Fiecare disciplină luată în parte, dar mai ales toate împreună, au darul de a dezvolta capacităţile intelectuale ale elevilor, de a-i angaja într-un efort personal în cadrul învăţării, de a le modela caracterul şi de a-i pregăti pentru viaţă.
Evoluţia gândirii pedagogice impune o reconsiderare a metodelor şi mijloacelor de învăţământ, astfel încât acestea să determine activizarea optimă a elevilor atât pe plan intelectual – prin cultivarea unei atitudini euristice, investigatoare – cât şi prin formarea spiritului de iniţiativă. Aceste metode trebuie să-l situeze pe elev în prim – plan, punându-se accent pe munca individuală, pe descoperirea personală a lumii reale, prin observare, investigare, adunarea de informaţii etc.
Clubul Educaţiei – un vis devenit realitate
Câţi dintre noi, stimaţi colegi, nu am simţit, de-a lungul timpului, nevoia de a ne împărtăşi gândurile şi aspiraţiile, realizările şi neîmplinirile, lipsurile şi dorinţele de schimbare, de a discuta problemele presante cu care ne confruntăm zi de zi, de a promova idei naratoare, benefice pentru activitatea noastră, altor persoane de aceeaşi formaţie profesională?
De câte ori nu aţi simţit că spaţiul limitat al cancelariei şi numărul restrâns al colectivului de colegi vă sunt insuficiente, neputându-vă oferi o gamă variată de idei noi, sugestii, experienţe personale etc.?
Proiectul – metodă de evaluare interdisciplinară
Motto: „Copilul trebuie învăţat să-şi folosească ochii, nu numai pentru a vedea, dar şi pentru a privi; urechile , nu numai pentru a auzi, dar şi pentru a asculta cu atenţie; mâinile, nu numai pentru a apuca obiectele, ci şi pentru a pipăi şi a le simţi”. (Lonwenfeld)
Şi metodele, modelele, componentele sau strategiile de învăţământ îmbătrânesc, ca şi oamenii. Într-o lume supusă unei singure legi, paradoxal stabile – cea a schimbării – învăţământul nu poate face excepţie.
Către o abordare interdisciplinară prin evaluarea autentică
Măsurile de reformă a educației s-au impus ca adaptare a învățământului la schimbările sociale, politice şi economice din ultima perioadă, în general, și ca răspuns la evoluția științelor educației și a psihologiei învățării, în special. Rapoartele Comisiei Europene şi ale Biroului Internațional pentru Educație (UNESCO) reliefează tendințele majore ale reformelor curriculum-ului în plan european: educația pentru toţi, adecvarea instruirii la nevoile fiecărui individ, predarea şi învățarea centrate pe elev, relevanța curriculum-ului pentru individ şi pentru societate, dezvoltarea unor atitudini şi valori dezirabile, dezvoltarea gândirii critice, evaluarea autentică a performanțelor școlare.
Simpozionul naţional: Modalităţi concrete de cunoaştere a elevilor şi de tratare diferenţiată a copiilor cu cerinţe educative speciale
Simpozionul s-a desfăşurat la începutul lunii mai la Botoşani, la iniţiativa învăţătorilor din Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 11 şi a Inspectoratului Şcolar Judeţean, coordonatori inspector Angelica Barbu, profesor Rodica Başno, director Şcoala cu clasele I-VIII Nr.11 Botoşani, institutor Lizeta Lohan, institutor Greta Cojocariu.
Cunoaşterea personalităţii elevului nu este o problemă nouă, dar este mereu actuală şi prezintă o importanţă deosebită în procesul instructiv-educativ.
Paşi didactici întru descoperirea şi încurajarea celor chemaţi de cuvinte
Dintotdeauna roţile civilizaţiei umane şi ale progresului au fost urnite de minţi strălucite care, împletind experienţa generaţiilor anterioare cu efervescenţa eului creator, au produs cotituri radicale în evoluţia umanităţii. Cu atât mai mult, societatea viitorului, a cărei „trăsătură bine conturată şi percepută de noi este schimbarea” (Caluschi M., 2001, p.16) presupune un înalt grad de adaptare exprimat prin creativitate.
Dimensiuni psihologice ale limbajului educaţional
Complexitatea şi vastitatea temei impun o precizare, necesară nu doar din politeţe, ci din onestitate; nu am pretenţia de a aborda toate laturile subiectului şi nici de a spune lucruri noi, ci de a reaminti câteva idei frumoase şi utile. Lucrarea de faţă va debuta cu o delimitare a conceptelor de limbaj şi comunicare educaţională, apoi va urma o prezentare a diferitelor caracteristici ale limbajului paidetic prin menţionarea a diferite puncte de vedere. Ideea centrală pe care o voi susţine aici va fi „descentralizarea didacticii” (după Gilbert Leroy), în sensul valorizării dialogului şi participării în cadrul activităţii educative.
Educaţie şi psihanaliză
Revoluţionară prin conţinut şi având încă puţină concurenţă teoretică pe domeniul său explicit de interes (afectivitatea), psihanaliza, în special cea în formulă freudiană, are ecou şi în teoria şi în practica educaţională.
Personal, privesc unele dintre demersurile şi rezultatele abordării psihanalitice ca pe o direcţie cu valoare preventivă, care ne avertizează asupra efectelor unei educaţii inadecvate, oferind totodată direcţii de acţiune şi exemple de conduită profesională. Din punct de vedere metodologic, sparge tiparele psihologiei tradiţionale, reuşind, în mare parte, o mai bună ancorare în problemele psihice ale individului.
Profesiune de credinţă
Suntem dascăli.
Luptăm în fiecare zi împotriva negativismului, fricii, conformismului, prejudecăţilor, ignoranţei, apatiei, dar avem alături de noi mari aliaţi: Curiozitatea, Inteligenţa, Sprijinul părintesc, Creativitatea, Credinţa, Dragostea şi Râsul – toate vin în grabă să se alăture stindardului nostru.
EDICT – Revista educației. Gânduri la început de drum
Scopul oricărui proiect publicistic este de a convinge, „de a obliga mintea la consimțire” (G.Călinescu).
Noi nu îndrăznim să cerem asta cititorilor Revistei educației. Însă demonstrăm aptitudinea dascălilor de a retranscrie realitatea școlară cât mai aproape de substanța ei veridică.
Nu pretindem a avea „talent de gazetar”, dar mizăm pe vocația de a surprinde „adevărul” faptelor în educație și pe utilitatea unor construcții teoretice bazate pe ipoteze și informații.