Tehnologiile digitale au determinat în ultima vreme schimbări masive în cam toate domeniile de activitate, iar educația nu face excepție. Pedagogia digitală este un domeniu relativ nou, ce combină tehnologiile informației și comunicațiilor în procesele educaționale, cu scopul de a optimiza învățarea și dezvoltarea competențelor necesare pentru societatea digitală pentru beneficiarii direcți sau indirecți. Putem spune astfel că e un domeniu interdisciplinar, mai mulți experți contribuind la aflarea provocărilor și soluțiilor ce se ivesc pentru viitorii ani în educație. Transformările din educație necesită o reevaluare a metodelor clasice de predare și evaluare, precum și o înțelegere mai profundă a provocărilor pe care le generează, în special în contextul viitorului apropiat, marcat de o accelerare a tehnologiei.
Pedagogia digitală este de fapt o extensie a pedagogiei clasice, în care mediul de învățare este construit mai bogat prin utilizarea tehnologiilor digitale precum platformele de învățare online, aplicațiile și platformele educaționale, biblioteci întregi de resurse educaționale deschise (locale, naționale sau internaționale), realitatea augmentată și virtuală sau inteligența artificială de toate tipurile. Conform UNESCO (2020), utilizarea tehnologiilor digitale în educație permite personalizarea procesului de învățare, facilitând adaptarea conținutului și a ritmului la nevoile individuale ale elevilor. Astfel, pedagogia digitală contribuie la crearea unui mediu educațional în care elevului este actantul real, care stimulează autonomia, colaborarea, gândirea critică și de ce nu, abstractă.
De asemenea, pedagogia digitală promovează metode didactice noi, precum învățarea prin proiecte ample, învățarea hibridă sau clasa inversată, care valorifică potențialul tehnologiei pentru a crește motivația și implicarea elevilor (Redecker, 2017). Acest aspect este susținut de teoriile constructiviste ale învățării, care subliniază rolul activ al elevului în construirea cunoștințelor.
Integrarea tehnologiei în educație oferă multiple avantaje. În primul rând, accesul la resurse educaționale digitale actualizate și diversificate permite o învățare mai relevantă și pusă într-un context clar. Potrivit unui studiu efectuat de European Schoolnet (2021), elevii care utilizează instrumente digitale în mod regulat au un randament școlar superior, datorită posibilității de a interacționa cu conținuturi multimedia și de a dezvolta competențe digitale, ancorate în cerințele societății și la meseriile viitorului. De asemenea, pedagogia digitală susține flexibilitatea procesului educațional, permițând accesul la învățare în afara spațiului și timpului tradițional al clasei. Acest aspect a fost evidențiat mai ales în contextul pandemiei COVID de acum câțiva ani, când școlile au fost nevoite să treacă rapid către învățământul online. Experiența bruscă a determinat ca profesorii să se adapteze la cerințe noi, demonstrându-se astfel importanța tehnologiei pentru continuitatea educației și pentru dezvoltarea abilităților digitale pentru viitor. Mai mult, tehnologiile digitale oferă instrumente pentru evaluarea formativă și feedback personalizat, contribuind la monitorizarea progresului elevilor și la ajustarea intervențiilor didactice (Black & Wiliam, 2009). De asemenea, acestea facilitează colaborarea între elevi și profesori prin platforme digitale, sporind interactivitatea și comunicarea.
În ciuda beneficiilor evidente, pedagogia digitală se confruntă cu provocări semnificative, care trebuie abordate strategic. Una dintre cele mai acute probleme este inegalitatea accesului la tehnologie pentru toți elevii. Conform raportului UNICEF (2021), milioane de elevi din întreaga lume, în special din zone rurale sau defavorizate, nu dispun de echipamente digitale adecvate sau au o conexiune stabilă la internet, ceea ce limitează accesul lor la educația digitală. Această barieră riscă să adâncească inegalitățile sociale și educaționale.
O altă provocare importantă o reprezintă pregătirea și formarea cadrelor didactice. Conform studiului Eurydice, mulți profesori nu beneficiază de programe eficiente, adecvate pentru integrarea eficientă a tehnologiei în predare (Eurydice, 2020). Lipsa competențelor digitale și reticența față de schimbare pot afecta implementarea pedagogiei digitale și schimbarea paradigmei tradiționale. Astfel, se impune dezvoltarea unor programe de formare continuă noi, inovative, care să includă nu doar aspecte tehnice, ci și pedagogice, metodologice, etice, cu o componentă practică importantă. Utilizarea tehnologiilor digitale ridică probleme privind protecția datelor personale, securitatea cibernetică și etica digitală. Elevii trebuie să fie educați pentru a deveni cetățeni digitali responsabili, capabili să navigheze în siguranță în mediul online și să recunoască riscurile utilizării excesive a resurselor online. Dezinformarea sau cyberbullying-ul vor reprezenta probleme reale cu care se va confrunta societatea în următorii ani. Adevărul științific, credibilitatea oamenilor informați și școliți, principiile și etica adevărată vor păli în fața atacurilor de dezinformare și banalitate (Livingstone et al., 2017). Formarea continuă a profesorilor trebuie să fie un obiectiv strategic, cu accent pe competențe digitale integrate în curricula formării inițiale și a dezvoltării profesionale continue. Totodată, este esențială promovarea unei culturi organizaționale în școli care să încurajeze inovarea, colaborarea și schimbul de bune practici.
De asemenea, excesul de tehnologie poate avea efecte urâte și asupra sănătății fizice și psihice: sedentarismul care vine la pachet cu probleme locomotorii sau tulburări de metabolism, tulburările de atenție și concentrare, probleme oftalmologice, iritabilitate crescută, nervozitate, rezistență mică la stres, inadaptare socială, incapacitatea de comunicare offline cu ceilalți etc. Sunt de părere că aceste aspecte trebuie integrate în strategiile naționale ale ministerului educației pentru a promova un echilibru sănătos între utilizarea tehnologiei și alte activități. Pentru a valorifica potențialul pedagogiei digitale și a depăși provocările, este necesară o abordare coerentă. Investițiile în infrastructură digitală sunt necesare, dar trebuie să însoțite de politici educaționale care să asigure incluziunea și echitatea. De exemplu, programe naționale de dotare cu echipamente, cum au fost recentele programe PNRR/PNRAS și acces la internet pentru elevii din medii vulnerabile trebuie să devină o prioritate.
În ceea ce privește conținuturile și direcțiile prevăzute de programele școlare, acestea trebuie să fie create și adaptate pentru a stimula gândirea critică, creativitatea și rezolvarea problemelor, competențe cheie în era digitală. Inteligența artificială trebuie să aibă și ea o componentă importantă, dar realizată cu atenție, ținând cont de impactul etic și social.
Așadar, pedagogia digitală este o realitate care modelează profund viitorul educației. Integrarea tehnologiei în procesul educațional oferă oportunități valoroase pentru personalizarea și flexibilizarea învățării, dar aduce și provocări complexe legate de acces, competențe și etică. Viitorul apropiat impune o mobilizare coordonată a tuturor actorilor educaționali pentru a construi un sistem incluziv, echitabil și adaptat realităților digitale. Numai astfel educația va putea îndeplini pe deplin funcția sa fundamentală de a pregăti generațiile următoare pentru provocările unei lumi în continuă transformare.
Bibliografie
• Istrate, O., Velea, S., Ceobanu, C. Pedagogie digitală, Editura Polirom, Iași, 2025.
• Eurydice (2020), Raportul Comisiei Europene privind educația și formarea adulților în Europa,https://romania.representation.ec.europa.eu/news/raportul-comisiei-europene-privind-educatia-si-formarea-adultilor-europa-2021-09-10_ro.
• Livingstone, S., Stoilova, M., & Nandagiri, R. (2017). Children’s data and privacy online: Growing up in a digital age. www.researchgate.net/publication/372034539_Children's_data_and_privacy_online_Growing_up_in_a_digital_age?__cf_chl_tk=GLGdCfSkwwB22HaePoHMmUQZ.XNGlScuRmpqLu3zcxE-1749413042-1.0.1.1-2roAnYBeu0ZC…
• Redecker, C. (2017). European Framework for the Digital Competence of Educators: DigCompEdu. publications.jrc.ec.europa.eu/repository/handle/JRC107466
• unesdoc.unesco.org/ark:/48223/pf0000373717 – raport UNESCO, 2020
• European Schoolnet (2021). Innovative teaching and learning practices with digital technologies.
• Istrate, O. (2022). Pedagogia digitală: Definiție și arie conceptuală. Revista de Pedagogie Digitală, 1(1) 3-10. București: Institutul pentru Educație. https://doi.org/10.61071/RPD.2290