Desenul copilului este un produs cultural integrat cu o bază biologică care dezvăluie funcționarea creierului și ne informează despre modul în care copilul percepe lumea în care trăiește. Spune multe, de asemenea, despre colecția personală a copilului de amintiri, capacități simbolice și starea gândirii sale geometrice.
Desenul începe cu trasarea. Evoluția actului de a desen este evidentă în mod clar în procesul de dezvoltare a copilului. Trasarea evoluează de la mișcarea liniilor libere la liniile curbe care vin împreună în forme rotunjite, până la linii drepte care se unesc în unghi drept (90º) și, de asemenea, la mai mici sau mai mari unghiuri, făcând posibil ca copilul să deseneze figuri geometrice: cerc, oval, patrulatere (pătrate, dreptunghiuri și trapeze) și triunghiuri. Acest proces este acordat de constituția genetică a speciei și se întâmplă în linie cu maturizarea creierului; astfel, vârsta este o referință importantă pentru înțelegerea evoluției desenelor copiilor.
De la vârsta de 2-3 ani, reiese însușirea progresivă de figuri geometrice, începând de la cercuri și ovale inițial până la triunghiuri realizate în jurul perioadei de 5-6 ani. Combinația acestor elemente stă la baza evoluției desenului. Înainte de psihologie și neuroștiință, antropologia a fost capabilă să dezvăluie această evoluție naturală (MEAD și WOLFENSTEIN, 1970). Când mișcarea efectuată cu degetul sau cu ajutorul unui instrument precum un creion este înregistrată pe un suport, copilul își reapropie ca imagine în creier ceea ce a fost inițial propria sa mișcare fizică. Efectuând mișcări similare de mai multe ori, văzând rezultatul pe hârtie (sau alt suport) creează un model mental al mișcării, ca un fel de „hartă” pentru a produce din nou mișcarea. Aceasta este însăși procedura pentru a învăța scrie: pentru a forma hărți mentale ale fiecărei litere, silabă și cuvânt.
Fiecare copil poate desena. Deși desenul are loc independent de procesul de școlarizare, experiența la școala influențează în diferite moduri progresul desenului, fie pozitiv, fie negativ: în funcție de cum activitatea este structurată în practica școlară, copilul poate avea puțin interes pentru desen, poate crea desene în formă simplă/ forme stereotipe sau poate chiar refuza să deseneze. Sunt probleme care au nevoie de rezolvare, având în vedere importanța desenului în dezvoltarea umană, așa cum am observat. Este fundamental ca activitatea de desen să fie inclusă în curriculum ca activitate care este esențială pentru dezvoltarea deplină a funcției simbolice. Desenul trebuie să facă parte din curriculum începând de la grădiniță, pentru a se dezvolta practici narative vizuale îmbogățite cu experiențe senzoriale, prin explorări ale naturii, prin experiențe ale mișcărilor a corpului în spațiu, prin literatură și poezie.
Elementele și procesele dezvoltate în practica desenului oferă baza pentru învățarea în matematică, geometrie, scris, printre altele.
Neuroștiința a arătat că acțiunea constantă a desenului transformă progresiv funcționarea creierului.
O astfel de constatare susține includerea desenului în toate nivelurile de învățământ, în principal în educația timpurie și învățământul primar, pentru care prezența desenului ca conținut curricular este esențială în funcționarea creierului, atât datorită resurselor simbolice pe care le oferă în timpul maturizării creierului, cât și a celor necesare în dezvoltarea altor domenii de gândire.
Desenul educă atenția, ajutând la formarea structurilor de focalizare și concentrare, precum și la formarea și dezvoltarea atenției executive. În realitate, desenul promovează atenția și concentrarea de altă natură decât cele pe care le dezvoltă copilul, de exemplu, când folosește instrumente tehnologice (TV, telefon mobil, computer). Astfel, noi, educatorii, putem valorifica ca și strategie eficientă propunerea de activități de desen, tocmai cu scopul de a forma comportamente de atenție, concentrare și concentrare necesare învățării școlare. Este important de menționat că aceste comportamente de atenție stabilite în timpul desenului vor fi extinse la alte forme de activitate. Desenul dezvoltă funcțiile executive de planificare, anticipare a rezultatelor și luare a deciziilor, situate în zona frontală a creierului. Desenul permite formarea de rețele neuronale în cortexul motor, în regiunile ce controlează mâinile, prinderea, controlul și identificarea degetelor în mod individual.
Desenul are un mare impact asupra amintirilor: exersează memoria de lucru, evocă amintiri de lungă durată, adică activează în mod dinamic colecția de imagini stocate în creier, formează noi amintiri, favorizează formarea conceptelor în memoria de lungă durată., consolidează evenimente și elemente de memorie autobiografică și colaborează la învățarea și memorarea „formei motrice” sau „hărții motrice” a literelor (adică mișcările ce duc la „desenarea” literelor – un factor constitutiv al scrierii). Desenul poate face parte din activitățile de învățare și poate fi și o activitate de studiu în sine: observarea, perceperea și înregistrarea cu ajutorul desenului intensifică sinapsele dintre neuroni care apar în timpul procesului de învățare și ajută la stabilizarea amintirilor.
Această activitate eliberează neurotransmițători care provoacă senzații de bine, scad anxietatea, mobilizează sistemul emoțional și activează sistemele expresive din creier.
Actul de a desena a avut un impact asupra evoluției speciei, în special asupra memoriei și asupra creării de simboluri și sisteme simbolice. Promovarea activității de desen are efecte pozitive asupra dezvoltării copiilor, prin extinderea resursele interne ale acestora.
Prin includerea desenului în programa educației timpurii promovăm condiții adecvate pentru dezvoltarea optimă a copiilor. În acest fel se sprijină exercitarea funcţiei simbolice, atât de necesară în această perioadă şi se sprijină și formarea de rețele neuronale care vor fi recrutate pentru diverse materii și tipuri de învățare, și asta nu numai în ceea ce privește conținutul curriculum-ului, ci și metodele abordate în preșcolaritate.
Bibliografie
Băran, Viorica, 2008, Educaţie plastică, București, Editura Corint
Crotti, Evi, 2016, Desenele copilului tău: interpretări psihologice / Evi Crotti, București, Editura Litera
Popa Doina, Popa Loredana, coordonator științific Dumitru Viziteu, 2010, Imaginație prin culoare: tehnici folosite in educația plastică, Iași, Editura Taida