Pe parcursului procesului instructiv-educativ, fiecare profesor are ca responsabilitate dirijarea actului de predare-învățare-evaluare, astfel încât să ofere elevilor săi posibilitatea de a atinge finalitățile educației în vederea unei optime integrări sociale.Alături de metodele tradiționale, acesta este necesar să folosească tehnicile moderne, activ-participative, centrate pe elev, care să formeze potențialul intelectual, dezvoltând, flexibil și creativ, gândirea.
Parteneriatul școală-familie, condiția reușitei școlare
Încep această lucrare cu interesantul citat despre educaţie a sociologului şi filozofului de origine canadiană William Allin: „Educaţia nu este răspunsul la întrebare. Educaţia este calea spre răspunsul la toate întrebările”. Obiceiurile pe care copilul le deprinde de mic, de acasă, de la mama şi de la tata, le va păstra toată viaţa, indiferent unde şi cum va trăi. A creşte un copil poate fi cea mai grea misiune pentru un om. În momentul în care copilul ajunge la adolescenţă, poţi spune dacă misiunea a fost îndeplinită sau nu. Familia, mediul de viaţă şi şcoala sunt factori determinanţi ai dezvoltării complete şi complexe a copiilor. Împreună trebuie să colaboreze pentru ca fiecare copil, indiferent de particularităţile sale, să poată deveni un membru independent al comunităţii în care doreşte să se integreze.
Există cazuri în care simpla comunicare dintre familie şi şcoală nu sunt suficiente şi nu asigură premisele unei colaborări încununate cu succes.
Jocul, activitate predominantă în grădiniță
Jocul este una din activităţile umane fundamentale. El este acea activitate specific umană, dominantă în copilărie, prin care omul îşi satisface imediat, după posibilităţi, propriile dorinţe, acţionând conştient şi liber în lumea imaginară pe care şi-o creează singur (Vrăjmaș, 1999, p. 112). Jocul este divertisment, recreare şi în acelaşi timp nevoie vitală de reconstrucţie imaginară a realităţii. Copilul care se joacă construieşte lumea, o apropie, analizează şi caută să o înţeleagă.
Icoană – Imagine
Icoana nu are drept scop exaltarea sentimentelor noastre, aşa cum se întâmplă cu multe imagini. Ea doreşte să ne orienteze către transfigurarea sentimentelor, a inteligenţei. Ea prezintă elemente umane. Vederea repetată a icoanelor îşi lasă amprenta asupra inimii şi a sufletului. Mesajul icoanei se situează dincolo de spaţiu şi timp, ea conducând la Hristos.
Icoanele sunt un mijloc de întărire a vietii religioase creştine, un mijloc de învăţământ.
Proiect de mobilitate Erasmus+: Strategies for Improving Classroom Atmosphere and Student Motivation in Schools. A Modern Challenge for Teachers
În perioada 23-29 noiembrie 2019, am participat împreună cu prof. Stan Ana Maria, la un curs de formare continuă în cadrul proiectului de mobilitate Erasmus+ “Competențe europene pentru profesorii din grădinițe”. Pe parcursul a 7 zile (35 de ore de curs) s-au desfășurat diferite activități metodice, care au avut drept scop: motivarea și încurajarea elevilor prin participarea la activități de comunicare orală, identificarea stilurilor de învățare și a inteligențelor multiple, utilizarea cântecelor și a muzicii în cadrul orelor, folosirea poveștilor, a video-urilor, a Internetului și activităților online, a dicționarelor pentru a organiza activități de învățare cât mai complexe și atractive pentru elevi.
Modalităţi şi strategii de stimulare a motivaţiei învăţării la elevul cu CES
Dintotdeauna cei care au teoretizat ceea ce numim mecanisme ale învăţării au încercat să scoată în evidență faptul că motivaţia este baza pe care se construieşte succesul actului educaţional și totodată este factorul stimulator al activităţii de învăţare, favorizând obţinerea unor rezultate de succes. Din păcate, în societatea contemporană problemele de motivaţie ale elevilor sunt extrem de diverse și de cele mai multe ori intervenţia profesorului nu se poate baza pe reţete sau reguli, ci trebuie adaptată la fiecare situaţie în parte, în special în cazul elevilor cu CES.
Factori care influenţează calitatea educaţiei
Legea calităţii arată că „asigurarea calităţii educaţiei exprimă capacitatea de a oferi programe de educaţie, în conformitate cu standardele societăţii actuale”. Atunci când realizăm o educaţie de calitate, va rezulta și un produs de calitate. Pentru majoritatea sistemelor de educație din lume, obiectivele prioritare urmărite sunt: egalitatea de şanse în faţa educaţiei şi asigurarea unui învăţământ de calitate. Aceste obiective sunt realizate și în sistemul de învăţământ din România. Cele două obiective sunt distincte dar nu pot fi separate: un sistem de învăţământ nu poate fi considerat accesibil doar pentru că asigură educația la toate nivelurile, ci şi dacă toţi elevii au acces la acelaşi tip de cunoştinţe, la aceeași cantitate și calitate educațională şi condiţiile de desfăşurare a procesului instructiv-educativ sunt asemănătoare.
Despre importanța lecturii pentru copii
Într-o lume dominată de tehnologie, lectura a devenit pentru mulţi dintre copii o ultimă prioritate în viaţă. Televizorul, calculatorul, telefonul, internetul, reţelele de socializare reprezintă principalele modalităţi de petrecere a timpului liber, însă ele nu vor putea înlocui niciodată valoarea morală, culturală şi educativă a unei cărţi. Chiar dacă sursele menţionate pot avea şi caracter educativ, nu vor avea niciodată un rol important în formarea caracterului unui copil.
Exemple de utilizare a proiectului ca metodă complementară de evaluare
Evaluarea, ca proces complementar și dinamic de măsurare , are o încărcătură morală, deoarece conduce la selecții, hotărând, într-o mai mare sau într-o mai mică măsură, traseul socio-profesional. Noile strategii, denumite „evaluări alternative”, „evaluări complementare” sau „evaluări autentice”, aduc procesului de învățare multiple beneficii. Dintre acestea, cele relevante sunt: realizarea unei optime realizări a evaluării; facilitarea unei corelări a evaluării formative în procesul de instruire; conștientizarea din partea elevului a propriilor responsabilități, disponibilității și progresului în învățare; stimularea autoevaluării și motivației pentru învățare; dezvoltarea gândirii și metacogniției.
Ciorchinele – metodă activ-participativă de ultimă generație
„Ciorchinele” este o metodă didactică, utilizată individual sau în grup, care constă în evidenţierea de către elevi a legăturilor dintre idei, pe baza găsirii altor sensuri ale acestora şi a relevării unor noi asociaţii. Metodă de brainstorming neliniară, avȃnd rolul de a facilita conştientizarea relaṭiilor dintre elementele învăṭate, aceasta este în acelaşi timp utilă în schematizarea informației.