Proiectul STEAM „Deep Dive Discovery” a reunit parteneri din Croația, Turcia, Grecia, Georgia, România și s-a derulat în perioada octombrie 2024 – iunie 2025. Scopul proiectului s-a conturat în direcția creșterii gradului de conștientizare și înțelegere a elevilor despre oceane și viața subacvatică, ecosisteme și conservarea acestora, prin activități creative, interactive și digitale.
Proiectele Erasmus, un mod de construire a lumii de mâine!
Erasmus din Rotterdam a fost un cărturar umanist, a cărui viață a fost pusă în slujba afirmării părerilor sale, a adevărului, contrar superstițiilor, dogmelor sau regulilor constrângătoare ale unei perioade sau ale unui loc de cult. Astfel, programele Erasmus+ ale Comisiei Europene se desfășoară în spiritul unei experiențe nemijlocite, a unei realități care nu așteaptă să fie explicată, ci verificată direct, valorificând toate simțurile umane și toate achizițiile sociale, civice, tehnologice ale lumii moderne.
Prezentul articol propune o incursiune în tematica abordată de proiectul nostru, oferind descrieri și link-uri care pot constitui experiențe de învățare și de multiplicare, cu speranța că sunt de folos tuturor celor care le pasă ce se întâmplă cu viitorul planetei și cu generațiile ce vor urma.
The Impact of Artificial Intelligence Tools on English Language Learning and Assessment
Artificial intelligence (AI) has emerged as a transformative force in education, offering innovative approaches to learning, teaching, and assessment. This paper explores the impact of AI tools on English language learning (ELL) and assessment, highlighting their pedagogical potential, advantages, limitations, and implications for teacher competencies. It also provides examples of current AI-based applications that can enhance English language instruction. The study argues that while AI can augment teaching and learning through personalization and efficiency, its ethical, pedagogical, and professional challenges must be addressed to ensure responsible integration in English language education.
Creativitatea în procesul instructiv-educativ, prin intermediul metodelor moderne
Din perspectivă etimologică, termenul creativitate își găsește originea în cuvântul latin creare, care desemnează procesele de făurire, naștere și zămislire. Introducerea conceptului în domeniul psihologiei se datorează lui G. Allport în 1937, care a redus această noțiune la dimensiuni precum atitudinile, inteligența sau trăsăturile temperamentale. Allport considera că fenomenul creativității reprezintă un ansamblu de trăsături specifice fiecărui individ la un anumit nivel, iar potențialul creativ, prezent în mod universal la toți oamenii, poate fi actualizat și dezvoltat prin intervenții educaționale adecvate. Margaret A. Baden definește creativitatea ca posibilitatea de realizare a combinațiilor originale din idei preexistente, în timp ce Paul Popescu-Neveanu o conceptualizează ca „o dispoziție generală a personalității spre nou, o anumită organizare stilistică a proceselor psihice în sistem de personalitate”.
Copilărind cu matematica
Înainte ca matematica să însemne cifre și reguli, ea trăiește în lumea copilului ca o poveste. Începe în clipa în care un copil privește un fluture și observă că aripile lui sunt la fel, sau când vede că floarea din grădină are cinci petale, nu patru. Începe când descoperă că, dacă bate din palme într-un anumit ritm, sunetul se repetă mereu la fel.
Așa se naște prima formă de înțelegere a ordinii: din curiozitate, din joc, din uimirea de a vedea că lumea are reguli, chiar dacă nimeni nu i le-a spus.
Prevenirea abandonului școlar
Abandonul școlar continuă să fie una dintre cele mai serioase provocări ale sistemului educațional românesc. Fenomenul afectează nu doar parcursul individual al elevilor, ci și dezvoltarea socială și economică a comunităților. Un copil care renunță la școală își limitează semnificativ șansele de integrare profesională și socială, riscând marginalizarea și excluziunea. De aceea, prevenirea abandonului școlar trebuie privită ca o responsabilitate comună – a școlii, a familiei și a întregii societăți – și abordată printr-un echilibru între măsuri de prevenție și acțiuni de intervenție.
Competențele de comunicare
La nivelul finalităţilor procesului de învățământ, s-a trecut „din zona cunoştinţelor, spre cea a scopurilor (instructiv – educative), de aici în zona obiectivelor şi, în ultimele două – trei decenii, în zona formării competenţelorˮ. Din perspectiva Comisiei Europene, competenţele-cheie reprezintă „un pachet transferabil şi multifuncţional de cunoştinţe, deprinderi (abilităţi) şi atitudini de care au nevoie toţi indivizii pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru incluziune socială şi inserţie profesională. Acestea trebuie dezvoltate până la finalizarea educaţiei obligatorii şi trebuie să acţioneze ca un fundament pentru învăţarea în continuare, ca parte a învăţării pe parcursul întregii vieţi”. Sunt sugerate opt domenii: comunicarea în limba maternă, comunicarea în limbi străine, competenţe matematice şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii, competenţa digitală (TSI – Tehnologia Societăţii informaţiei), competenţa socială şi competenţe civice, competenţa a învăţa să înveţi, competenţa iniţiativă şi antreprenoriat și competenţa sensibilizare şi exprimare culturală.
Tehnologizarea examenelor naționale
Când ministrul educației, Daniel Funeriu, a propus înregistrarea audio-video a examenelor naționale, procentul de reușită a scăzut dramatic. Lipsa viitorilor studenți a determinat Centrul Național pentru Politici și Evaluare în Educație să propună subiecte din ce în ce mai ușoare pentru sesiunile de bacalaureat astfel încât rata de promovabilitate să crească. Concret, ne-am întors de unde am plecat, sau cum ar spune românul: nici usturoi n-am mâncat și nici gura nu ne miroase! Pentru a nu intra în colaps, unele instituții, precum postlicealele, s-au adaptat din mers: și-au propus să înscrie la programele lor de formare absolvenți de liceu fără diplomă de bac, urmând ca, la finele ciclului de instruire, elevul să prezinte dovada absolvirii examenului cu pricina. Să zicem că introducerea camerelor video și-a atins scopul și rata de fraudare a concursurilor a scăzut; mă gândesc, totuși, cât de mult este aplicată această măsură și în celelalte instituții ale statului, pentru că impresia generală ar fi că doar învățământul se supune acestor tipuri de inițiative.
Dezvoltarea abilităților de comunicare în rândul copiilor cu CES
Datorită prezenței elevilor cu cerințe educative speciale (CES), sistemul de învățământ a trecut recent prin schimbări fundamentale de paradigmă, concretizate în conceptele de educație integrată și școală incluzivă. Acești elevi prezintă dificultăți diverse (de comunicare, limbaj, orientare spațială, atenție, ritm de lucru, emoționale etc.), dar nu trebuie etichetați, ci recunoscuți ca având CES. Ei necesită un sprijin sporit din partea adulților (părinți, profesori), materializat prin atenție suplimentară, educație individualizată, răbdare și înțelegere. Pentru a le permite să progreseze în ritmul propriu și conform capacităților individuale, este esențială flexibilizarea curriculum-ului școlar, implicând adaptarea conținuturilor, metodelor și tehnicilor de lucru. (Darie, 2014, p.1)
Magia poveștilor în activitățile educative ale preșcolarilor
Literatura pentru copii, în special basmele și poveștile clasice, constituie un resursă pedagogică esențială în educația timpurie, facilitând nu doar dezvoltarea competențelor lingvistice, ci și formarea unor abilități cognitive, sociale și emoționale complexe (Bettelheim, 1976; Zipes, 2012). În contextul educației preșcolare contemporane, abordările didactice integrate, care combină multiple domenii de dezvoltare într-o secvență coerentă de activități, s-au dovedit deosebit de eficiente în promovarea unei învățări holistice și semnificative (Katz & Chard, 2000).
