Ciorchinele – metodă activ-participativă de ultimă generație

„Ciorchinele” este o metodă didactică, utilizată individual sau în grup, care constă în evidenţierea de către elevi a legăturilor dintre idei, pe baza găsirii altor sensuri ale acestora şi a relevării unor noi asociaţii. Metodă de brainstorming neliniară, avȃnd rolul de a facilita conştientizarea relaṭiilor dintre elementele învăṭate, aceasta este în acelaşi timp utilă în schematizarea informației.

Poate fi folosită atȃt în faza de evocare cȃt şi în cea de reflecṭie, stimulȃnd gȃndirea, ca mijloc de a rezuma ceea ce s-a studiat sau ca modalitate de a construi asociaṭii. Se scrie un cuvȃnt sau o propoziṭie-nucleu în mijocul paginii sau al tablei şi în jurul ei cuvinte sau sintagme care au legătură cu tema respectivă. Se poate aplica:

  • în prima parte a lecției „ciorchine inițial”;
  • după citirea textului „ciorchine revăzut”;
  • în faza finală a lecției, pentru fixare;
  • ca extindere;
  • ca metodă de evaluare.

Principalul avantaj este implicarea elevului în procesul de învățare, interiorizând, sintetizând, însuşind noul în mod activ şi dezvoltând gândirea şi capacitatea de sinteză. Ca dezavantaj,  putem menționa faptul că necesită mai mult timp decât expunerea lecției în manieră clasică.

Aplicaṭie. În analiza poeziei Plumb, încă din primele etape ale analizei literare, cea de interpretare a titlului, le cerem elevilor să enumere principalele elemente la care se gȃndesc atunci cȃnd au în vedere cuvȃntul „plumb” sub forma unor termeni pe care îi notează în ciorchine, identificând şi o posibilă semnificație a acestora  în textul poetic.

După prima lectură a poeziei se solicită elevilor să scrie pe caiet un element la care se gândesc atunci când aud cuvântul „plumb”. Se descopera un grup redus de termeni, elevii reuşind să identifice cu uşurință trăsăturile legate de culoare, de densitate, eventual şi locul acestuia în tabelul periodic al elementelor. Profesorul se va folosi de toate detaliile primite de la elevi şi va nota în ciorchine fiecare trăsătură menționată:

  • culoare gri închis;
  • densitate  mare;
  • maleabilitate prin încălzire.

Profesorul completează aceste informații primite de la elevi cu o serie de curiozități care îi vor ajuta să înțeleagă mai bine semnificatiile titlului:
• Din punct de vedere chimic, densitatea mare permite plumbului utilizarea la protecția contra radiației ionizante, motiv pentru care este întâlnit in cabinetele în care se face radiografia corpului, sub forma unui şorț protector. Este, de asemenea, şi ultimul element care rămâne în urma exploziei radioactive. Alchimiştii foloseau plumb în încercarea de a realiza aur în laborator deoarece avea densitatea cea mai apropiată de metalul nobil.

Plecând de a aceste informații, se mai adaugă două trăsături: duritate şi cea de element anorganic(metal greu).
• Se prezintă apoi faptul că plumbul are un rol practic, fiind folosit încă din timpul Imperiului roman la realizarea țevilor, însă tot el, atunci când ajunge în corpul uman, este foarte toxic şi provoacă peleagra. Se consideră că îndulcirea vinului cu acetatul  de plumb(în lipsa zahărului) a fost cauza nebuniei lui Nero şi Caligula.
• Este şi metalul folosit  la confecționarea orgilor de-a lungul secolelor, în amestec cu diverse cantități de cositor pentru a controla tonalitatea tuburilor. De aici elevii pot identifica elementele legate de sonoritatea cuvântului.
• Întrebați dacă au văzut plumbul în stare naturală, elevii vor răspunde că l-au întâlnit în confecționarea sigiliilor (izolare)  şi  a statuilor (împietrire) şi că era un metal rece.

Se realizează pe tablă un ciorchine de la care pleacă zece săgeți pentru fiecare termen identificat: gri, apăsare, toxicitate, greutate, împietrire, răceală, izolare, densitate mare, duritate, sonoritate:

Sintetizarea informației:
Trăsătura Ideea desprinsă din texul poetic
gri→ monotonie, angoasă, plictis
apăsare→ durere
toxicitate→ moarte
greutate→ suferință sufletească, prăbuşire
împietrire→ captivitate
răceală→ absenţa sentimentelor,singurătate
izolare→ limitare, imposibilitatea evadării
densitate→ greutatea unui suflet inadaptat
duritate→ absenṭa sentimentelor, dezumanizare
sonoritate→ țipătul surd, căderea grea, cu sau fără ecou

În concluzie, această metodă valorifica activitatea comună şi cooperarea în rezolvarea unor sarcini de instruire, îmbină învătarea individuală cu cea în grup, urmărind dezvoltarea comportamentului social al elevului.

Bibliografie:
1. Cucoş, C., Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 1998;
2. Dulama, M. E., Metode, strategii şi tehnici didactice activizante, Editura “Clusium” , Cluj-Napoca, 2002;
3. Dumitriu, C., Dumitriu, G., Psihopedagogie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004.

 

prof. Gabriela Bobu

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/gabriela.bobu

Articole asemănătoare