zhu, Valcke și Schellens, 2009; Crank, Ristau și Rogers, 1999; PR Newswire, 2010)
Concluzii
Ingredientele care construiesc motivația pentru învățare a elevului sunt în strânsă legătură, ceea ce face sarcina profesorului dificilă, dar nu imposibilă. Profesorii își pot analiza propriile strategii la care recurg pentru a motiva elevii, iar cele care nu aduc rezultate, pot fi abandonate în favoarea utilizării altora. Să nu uităm că profesorii ”grozavi” reușesc să facă și elevii să simtă că pot deveni și ei ”grozavi”. (Mark Twain)
Bibliografie
1. Williams, K., & Williams, C. (2011). Five key ingredients for improving motivation. Research in Higher Education Journal, 11.
2. Adkins-Coleman, T. A. (2010). “I’m Not Afraid to Come into Your World”: Case Studies of Teachers Facilitating Engagement in Urban High School English Classrooms. TheJournal of Negro Education, 79(1), 41-53.
3. Lengnick-Hall, C. and Sanders, M. (1997). Designing Effective Learning Systems for Management Education. Academy of Management Journal, 40(6), 1334-1368.
4. Maslow, A. (1943). A Theory of Human Motivation. Psychological Review, 50, 370-396.
5. Montalvo, G. P. (1998). Pleasing the Teacher. Dissertation Abstracts International Section A: Humanities & Social Sciences, 58(8-A), February, 3002.
6. Moore, S., Armstrong, C. and Pearson, J. (2008).
7. Palmer, D. (2007). What Is the Best Way to Motivate Students in Science? Teaching Science-The Journal of the Australian Science Teachers Association, 53(1), 38-42.
* * *
A se vedea și: