Implementarea unei viziuni transdisciplinare între biologie și restul obiectelor de studiu din programă reprezintă o condiție esențială pentru a-i ajuta pe elevii de gimnaziu să coreleze noțiunile teoretice cu fenomenele din natură. Această metodă le dezvoltă adolescenților capacitatea de a aplica legile biologice în contexte practice din viața de zi cu zi — cum ar fi ecologia, nutriția sau tehnologia. În același timp, cadrul didactic capătă libertatea de a construi scenarii de lecție mult mai dinamice și atractive. Implicarea activă a colectivului de elevi în propria formare se reflectă direct în creșterea performanțelor la testările periodice și la evaluările de final de ciclu.
În viziunea cercetării pedagogice, acest tip de predare este definit ca „un demers ce se desfășoară pe mai multe niveluri, care constă în selecția și sinteza cunoștințelor existente în perimetrul multidisciplinar și în formarea de noi cunoștințe, concepte, legi, paradigme” (Opriș, 2006, 127).
Scopul central al corelării disciplinelor la nivelul orelor de curs este stimularea muncii în echipă a profesorilor, pentru a atinge mai ușor competențele generale. Faptul că programa este încă împărțită pe materii de sine stătătoare nu reprezintă un obstacol, deoarece competențele-cheie sunt convergente. În practica școlară actuală, se observă o deschidere tot mai mare spre activitățile realizate la granița dintre științe, scopul fiind conectarea informațiilor și includerea lor „pe un soi de hartă generală a cunoștințelor și chiar de a căuta un sistem unitar care să le grupeze” (Bottomore, 1986, 39).
Prin conexiunile realizate între materii, se stimulează transferul cognitiv rapid, profesorii având posibilitatea să folosească tehnici interactive și experimente de laborator care combat monotonia intelectuală și dezvoltă logica elevilor. Aceștia asimilează informațiile mult mai natural, fără riscul supraîncărcării, învățând să analizeze realitatea înconjurătoare și mediul viu fără idei preconcepute, prin asocieri logice.
Corelarea tematică aduce la un loc discipline aparent distincte. La nivelul claselor V-VIII, biologia face echipă excelentă cu:
- chimia și fizica (pentru a explica procese precum fotosinteza, respirația sau digestia);
- geografia (atunci când se predau ecosistemele, biosfera sau problemele de mediu);
- matematica și tehnologia (STEM) (în cazul geneticii, interpretării statistice a unor date medicale sau modelării 3D a celulelor).
Deoarece elevii de gimnaziu trec printr-o perioadă de dezvoltare a gândirii abstracte, aceste legături trebuie făcute direct în timpul lecției, ori de câte ori subiectul o permite. Este datoria cadrului didactic „să se străduiască să extindă și să adâncească legătura dintre obiectele de învățământ, asigurând continuitatea procesului de instruire de la o etapă la alta, fiecare constituind premisă pentru cele care urmează” (Ardeleanu, 2010, 18).
Această viziune modernă presupune ca profesorul de biologie să depășească limitele stricte ale specializării sale, făcând trecerea de la o simplă menționare a unor date conexe la o proiectare didactică integrată. Acest aspect devine o prioritate încă din faza redactării planificărilor anuale, succesul metodei depinzând de caracterul ei organizat și conștient.
În momentul conceperii strategiei didactice, profesorul trebuie să analizeze competențele vizate, materiile care pot susține tema respectivă și metodele de cercetare experimentală specifice fiecăreia, combinându-le armonios.
Instruirea integrată reprezintă soluția ideală pentru a elimina repetarea inutilă a acelorași noțiuni la materii diferite, oferind în schimb o imagine de ansamblu asupra științelor naturii. Ideea de bază este recunoscută la nivel internațional: „interdisciplinaritatea în învățământ este un principiu de aplicare, o modalitate de gândire și acțiune, decurgând din evoluția științei contemporane” (Amihăilesei, 1986, 48).
Coordonatele metodologice ale cercetării
Prezentul studiu, intitulat „Predarea interdisciplinară a conținuturilor la disciplina Biologie în ciclul gimnazial”, s-a derulat în intervalul mai-iunie 2025, având la bază un sondaj de opinie. Intenția principală a fost evaluarea obiectivă a percepțiilor și mentalităților pe care profesorii de științe din unitățile școlare analizate le au referitor la acest stil de predare. De asemenea, s-a dorit identificarea barierelor și a celor mai bune strategii prin care instituția școlară poate sprijini demersul integrat la clasele V-VIII.
Obiectivele specifice ale demersului:
- Evaluarea și interpretarea punctelor de vedere ale profesorilor cu privire la predarea corelată a biologiei cu restul științelor.
- Identificarea frecvenței reale cu care cadrele didactice aplică strategii interdisciplinare în activitatea curentă.
Pentru colectarea datelor s-a distribuit un chestionar dedicat, intitulat „Predarea interdisciplinară a Biologiei la gimnaziu”, completat de profesorii din cadrul a două instituții de învățământ: Școala Gimnazială Nr. 1 Bicazu Ardelean și Școala Gimnazială ,,V. Mitru” Tașca, din județul Neamț.
Limitele metodologice:
- Datele obținute reflectă în mod deosebit opiniile și percepțiile personale ale participanților;
- Prelucrarea indicatorilor s-a realizat prin tehnici de statistică descriptivă.
Eșantionul de respondenți: Chestionarul a fost completat integral de cele 13 cadre didactice care compun catedrele de profil din școlile menționate. Structura pe grupe de vârstă arată astfel: sub 25 de ani: 1 respondent; între 26 și 30 de ani: 0; segmentul 31–40 de ani: 2; grupa 41–50 de ani: 6; peste 51 de ani: 4 persoane. Din punct de vedere al genului, grupul este format din 11 femei și 2 bărbați. Încadrarea pe grade didactice este următoarea: 8 profesori au gradul I, 2 dețin gradul II, 2 au obținut definitivatul, iar 1 este debutant.
Rezultate obținute și recomandări practice
Analiza răspunsurilor arată că marea majoritate a cadrelor didactice (10 respondenți) consideră că disciplinele din zona științifică se intersectează puternic. În același timp, 2 profesori observă doar puncte comune izolate, iar un singur respondent afirmă că materiile nu au nicio legătură între ele.
În ceea ce privește practica de la clasă, introducerea unor paralele cu alte domenii în timpul orei de biologie se face: ocazional (6 persoane), des/frecvent (2 persoane), permanent/întotdeauna (2 persoane), destul de rar (2 persoane) și deloc/niciodată (1 persoană).
O deschidere mare există pentru activitățile de tip co-predare: 10 din cei 13 participanți la studiu sunt convinși că lecțiile de biologie ar deveni mult mai captivante dacă ar fi organizate în echipă cu profesori de fizică sau chimie, în vreme ce 3 respondenți nu consideră util acest format.
Datele colectate scot în evidență o realitate importantă: crearea unor lecții integrate cere din partea profesorului un volum de muncă mult mai mare și un timp extins pentru planificare. Din acest motiv, unele cadre didactice preferă confortul predării clasice, monodisciplinare, nefiind motivate să schimbe tipul de abordare.
În opinia celor chestionați, structura actuală a programei școlare reprezintă cel mai important factor care poate avantaja sau bloca predarea integrată, fiind urmată îndeaproape de nivelul de pregătire teoretică și metodică al profesorilor.
Referitor la proiectarea didactică, 7 respondenți admit că își planifică unitățile de învățare în mod interdisciplinar doar din când în când (ocazional), 2 fac acest lucru des, 2 de fiecare dată, în timp ce un profesor o face rar și unul niciodată.
Evaluarea integrată se bucură de apreciere: 10 participanți consideră că testele bazate pe itemi interdisciplinari (de tip aplicații STEM) sunt foarte utile pentru elevi, în timp ce 3 le consideră ineficiente.
Ideea de a colabora cu colegi din alte școli pentru a genera proiecte și evaluări comune la nivel de științe este privită pozitiv de 7 dintre profesori, pe când ceilalți 6 nu consideră oportună sau realizabilă o astfel de cooperare.
La nivelul activităților metodice (cercuri pedagogice), realitatea din teren arată că subiectul predării integrate este abordat destul de rar (10 opțiuni), fiind atins doar conjunctural/ocazional în 2 cazuri și o singură dată indicat ca temă frecventă.
În final, 10 dintre cadrele didactice chestionate s-au declarat în favoarea unei reforme care să deschidă sistemul de învățământ către transdisciplinaritate, în timp ce 3 consideră că accentul ar trebui pus strict pe actualizarea programelor școlare existente.
Considerații finale
Predarea integrată a biologiei la nivelul claselor V-VIII obligă cadrul didactic să renunțe la tiparele rigide ale propriei specializări. Acest proces solicită din partea profesorului creativitate și o reală măiestrie pedagogică pentru a asambla obiectivele și informațiile din arii curriculare diferite într-un mesaj unitar.
Nevoia de a preda biologia corelat cu celelalte științe este dictată de avalanșa de informații la care copiii au acces în prezent. Profesorul are rolul de a-l ajuta pe elev să filtreze, să organizeze și să aplice aceste date, trezindu-i interesul pentru cunoaștere prin evidențierea punților dintre materii.
Un sistem de învățământ modern și eficient își propune să schimbe dinamica clasei, plasând elevul în centrul unor experimente și situații de viață reale, a căror rezolvare implică competențe dobândite la mai multe discipline, nu doar la una singură. Interdisciplinaritatea în aria științelor este o direcție obligatorie, care solicită efort de documentare, colaborare între colegi și o constantă adaptare profesională.