Fiecare educator dorește să dezvolte elevilor cu care lucrează abilități de viață care să le asigure acestora o funcționare eficientă în societate, adică să știe să facă diferența între bine și rău, să aibă simțul răspunderii, să aibă capacitatea de a lua decizii, astfel încât să reușească în ceea ce își propun. Orice spune sau face învățătorul, felul în care preda lecția sau le vorbește elevilor în oră, dar și în pauză, reacția lui la comportamentele problematice ale elevilor, propriul lui comportament în diferite situații-toate acestea transmit un mesaj de învățare elevilor.
„Educația este aprinderea unui foc, nu umplerea unui vas, deoarece ea reprezintă cea mai puternică armă pe care o putem folosi pentru a schimbă lumea.”
Acesta este motto-ul care apare pe prima pagină a școlii în care predau, Colegiul Național “Ion Luca Caragiale” din Ploiești și care m-a condus și pe mine încă din prima zi de educator.
Autocunoaștere și intercunoaștere
La începutul fiecărei serii, dar și pe parcursul celorlalți ani este foarte important pentru mine să-i cunosc pe elevi, să-i fac să mă cunoască și să se cunoască între ei, dar și pe ei.
Autocunoașterea presupune formarea conceptului de sine care cuprinde totalitatea ideilor și sentimentelor pe care o persoană le are despre ea însăși. Conceptul de sine are două aspecte: imaginea de sine și stima de sine.
Imaginea de sine reprezintă părerile despre calitățile și defectele pe care le avem sau credem că le avem.
Stima de sine reprezintă modul în care ne autoapreciem, cum ne evaluăm în raport cu propriile noastre așteptări și așteptările celorlalți.
Intercunoașterea este o formă a interacțiunii persoanelor, un proces în care indivizii îi cunosc pe ceilalți, sunt cunoscuți de ceilalți și se cunosc pe ei înșiși (Mamali, C., 1974).
Având în vedere aceste aspecte teoretice, îmi propun să desfășor cu elevii mai multe activități sau exerciții de autocunoaștere și intercunoaștere. Unul dintre aceste exerciții poate fi la clasa pregătitoare să se deseneze pe sine cu însușirile fizice predominante. Se strâng desenele, se scriu numele pe spate și apoi se cere elevilor să-și recunoască colegii. La clasele mai mari, când elevii știu să scrie, acest exercițiu poate fi transformat într-o descriere în cuvinte, care apoi să fie prezentată colegilor spre recunoaștere.
Tot la începutul clasei pregătitoare, este foarte important că ei să se prezinte și să spună câte ceva despre preocupările sau preferințele lor.
Un alt exercițiu, pe care l-am folosit și-mi propun să-l folosesc și la această serie este că pe câte o foaie de hârtie să se scrie numele fiecărui elev în parte. Foile vor fi apoi date colegilor, care vor scrie într-un cuvânt o însușire a acelui copil. La sfârșit fiecare copil citește ce cred colegii despre el.
O modalitate foarte eficientă pentru mine de a-i cunoaște pe elevi este să-i pun să lucreze la un proiect sau să rezolve ceva pe echipe. Pot observă astfel dacă ei colaborează, dacă sunt lideri sau nu, dacă acceptă părerile celorlalți sau hotărârile luate de majoritate.
Comunicare și relaționare
Comunicarea a fost definită că o formă particulară a relației de schimb între două sau mai multe persoane, două sau mai multe grupuri. În activitatea didactică este foarte importantă, dacă nu cumva cea mai importantă, comunicarea dintre cadrul didactic și elevi, dar și comunicarea dintre cadrul didactic și părinți.
O prima etapă în realizarea unei comunicări eficiente cred că este acel moment pe care îl notăm mereu când facem un proiect de lecție și pe care ar trebui să-l avem efectiv în fiecare oră de curs : captarea atenției. Oricare ar fi modalitatea de a capta atenția elevilor, trebuie să-i facem curioși pe aceștia în legătură cu ce va urmă să transmitem. Am observat că elevii sunt atrași foarte mult când le povestesc ceva ce mi s-a întâmplat sau am experimentat.
Îmi propun apoi să încerc să ating cât mai des nivelurile III și IV de comunicare. Elevii sunt mult mai receptivi atunci când, pe lângă faptele, gândurile, ideile comunicate, le comunic și sentimente sau valori.
Încerc apoi să avem un contact vizual cu cât mai mulți dintre elevi. Cred că elevii sunt mult mai atenți când le comunic ceva plimbându-mă printre ei, decât atunci când stau doar în fața clasei sau la catedră.
Felul în care le vorbesc este iarăși important. Voi alege deci a să vorbesc atât de tare încât să fiu auzită de toți elevii, dar nu deranjant de tare, pentru că vor obosi. Voi vorbi rar, astfel încât înțelesul cuvintelor să poată fi perceput. Cuvintele vor fi însoțite de o mimică adecvată, de gesturi potrivite.
În timpul orelor de comunicare în limba română, atunci când le citesc elevilor un text, întru în pielea personajelor, interpretându-le că un actor. Schimb ori de câte ori este nevoie volumul vocii, timbrul acesteia, tonalitatea, în funcție de trăsăturile caracteristice.
Foarte important este să-i las pe elevi să întrebe, ori de câte ori au nelămuriri sau curiozități, evident respectând regulă de a-l lăsă pe interlocutor să-și termine ideea. De asemenea, trebuie să le pun întrebări pentru a vedea dacă au receptat corect mesajul transmis. Eu îi încurajez pe elevii mei să întrebe ori de câte ori li se pare că nu au înțeles ceva, fără să le fie rușine sau teamă că cineva va râde de ei sau îi va critică.
Pentru că elevii să înțeleagă foarte bine și ușor ce le comunic, important este să aleg cuvinte potrivite nivelului lor de înțelegere și să explic cuvintele noi.
Discursul (sau expunerea) nu trebuie să fie prea lung și ar trebui însoțit, atunci când se poate, de exemplificări vizuale.
Îmi propun să folosesc cât mai des un limbaj pozitiv. Voi evita astfel să folosesc cuvântul „NU”, alegând să le spun copiilor ce să facă, în loc de ce să nu facă. În plus, voi folosi ascultarea activă, pentru a putea menține o relație cât mai bună cu elevii mei și mesaje de tip „EU”.
Foarte important este și să ofer feedback ori de câte ori este necesar, dar unul pozitiv și, bineînțeles, să și cer feedback pentru a-mi ameliora abordarea.
Management comportamental
Ca orice alt cadru didactic, și eu îmi doresc să am o clasa disciplinată. Pentru această acțiunile mele vor fi îndreptate în primul rând spre asigurarea unui mediu pozitiv de învățare, bazat pe reguli clare, înțelese și acceptate de elevi, referitoare la ce trebuie și ce nu trebuie făcut. Acest mediu pozitiv de învățare trebuie să mai fie bazat și pe o relație de încredere între mine și elevi, pentru a avea un context favorabil pentru că metodele de management al comportamentelor elevilor să poată funcționa. Este foarte important că elevii mei să se simtă în siguranță și să se simtă respectați pentru că metodele folosite de mine să aibă impact.
Voi avea grijă apoi că să fiu consecvență în aplicarea regulilor, atât din partea elevilor, cât și a mea.
O clasă disciplinată nu înseamnă o clasa în care nu apar comportamente problematice. Important este orice comportament problematic să fie tratat că o oportunitate de învățare. Având că obiectiv dezvoltarea simțului răspunderii și abilități de viață independența la copii, voi folosi metodele de disciplinare că instrumente de învățare și nu că instrumente de depistare și sancționare a greșelilor.
Pentru a dezvoltă și menține o clasa disciplinată, voi avea grijă că prin activități să am în atenție și să mă asigur că voi dezvoltă rutini eficiente ale clase, care vor asigura un mediu clar și nu vor lasă prea mult loc situațiilor ambigue sau problematice.
De exemplu, copiii își vor verifică lucrurile din ghiozdan la ieșirea din clasa și se vor asigura că nu au uitat nimic și au lăsat banca curată, vor salută la venirea și plecarea de la școală, vor ieși din clasa pe rând.
Voi stabili împreună cu copii reguli privind comportamentul în clasa și școală, evitând formulările care conțin „Nu”. De exemplu: „Ne așezăm în bancă atunci când sună soneria.” în loc de „Nu întârziem la ore.” Regulile vor fi formulate simplu, la obiect și vor fi ușor de reținut. Nu vor fi foarte multe, ci în jur de 5-7. Vor fi explicate elevilor, astfel încât aceștia să înțeleagă necesitatea și utilitatea lor. Apoi, regulile vor fi afișate, pe planșe, prezentate atât verbal, cât și vizual. Este important să fie comunicate și părinților, pentru a obține suportul acestora în promovarea lor, să fie reamintite periodic, să fie revizuite când este cazul, să fie respectate consecvent.
Metodele de disciplinare vor fi ferme și corecte și vor transmite un mesaj pozitiv elevilor. De asemenea, îi vor învață pe elevi ce să facă, și nu doar să îi sancționeze pentru ceea ce nu fac bine. Acest mod de disciplinare îi va învață pe elevi autodisciplină, astfel încât să nu fie nevoie să corectez același comportament problematic la nesfârșit, ci să mă bazez pe capacitatea elevilor de a-și gestiona propriile comportamente.