Manualul digital – instrument inovativ de învățare

În societatea actuală, tehnologia a ajuns să ocupe un loc foarte important în viața de zi cu zi. Acest fenomen se regăseste în special în rândul copiilor și adolescenților, fapt ce a condus la creșterea interesului pentru utilizarea tehnologiei și în procesul educațional, la digitalizarea manualelor școlare și la adaptarea procesului de învățământ la noile cerințe.

„Fiecare zi este o oportunitate de a învăța ceva nou și de a te îmbunătăți.” – Albert Einstein

Manualelele școlare digitale sunt o resursă educațională modernă. Ele reprezintă instrumente de lucru suport pentru învățare. Și-au făcut apariția în lume, abia după anul 2010, în diverse țări (SUA, Coreea de Sud, Emiratele Arabe Unite).

Din punct de vedere tehnic, manualul digital este independent de platformele e-Learning şi reprezintă un produs software (aplicaţie) ce poate fi folosit online dar şi ofline, pe orice tip de tehnologie, pe orice sistem de operare şi pe orice browser.

Din punct de vedere al conţinutului, manualul digital cuprinde integral conţinutul manualului tipărit (ce are reprezentări statice), având complementar (în locul ilustraţiilor, tabelelor, exerciţiilor, etc. de pe hârtie) elemente specifice precum: exerciţii interactive, jocuri educaţionale, animaţii, filme şi simulări care, prin utilizare, dezvoltă procesele cognitive.

Cel mai important element de noutate adus de manualele digitale este reprezentat de activităţile multimedia interactive de învăţare care pot avea diferite grade de complexitate şi care oferă aplicabilitate competenţelor dobândite de elev pe întreaga durată de utilizare (atât individuală, cât şi în activităţile de grup).

Primele manuale digitale din țara noastră au apărut la începutul anului şcolar 2014/2015, pentru învăţământul primar (clasele I şi a II-a) în urma unui proces anevoios şi complicat, la care au contribuit, pe lângă persoanele de specialitate cu o bogată experienţă în realizarea de manuale, şi specialişti în proiectarea învăţării, programatori, graficieni, specialişti în psihopedagogie, redactori.

Apariția lor a marcat o nouă pagină în istoria educației românești. Apoi, la începutul anului școlar 2016/2017 au apărut și manualele digitale pentru clasele a III-a și a IV-a. Acesta a fost un moment important în evoluţia şcolii şi în dezvoltarea societăţii româneşti.

Manualul digital nu trebuie înțeles ca o dublură sau un substitut al celui real, tipărit, obiectual, ci se constituie într-un alt produs, construit pe baza a noi principii de explicitare a materiei după didacticizări suplimentare ale conținuturilor și mulat pe o filozofie a învățării care să potențeze activismul, interactivitatea, progresivismul, creativitatea, accesibilitatea și flexibilitatea. Manualul digital nu reprezintă un depozit de informații, ci se dorește a fi un instrument de învățare și de prelucrare a acestora.

Criterii de alegere a manualelor școlare digitale

Majoritatea criteriilor de selecție a manualelor sunt generale, indiferent dacă sunt în format tipărit sau digital, și conțin aspecte precum: structura, limbajul, adecvarea la nivelul de vârstă, corectitudinea științifică sau tipul și scopul sarcinilor de lucru. Deși similare cu varianta tipărită, în ceea ce privește conținutul, manualele digitale prezintă anumite particularități ce necesită a fi evaluate conform unor criterii specifice.

  • un design universal, care să nu necesite explicații suplimentare, o interfață predictibilă, cu modele familiare de navigare și căutare. Totodată, manualul trebuie să permită diferențierea activităților, adresându-se publicului țintă într-o manieră antrenantă și generând feedback adaptat particularităților de vârstă ale elevului.
  • elementele multimedia sunt de o deosebită importanță. Este de preferat ca acestea să fie cât mai variate, relevante și actualizate. Scopul acestor manuale este de a facilita predarea și învățarea, deci inclusiv resursele media trebuie să contribuie la înlesnirea procesului didactic, la desfășurarea activităților didactice într-un mod creativ, inovativ, care să stârnească interesul și curiozitatea elevilor. De aceea, elementele multimedia nu ar trebui să se rezume numai la conținuturile existente în formatul tipărit, ci să existe și link-uri către surse alternative, destinate elevilor care doresc să aprofundeze subiectul respectiv, în particular.
  • posibilitatea de actualizare a conținutului, de adaptare la contextul informațional în funcție de resursele  disponibile și la cerințele locale, pentru a asigura relevanța și acuratețea de-a lungul timpului fără costurile unei noi editări.
  • să faciliteze abordarea interdisciplinară a procesului de predare-învățare. Realizarea unor corelații între mai multe discipline, precum și utilizarea unor exemple elocvente, în corelație cu aplicații practice, contribuie la o mai bună înțelegere a informațiilor.
  • integrarea testelor la sfârșit de lecție/unitate tematică ar trebui să fie un criteriu în selectarea acestor manuale. Un avantaj al manualelor digitale în comparație cu varianta lor tipărită este reprezentat de posibilitatea evaluării rapide a noilor cunoștințe. Importantă nu este simpla existență a itemilor de evaluare, ci asigurarea feedback-ului după completarea acestora de către elevi. Este bine ca manualul să ofere, pe lângă calificativ, rezolvarea corectă a exercițiilor pe care elevul nu a știut să le facă sau le-a rezolvat incomplet.
  • calitatea tehnică a elementelor multimedia este un alt factor de luat în seamă în procesul de selecție al manualelor digitale. Înainte de caracterul lor motivațional, aspectul atractiv și alinierea la cerințele curriculare, trebuie să fie corespunzătoare.

Bibliografie
www.manuale.edu.ro/
tribunainvatamantului.ro/manualul-digital-constantin-cucos/
iteach.ro/experientedidactice/resurse-educationale-deschise-o-posibila-grila-de-evaluare

 

prof. Monica Dobrea

Școala Gimnazială Emil Racoviță, Onești (Bacău) , România
Profil iTeach: iteach.ro/profesor/monica.dobrea

Articole asemănătoare