Dintotdeauna cei care au teoretizat ceea ce numim mecanisme ale învăţării au încercat să scoată în evidență faptul că motivaţia este baza pe care se construieşte succesul actului educaţional și totodată este factorul stimulator al activităţii de învăţare, favorizând obţinerea unor rezultate de succes. Din păcate, în societatea contemporană problemele de motivaţie ale elevilor sunt extrem de diverse și de cele mai multe ori intervenţia profesorului nu se poate baza pe reţete sau reguli, ci trebuie adaptată la fiecare situaţie în parte, în special în cazul elevilor cu CES.
Din păcate, știm cu toții că în ultimii ani motivația pentru învățare a scăzut în mod dramatic în cazul tinerilor din cauza unor factori care nu țin neapărat de principalii actori ai actului educațional iar acest fenomen se reflectă în rezultatele așteptate. În cazul elevilor cu CES, lipsa cadrelor didactice pregătite pentru lucrul cu această categorie poate fi o adevărată tragedie. S-a dorit integrarea copiilor cu cerințe speciale în cadrul școlilor de masă, însă fără a asigura condiții pentru a asigura succesul acestui demers, iar aici mă refer în special la pregătirea profesorilor care ajung să se confrunte cu situații cărora cu greu le pot face față. Rezultatul se manifestă atât în insuccesul cadrului didactic, cât și în cel al copilului, care nu are nicio o șansă de a beneficia de ceea ce educația i-ar putea oferi.
Cu toate aceste piedici, legate de lipsa pregătirii de specialitate, majoritatea profesorilor din învățământul de masă, fac eforturi pentru a se adapta copiilor cu CES, încercând să găsească soluții la problemele care apar zilnic. Am putea spune că în ultimii ani se observă anumite progrese în rândul acestora, dar lucrurile sunt departe de ceea ce ar trebui să însemne integrarea. Cu toate acestea, din experiența la catedră pot spune că se observă unele progrese în rândul copiilor cu CES în cazul utilizării unor forme de organizarea a clasei, anumitor metode de predare, învățare și evaluare sau a anumitor materiale didactice, care reușesc să atragă atenția. În cazul organizării clasei, am observat că lucrul în echipe îi ajută pe copiii cu dificultăți de învățare. Făcând parte dintr-o echipă copiii primesc întotdeauna sprijinul colegilor, astfel că le este mai ușor să rezolve sarcinile. Totodată simt că au locul lor bine definit în cadrul grupului, ceea ce le crește motivația. În cadrul unei clase numeroase se simt de multe ori pierduți, însă în cadru restrâns au ocazia de a se face auziți, astfel că recomand utilizarea în cadrul orelor a acestei forme de organizare.
Utilizarea unor mijloace didactice interactive în cadrul orelor s-a dovedit a fi un factor de succes. De cele mai multe ori este dificil să captezi atenția elevilor cu CES, dar utilizarea unor mijloace didactice diversificate poate fi un prim pas în transmiterea și receptarea mesajului, fixarea și consolidarea noilor noțiuni. Laptopul, videoproiectorul, flipchartul, creioanele colorate pot transforma lecția monotonă într-una interactivă pentru toți copiii, nu doar pentru cei cu cerințe speciale. Utilizarea unor metode activ-participative, care să-i atragă pe toți elevii unei clase garantează de cele mai multe ori reușita unei lecții. Majoritatea elevilor cu CES au capacitate intelectuală redusă, iar de multe ori profesorului îi este dificil să găsească cea mai ușoară metodă de lucru în cadrul orei, mai ales că trebuie întotdeauna să coreleze instruirea cu restul elevilor clasei. Jocul de rol, descoperirea, ciorchinele, pălăriile gânditoare, organizatorii grafici, aruncă mingea, scaunul autorului sunt doar câteva metode ce i-ar antrena pe copii. Jocurile didactice sunt preferate mai ales în cazul elevilor din ciclul primar și gimnaziu, deoarece reușesc să le capteze atenția prin utilizarea unei preocupări permanente a lor, jocul.
În stimularea motivației pentru învățare este importantă și atitudinea și comportamentul profesorului față de întreaga clasă și față de copiii cu CES. Este important ca profesorul să empatizeze cu acești copii, să le ofere sprijin necondiționat și să le faciliteze integrarea in colectiv. De modul în care profesorul îi privește depinde și felul în care vor fi percepuți de întreaga clasă. De crearea unui climat favorabil în colectivele de elevi din care fac și ei parte răspunde profesorul, iar un climat propice poate contribui la dezvoltarea motivației pentru învățare.
Reuşita activităţilor în cazul instruirii în interiorul clasei si a elevilor cu CES este dificilă și presupune efort dublu, atât în cazul copiilor cât și al profesorului. Profesorul trebuie să găsească calea de mijloc în care instruirea şi evaluarea să aibă atât caracter integrat, cât şi caracter diferenţiat, adaptat la particularităţile deficienţelor elevilor cu CES, participanţi la procesul educativ.