Dezvoltarea copiilor este un proces holistic. Aceasta înseamnă că toate domeniile dezvoltării sunt conectate și la fel de importante: sănătatea fizică, dezvoltarea motrică, dezvoltarea socio-emoțională, dezvoltarea limbajului și comunicarea, dezvoltarea cognitivă și însușirea cunoștințelor care le permit copiilor să înțeleagă lumea în care trăiesc. Creșterea și învățarea copilului se produc prin intersecția acestor domenii de dezvoltare. Evoluția copilului într-un singur domeniu se răsfrânge asupra celorlalte.
În ultimele decenii, un vast corp de cercetare a investigat modul în care factorii sociali și de mediu influențează dezvoltarea limbajului și învățarea. Studii UNICEF (Camarata și colab., 2023) arată că rezultatele învățării pot varia în funcție de diferiți factori: mediul de proveniență (urban/rural), statusul material al familiei, dizabilități sau dificultăți în starea de funcționare fizică și/ sau psihică, nivelul de educație al părinților și implicarea lor în educația copiilor.
Cel mai puternic predictor al învățării identificat de cercetări este reprezentat de condițiile materiale de creștere și dezvoltare. Copiii defavorizați au o probabilitate mai mică de a dobândi abilitățile fundamentale de citit-scris decât copiii din familiile cu condiții materiale bune și un nivel de educație ridicat. Cercetări întreprinse de Organizația Salvați copiii din Anglia (Departamentul pentru Educație, 2015) au arătat că un copil din cinci începe școala primară fără abilitățile lingvistice atât de importante pentru reușita școlară. În cazul copiilor defavorizați, această cifră se ridică la unul din trei.
Un factor important pentru învățare este funcționalitatea copilului. Copiii cu dificultăți de comunicare, învățare, memorie, auz, concentrare, motorii, abilități scăzute de control al comportamentului, anxietate socială au probabilități mai mici de a dobândi abilitățile de bază în comunicare, scris și citit decât copiii fără aceste dificultăți. Dintre aceste domenii, diferența cea mai mare față de nivelul mediu de dezvoltare este de 23 de procente pentru copiii cu dificultăți de comunicare, potrivit studiilor citate mai sus.
Alte studii (Camarata, 2017; Heidlage și colab., 2020; Lima și Kuusisto, 2020; Raikes și colab., 2006; Umek și colab., 2005; World Health Organization WHO, 2018) subliniază rolul interacțiunilor dintre părinți și copii în dezvoltarea limbajului și învățarea timpurie. Implicarea părinților în educația limbajului la copii este un factor cheie pentru dezvoltarea lor, dat fiind că părinții sunt primii învățători ai copilului.
Calitatea interacțiunilor părinte-copil și stimularea receptivității verbale creează bazele dezvoltării limbajului. Percepțiile părinților cu privire la rolul lor în dezvoltarea limbajului și interacțiunea părinte-copil sunt decisive pentru evoluția copilului.
Trei aspecte ale educației parentale au fost evidențiate de cercetări (Raikes și colab., 2006, Tamis-LeMonda și Rodriguez, 2009) ca fiind esențiale pentru limbajul timpuriu al copiilor și învățare:
- implicarea frecventă a copiilor în activități de învățare în familie (lectura împreună, povestirea liberă sau după imagini, învățarea de noi comportamente, atitudini și competențe prin joc);
- calitatea interacțiunilor dintre părinte sau îngrijitor și copil; de exemplu, stimularea cognitivă a copiilor prin activități zilnice, modul în care părinții răspund la nevoile copilului și solicitările lui;
- existența mijloacelor necesare pentru activități de învățare adecvate vârstei (cărți, jocuri, jucării) și un mediu care stimulează creșterea și dezvoltarea copiilor.
Raikes și colab. (2006) arată că implicarea copiilor în activități de rutină le oferă o structură solidă pentru înțelegerea și interpretarea comportamentului și a limbajului. Timpul petrecut împreună, felul în care comunică și stilul limbajului pe care părinții îl folosesc cu copiii sunt predictori importanți ai dezvoltării timpurii a limbajului. Copiii care sunt expuși la o comunicare variată și bogată în informații despre obiecte și evenimentele înconjurătoare au o rată de succes în învățare mai mare decât cei care nu beneficiază de stimulare verbală. În plus, copiii ai căror părinți răspund cu interes la întrebările copiilor au o receptivitate crescută a limbajului, conștientizarea fonologică se manifestă mai devreme decât la ceilalți copii iar abilitățile de înțelegere sunt avansate.
Participarea timpurie la activități sistematice de învățare cum ar fi cititul în familie, povestirea după imagini, povestirea liberă, stimularea curiozității prin jocuri oferă copiilor baze solide pentru învățarea timpurie, dezvoltarea limbajului și a comunicării. Implicarea părinților în activitățile de învățare propuse de grădiniță și școală contribuie la extinderea vocabularului copiilor, formarea de noi competențe și achiziția de cunoștințe. Lecturile, poveștile și povestirile orale stimulează curiozitatea pentru textul scris, impulsionează extinderea vocabularului, formarea abilităților de pronunție corectă și atitudinea deschisă față de învățare.
Atunci când activitățile de rutină din familie cuprind jocul și lectura, calitatea interacțiunilor verbale dintre părinte și copil stimulează interesul pentru nou și învățare. Copilul își îmbunătățește vocabularul și este mai pregătit pentru școală. În plus, copiii ai căror părinți răspund cu atenție și răbdare la solicitările verbale ale copiilor tind să aibă o conștientizare fonologică timpurie și abilități avansate de înțelegere a lecturii.
În familiile în care părinții citesc copiilor povești, competențele de lectură ale acestora s-au îmbunătățit considerabil. Un factor important în acest proces este existența unei persoane în familie care să le citească sistematic copiilor. Aceste diferențe sunt mai mari în cazul copiilor care provin din familii defavorizate; astfel, 29% dintre copiii cărora cineva din familie le citește cărți dobândesc abilitățile de bază în lectură, comparativ cu numai 15% dintre copiii cărora nimeni nu le citește cărți (WHO, 2018).
Cărțile, jocurile și jucăriile facilitează învățarea și sprijină dezvoltarea limbajului. Materialele de învățare oferă diverse oportunități de comunicare și creează cadrul pentru interacțiuni care extind vocabularul copiilor, le stimulează interesul și curiozitatea pentru nou și învățare.
În studiul lor, Umek și colab. (2005) explică relația dintre calitatea interacțiunii părinte/ îngrijitor – copil și dezvoltarea limbajului. Dacă părinții nu reușesc să interacționeze suficient și adecvat cu copiii lor iar stilul lor de comunicare este deficitar, aceasta se răsfrânge asupra rezultatelor școlare ale copiilor. Este cazul părinților pentru care interacțiunea cu copiii se limitează la întrebări despre viața școlară, corectare și instrucțiuni.
Atunci când părinții nu se implică activ în educația copiilor, lăsându-i sa se joace singuri, în grija fraților mai mari, a bunicilor, ori să-și petreacă timpul în fața ecranelor fără supraveghere, dezvoltarea limbajului este întârziată, cu efecte severe asupra reușitei în învățare și a succesului școlar.
Copiii ai căror părinți nu participă la întâlnirile organizate în școală pentru consiliere și îndrumare sau nu îi sprijină au o probabilitate scăzută de a dobândi abilitățile de învățare fundamentale. Nivelul de educație al părinților modelează atitudinea copiilor față de învățare și școală.
Cercetările confirmă că stimularea limbajului de către părinți sau îngrijitori este fundamentală pentru învățare și rezultatele școlare ale copiilor. În concluzie, cantitatea și calitatea interacțiunilor părinte-copil sunt factori cheie în dezvoltarea limbajului şi procesul de învățare.
Rezultatele studiilor citate în acest articol au fost diseminate în cadrul proiectului de parteneriat educațional Educarea limbajului la copii începe cu educația părinților, coordonat de doamna Georgeta Nițu, profesor pentru învățământ primar clasa a III-a, Școala Gimnazială Mihai Eminescu Ghermănești- Snagov, în colaborare cu Cabinetul de Logopedie CLI nr. 11- CJRAE Ilfov. În cadrul acestui proiect au avut loc sesiuni individuale și de grup de informare a părinților cu privire la rolul familiei în dezvoltarea limbajului la copii, învățare și succes școlar.
Bibliografie
Camarata, S. (2017). The intuitive parent: Why the best thing for your child is you. New York: Penguin.
Camarata, S., Liu, X. L., Lee, W., Li, T., Jiang, F., & Simms, M. (2023). Adapting the UNICEF/WHO Nurturing Care Framework for speech-language pathologists to support Sustainable Development Goal 4.
Heidlage, J.K., Cunningham, J.E., Kaiser, A.P., Trivette, C.M., Barton, E.E., Frey, J.R., & Roberts, M.Y. (2020). The effects of parent-implemented language interventions on child linguistic outcomes: A meta-analysis. Early Childhood Research Quarterly, 50, 6–23.
Lima, C.L., & Kuusisto, E. (2020). Parental Engagement in Children’s Learning: A Holistic Approach to Teacher-Parents’ Partnerships. Pedagogy in Basic and Higher Education – Current Developments and Challenges.
Madigan, S., Prime, H., Graham, S., Rodrigues, M., Anderson, N., Khoury, J.& Jenkins, J. (2019). Parenting behavior and child language: A meta-analysis. Pediatrics, 144, e20183556. doi:10.1542/peds.2018-3556.
Raikes H, Pan BA, Luze G, Tamis-LeMonda CS, Brooks-Gunn J, Constantine J, Tarullo LB, Raikes HA, Rodriguez ET. Motherchild bookreading in low-income families: Correlates and outcomes during the first three years of life. 2006;77(4):924-953.
Tamis-LeMonda CS, Rodriguez ET. Parents’ Role in Fostering Young Children’s Learning and Language Development. In: Tremblay RE, Boivin M, Peters RDeV, eds. Rvachew S, ed. Encyclopedia on Early Childhood Development [online].https://www.child encyclopedia.com/language-development-and-literacy/according-experts/parents-role fostering-young-childrens-learning. November 2009. Accessed July 10, 2023.
Save the children UK, Early language development and children’s primary school attainment in english and maths: new research findings [online]. Savethechildren.org.uk. Accessed July 10, 2023.
Sharynne McLeod, Julie Marshall. (2023) Communication for all and the Sustainable Development Goals. International Journal of Speech-Language Pathology 25:1, 1-8.
Umek, L. M., Podlesek, A., & Fekonja, U. (2005). Assessing the Home Literacy Environment: Relationships to Child Language Comprehension and Expression. European Journal of Psychological Assessment, 21(4), 271–281.
World Health Organization, United Nations Children’s Fund, World Bank Group (2018). Nurturing care for early childhood development: a framework for helping children survive and thrive to transform health and human potential. Geneva: World Health Organization.