Starea de bine este unul din factorii esențiali prin care școala demonstrează sprijinirea elevilor să facă alegeri sănătoase de viață și să înțeleagă efectele acestora asupra sănătății și bunăstării lor. Copilăria și adolescența reprezintă o perioadă critică în dezvoltarea atitudinilor pe termen lung față de alegerile stilului de viață. Abilitățile sociale și emoționale, cunoștințele și comportamentele pe care tinerii le învață în clasă îi ajută să-și dezvolte reziliența și să stabilească modelul pentru modul în care își vor gestiona sănătatea fizică și mintală de-a lungul vieții.
În contextul actual al educației, colaborarea între școală și familie a devenit un element esențial pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor și pentru garantarea unui climat educațional pozitiv. Parteneriatul educațional școală-familie nu reprezintă doar o simplă relație de comunicare între profesori și părinți, ci un angajament comun în sprijinul unei stări de bine generale a elevilor. Acest tip de parteneriat contribuie semnificativ la succesul educațional, la prevenirea problemelor de comportament și la dezvoltarea unor abilități socio-emoționale care sunt fundamentale pentru o viață echilibrată și sănătoasă.
Provocarea majoră în promovarea stării de bine în școală este natura complexă și cu multe fațete a conceptului „stării de bine”. De aceea, este necesar a dezvolta o „cultură” a stării de bine în întreaga școală și implicarea activă a tuturor angajaților, a elevilor, părinților, inclusiv a comunității.
Școala nu este doar învățare și evaluare, este un context al vieții, unde copiii își petrec timpul 9-12 ani, cadrele didactice își realizează misiunea profesională, managerii își îndeplinesc funcția de leader, personalul nedidactic prestează servicii corespunzător calificărilor, părinții copiilor participă la viața școlii. Această realitate conduce în mod direct la necesitatea asigurării unei stări de bine în școală.
Iată câțiva piloni pentru a crea o cultură a stării de bine, care se extinde dincolo de conținutul muncii cadrului didactic, intervenind și familia, pentru a include aspecte mai largi ale experienței pedagogice.
1. Sănătatea și siguranța în școală și familie. Constă în promovarea culturii sănătății, siguranței și a protecției atât în mediul școlar cât și în cel familial, prin încurajarea empatiei și a solidarității. Cadrele didactice și psihologii școlari vor contribui la promovarea culturii privind sănătatea, siguranța și protecția în școală prin:
- Consiliere și sprijin emoțional;
- Programare și implementarea de programe de prevenție;
- Educație și formare;
- Colaborare interdisciplinară;
- Monitorizare și evaluare;
- Consiliere pentru părinți;
- Participarea în grupuri de lucru privind dezvoltarea și implementarea politicilor și a programelor legate de sănătate și siguranță în școală.
Părinții vor contribui la promovarea culturii privind sănătatea, siguranța și protecția în școală prin:
- Participarea activă la viața școlară;
- Comunicarea deschisă cu școala;
- Familiarizarea copiilor cu noțiunea de siguranță;
- Promovarea unui stil de viață sănătos;
- Implicarea în problemele de sănătate mintală;
- Monitorizarea utilizării tehnologiei;
- Exemplul personal.
2. Resursele personale în armonie cu starea de bine. Constă în determinarea rolului resurselor personale ale individului în promovarea și menținerea stării de bine în școală. Activarea, mobilizarea, potențarea resurselor personale este o necesitate și o condiție în tot ce ține de starea de bine.
Cadrele didactice și psihologii școlari vor contribui la valorificarea resurselor personale ale elevilor, părinților și ale personalului prin disponibilitatea de a fi prezent în viața școlii.
- organizarea de activități pentru însușirea „meseriei de elev”;
- a învăța elevii să facă conexiune între emoțiile legate de reușitele școlare și procesul/ efortul depus pentru atingerea scopului;
- organizarea trainingurilor/seminarelor/ atelierelor pentru dezvoltarea rezilienței elevilor și a părinților;
- organizarea sesiunilor de relaxare pentru cadre didactice și pentru elevi; – planificarea consilierii cu elevii care au percepții eronate/ distorsionate privind performanța școlară, potențialul și propriile competențe;
- organizarea de activități psihosociale și recreative cu scopul depășirii dificultăților de adaptare, de incluziune, cu scopul fortificării coeziunii grupurilor de elevi de vârste diferite, inclusiv a copiilor cu cerințe educaționale speciale.
Părinții vor contribui la cultivarea resurselor personale ale copiilor prin:
- transmiterea mesajelor verbale și nonverbale de iubire, încredere și respect;
- atitudinea pozitivă față de copil, față de studii;
- discuții cu referire la valori, identitate personală, autonomie;
- menținerea curiozității față de cunoaștere, noutate;
- susținerea în exprimarea și reglarea emoțiilor;
- cultivarea empatiei față de ceilalți;
- încurajarea perseverenței și folosirea eficientă a timpului;
- oferirea suportului în planificarea zilei/a timpului;
- discuții despre situații dificile, stresante, despre adversități pentru cultivarea rezilienței;
- încurajarea autonomiei și independenței corespunzător particularităților de vârstă;
- planificarea zilelor de familie fără internet;
3. Competențe socioemoționale în starea de bine. Competențele socioemoționale ale elevilor sunt esențiale pentru dezvoltarea relațiilor sănătoase și cooperarea în mediul școlar și în viața de zi cu zi. Abilitățile de gestionare a emoțiilor îi ajută pe elevi să facă față stresului academic și să rezolve conflictele în mod constructiv, promovând un mediu de învățare pozitiv. Dezvoltarea empatiei și a abilităților de comunicare îi pregătește pe elevi să fie mai receptivi la nevoile colegilor lor și să fie mai eficienți în colaborare. Educația socioemoțională sprijină formarea unei identități sociale sănătoase și promovează respectul față de diversitatea culturală și de opinii. Prin cultivarea competențelor socioemoționale, elevii devin mai responsabili și mai conștienți de impactul lor asupra comunității și asupra lumii înconjurătoare.
Cadrele didactice și psihologii școlari vor contribui la dezvoltarea stării de bine prin prisma competențelor socioemoționale în școală prin:
- Implementarea unor programe de mentorat în care elevii mai mari îi ghidează pe cei mai mici, facilitând astfel dezvoltarea competențelor sociale și de leadership.
- Realizarea de intervenții individualizate pentru elevii care au nevoie de suport specific în dezvoltarea abilităților socioemoționale, inclusiv consiliere individuală.
- Organizarea de sesiuni de informare și workshopuri pentru părinți, în care să fie discutate importanța și modalitățile de susținere a dezvoltării socioemoționale a copiilor acasă.
- Utilizarea de instrumente de evaluare pentru a măsura competențele socioemoționale ale elevilor și oferirea de feedback constructiv pentru îmbunătățire.
Părinții vor contribui la dezvoltarea stării de bine în școală prin:
- Discuții cu copiii despre experiențele lor la școală, ascultându-le preocupările și bucuriile, și oferindu-le suport emoțional.
- Încurajarea copiilor să își urmeze pasiunile și interesele, oferindu-le resurse și oportunități de a explora activități extracurriculare care le plac, contribuie la dezvoltarea lor personală și la starea de bine generală.
4. Relații sociale armonioase în mediul școlar. Asigură conectarea și sentimentele de apartenență și sunt esențiale pentru starea de bine. Aceste relații sunt caracterizate prin interacțiuni constructive care să ofere suport entuziast și autentic. Ele sunt importante, deoarece ajută la dezvoltarea aptitudinilor sociale și emoționale și stau la baza altor relații pozitive, grijulii și respectuoase.
Cadrele didactice și psihologii școlari vor contribui la dezvoltarea relațiilor sociale armonioase prin:
- Stabilirea unor relații de bună înțelegere între toți actorii educaționali.
- Observarea și ghidarea modului de relaționare a actorilor educaționali.
- Dezvoltarea relațiilor de cooperare, promovarea cooperării.
- Prevenirea violenței și a bullyingului în mediul școlar.
- Promovarea relațiilor de prietenie.
Părinții vor contribui la dezvoltarea relațiilor sociale armonioase prin:
- Promovarea unui mediu familial cu relații pozitive.
- Încurajarea relațiilor pozitive cu colegii.
- Valorizarea efortului cadrelor didactice și încurajarea formării coeziunii grupului de elevi.
- Optimizarea parteneriatului cu familia și comunitatea.
5. Activități recreative în promovarea stării de bine în mediul școlar. Au ca scop promovarea sănătății fizice și mentale. Exercițiile fizice eliberează endocrinele, neurotransmițători care induc o stare de bine și reduc stresul și anxietatea.
Cadrele didactice vor contribui la bunăstarea în școală prin crearea și facilitarea activităților recreative:
- Dezvoltarea și implementarea unor activități recreative relevante și interesante, care să încurajeze implicarea și participarea activă a elevilor.
- Furnizarea de instrucțiuni clare și îndrumare pe parcursul desfășurării activităților, pentru a asigura o experiență pozitivă și sigură pentru elevi.
- Crearea unui mediu deschis și receptiv pentru exprimarea creativității și explorarea intereselor individuale ale elevilor în cadrul activităților.
Părinții vor contribui la bunăstarea în școală prin:
- Susținerea și încurajarea copiilor să participe și să se implice în activitățile recreative organizate de școală sau de comunitate.
- Oferirea de suport și resurse pentru a facilita participarea copiilor la activitățile recreative, cum ar fi transportul sau costurile asociate.
Un parteneriat educațional dintre școală-familie bazat pe acești piloni care contribuie la formarea stării de bine nu doar că sprijină performanțele academice ale elevilor, dar joacă un rol crucial în menținerea unei stări de bine generale. Atunci când copilul simte că este susținut atât de familie, cât și de profesori, acesta dezvoltă un sentiment de securitate și încredere care se reflectă în comportamentul și în atitudinea față de școală și învățătura. De asemenea, acest parteneriat contribuie la dezvoltarea unor relații sănătoase și echilibrate, sprijinind nu doar învățarea cognitivă, dar și dezvoltarea abilităților socio-emoționale, esențiale în viața adultă.
Astfel, parteneriatul școală-familie este mult mai mult decât un instrument de sprijin educațional; este un pilon al stării de bine al copilului, oferindu-i fundamentul necesar pentru o dezvoltare completă, sănătoasă și echilibrată. Colaborarea eficientă între cadre didactice și părinți reprezintă cheia pentru crearea unui mediu educațional favorabil, în care elevul poate să își atingă potențialul maxim și să se dezvolte în mod armonios.
Bibliografie
Ghid metodologic: Starea de bine în școală/UNICEF/ MEC
www.unicef.org/moldova/rapoarte/starea-de-bine-%C3%AEn-%C8%99coal%C4%83-ghid-metodologic