O competență de bază a viitorului o constiutie inteligența socio-emoțională, deoarece conștientizarea propriilor nevoi, gestionarea reacțiilor emoționale în relațiile cu noi înșine și cu ceilalți constituie o bază importantă în dezvoltarea socială a individului.
„Este foarte important de înțeles că inteligența emoțională nu este opusul inteligenței, nu este triumful inimii asupra minții-este intersecția unică a celor două.” – David Caruso
O bază socială și emoțională solidă a copiilor determină dezvoltarea și capacitatea de învățare a acestora, deoarece un copil sănătos din punct de vedere mintal este mai fericit, manifestă o motivație ridicată pentru învățare, are o atitudine pozitivă față de școală, participă cu interes la activitățile instructiv-educative, toate acestea având ca rezultat creșterea performanțelor școlare. Prin urmare, bunăstarea socio-emoțională a copiilor influențează capacitatea lor de dezvoltare, ducând la o viață socială împlinită.
Cele trei aspecte pe care trebuie să le luăm în considerare pentru o dezvoltare socio-emoțională solidă sunt:
- modul în care copilul se comportă în societate;
- modul în care copilul înțelege emoțiile altora și capacitatea de a face față propriilor emoții;
- modul în care copilul își exprimă gândurile și importanța pe care o acordă acestora.
Rolul cadrelor didactice este de a dirija și consolida sănătatea socială și emoțională a copiilor prin toate metodele și mijloacele de care dispun.
Organizarea activităților ce stimulează interacțiunile sociale între copii și între copii și profesor duce la stabilirea unor relații de încredere, aceștia dezvoltându-se și învățând în contextul acestora. O relație bazată pe încredere, înțelegere și afecțiune este esențială în dezvoltarea socio-emoțională a copiilor. Cei care au o conexiune bazată pe încredere sunt dispuși să adreseze liber întrebări, să rezolve probleme fără teama de a greși, să inițieze activități noi, inter-active, atât în relația cu profesorul,cât și în relația cu colegii, beneficiind atât din punct de vedere educational, cât și socio-emoțional. De multe ori, este dificil să construim astfel de legături, însă printr-o atitudine pozitivă, perseverentă, empatică, șansele de avea success cresc considerabil, iar rezultatele nu vor întârzia să apară.
O altă coordonată pe care trebuie să o luăm în considerare o constituie crearea unui mediu școlar sigur.
Elevii trebuie să știe care sunt sarcinile pe care le au în acest context, ce așteptări au ceilalți de la ei. Comportamentele dificile ale acestora sunt generate de frustrare, anxietate, confuzie, dar și de perfecționism, de ideea de a fi cel mai bun și dificultatea de a găsi colegi cu interese similare.
De aceea, activitățile școlare trebuie să fie concepute în așa fel încât, sarcinile care sunt alocate elevilor să fie diferențiate, adecvate nevoilor acestora de învățare și dezvoltare, diminuând nevoia de manifestare a unor astfel de sentimente.
Drept urmare, ar fi bine ca mediul de dezvoltare școlar să ofere oportunități multiple de joacă și învățare, să susțină implicarea elevilor și să-i încurajeze să-și depășească limitele.
Crearea unui mediu școlar adecvat, sigur și eficient este importantă și în relația profesor-părinți.
Un alt rol important în dezvoltarea socio-emoțională a elevilor îl constituie atitudinea profesorilor. O atitudine pozitivă, un cadru didactic empatic, induce copiilor o atitudine similară. Este recomandat ca profesorii să evite afirmațiile negative, folosind doar o comunicare pozitivă, stimulativă, încurajatoare, urmărind consolidarea încrederii în sine, acceptarea provocărilor fără teama de eșec.
Totodată, trebuie să facem apel la comunicarea pozitivă nonverbală deoarece, un zâmbet, o mângâiere, o îmbrățișare au efecte neașteptate și multiple, oferindu-i copilului rădăcini și aripi. Felul în care un profesor vorbește și se comportă influențează semnificativ atitudinea și comportamentul copilului. Un ton cald, adecvat, dar ferm este necesar chiar și în situații dificile. Dascălul trebuie să-și dovedească permanent afecțiunea pentru elevii săi, creând astfel o mai bună conexiune cu aceștia.
De cele mai multe ori, elevilor le este incomod să-și arate emoțiile, să-și exprime sentimentele, motiv pentru care trebuie să-i încurajăm, să-i susținem permanent în etalarea frustrărilor, fricilor, sentimentelor, nemulțumirilor, dar și bucuriilor. Aceștia trebuie învățați să-și exprime trăirile într-o manieră care să nu-i afecteze pe cei din jur, descoperindu-se pe ei înșiși, creând relații frumoase cu ceilalți.
„Devenind mai echilibrați emoțional, va crește și siguranța lor și încrederea în sine; curiozitatea lor își va găsi căi firești de exteriorizare, vor învăța cum să-și câștige independența și autenticitatea în gândire și comportament, își vor dezvolta capacitatea de a face alegeri responsabile.” (Daniel Goleman).
Bibliografie
www.danielgoleman.info/topics/emotional-intelligence/
Goleman, D. (1998). Working with emotional intelligence. New York: Bantam Books