Dezvoltarea stimei de sine pozitive a copiilor

Copiii cu o stimă de sine pozitivă își asumă responsabilități (pot să fac acest lucru!) și se comportă independent (mă descurc singur!). Ei sunt mândri de realizările lor și se implică in efectuarea  unor sarcini noi fără probleme. Aceștia își exprimă atât emoțiile pozitive cât și pe cele negative (Îmi place de mine așa cum sunt! Sunt supărat când tu vorbești așa cu mine…). De asemenea ei oferă ajutor și sprijin celorlalți colegi sau membrilor familiei.

Experiențe din copilărie care dezvoltă o imagine de sine echilibrată: este încurajat, lăudat și este ascultat. I se acordă atenție și este imbrățișat. Copilul cu stimă de sine crescută se implică și are performanțe bune în activitățile extrașcolare (sport, desen, pictură, teatru). Acesta are prieteni de încredere și este un prieten de încredere.

Copiii cu o stima de sine scăzută: sunt nemulțumiți de felul lor de a fi (Nu sunt bun de nimic! Nu sunt in stare să fac asta! Nu am nicio calitate…). Ei evită să realizeze sau să se implice în sarcini noi. Deseori se simt neiubiți și lipsiți de valoare. Copiii cu stima de sine negativă îi blamează pe ceilalți pentru eșecurile lor. Aceștia  pretind că sunt indiferenți emoțional, că nu le pasă!  De cele mai multe ori, ei nu pot tolera un nivel mediu de frustrare (Nu știu cum să rezolv problema, nu pot să învăț, renunț!). Ei sunt ușor influențabili și nu își asumă responsabilități, par rebeli.

Experiențe din copilărie care formează o imagine de sine scăzută: copilul este des criticat, i se vorbește pe ton ridicat, este ignorat și ridiculizat. Părinții au așteptări nerealiste de la ei, (îi cer perfecțiunea) sau sunt comparați  frecvent cu frații mai mari/ mai mici.

Un rol important are percepția despre eșec. Eșecurile repetate înregistrate  în urma implicării in activități extrașcolare sau școlare și gestionarea defectuoasă a experienței pierderii, influențează în mod negativ imaginea de sine și stima de sine. De asemenea, standardele exagerate ale părinților pun o amprentă deosebită asupra formării stimei de sine a copilului.

Odată cu trecerea timpului, percepția sinelui și stima de sine, suferă modificări majore. Copilul începe să se perceapă nu doar ca simplu actor al propriilor acţiuni, ci şi ca “regizor” al acestora. El îşi dezvoltă o constanţă a sinelui, percepţia unui sine stabil, care nu se schimbă indiferent de comportamentele sale, de răspunsurile şi feedback-urile celorlalţi. De asemenea, în jurul sinelui se construieşte şi un set de evaluări pozitive sau negative, care constituie stima de sine.

Sugestii de activități pentru dezvoltarea imaginii de sine pozitive și a stimei de sine pozitive a elevilor

1. Totul despre mine – poster

Uită-te prin fotografii sau reviste pentru lucrurile care îți plac sau care te descriu. Tăiaţi-le şi să le aranjaţi-le pe  poster. Pune imaginile care te fac sa te simți bine, care exprimă ceea ce îți place și cine ești. Agață-l pe perete cu mândrie. Realizează cate un poster la fiecare şase luni şi vei fi uimit de cât de mult te-ai schimbat.

2. Faptele bune ale lui … (numele)

Copiii, la fel ca adulţii, adesea nu apreciază succesele şi realizările lor. În schimb, ei preferă să-şi amintească greşelile  şi gafele. Așa că cere elevilor să participe la un alt joc important.

Instrucţiuni:
Educatoarea amintește copilului lucrurile bune pe care le-a făcut acesta în săptămâna care a trecut. De exemplu: a memorat o poezie lungă. Alege din listă trei activități, de care tu ești deosebit de mândru. De exemplu: „Ira, a despărțit corect în silabe, și-a curăţat  pantofii și i-a facut să strălucească“.  Educatoarea le notează și le afișează la panou!

3. „Interviu de ziua de naştere”

Ziua nașterii este o oportunitate pentru dezvoltarea stimei de sine şi a respectului de sine al copilului.
Instrucţiuni:
Vreau să te felicit şi să îți iau un interviu. Pentru noi este o ocazie plăcută de a afla mai multe despre tine. ! Întrebările pot fi:
Cum ți s-a părut anul care a trecut? Ai dat dovadă de curaj în vreo situație anume? Care este evenimentul cel mai plăcut care s-a întâmplat în acest an? Ce-ți propui pentru anul viitor? Imaginează-ți că ai putea alege pe oricine din lume să petreci o săptămână pentru a învăţa ceva de la el. Cine ar putea fi?

4.  Alt tip de interviu

Aveți nevoie de doi copii. Dați fiecarui copil cinci minute pentru un interviu in altă zonă a camerei, apoi aceștia vin și prezintă știrea! Întrebările pot fi: „care este mâncarea lor preferată”, „ce le place la grădiniță”, „care e cel mai bun prieten”, „jocul lor preferat sau jucăria”, „sportul favorit”, „ ce doresc să facă atunci când cresc”.

5. Portretul meu

acesta este un exerciţiu bun atât pentru copii, cât și pentru părinţi și vă va învăța o mulţime de lucruri despre gândirea copilului.
Dați-le o bucată mare de hârtie şi creioane colorate sau creioane şi cereţi-le să se deseneze aşa cum ar dori să fie. Încurajați-le gândirea pozitivă şi  creativitatea, pentru a pune cele mai bune idei ale lui pe hârtie.

6. Eu, o pasăre rară …

Trebuie să învăț să mă cunosc  prin spaţiul care mă desparte de tine, prin diferenţele față de tine și felul în care tu ți-ai dori sa fiu. Am nevoie să ştiu că am o identitate care ma face Unic, am nevoie să mă cunosc, pentru a-mi putea (re)cunoaște şi interioriza sentimentul de valoare prersonală. Activitatea ar trebui să permită tuturor să se gândească la abilităţile sale, aptitudinile şi identificarea punctelor sale forte.

Materiale: o pasare, 2  aripi colorate (2 culori diferite – ex. verde și roșu)
Copiii vor primi fiecare un desen cu pasarea și o aripă verde.
„Aceasta este o pasăre care vă poate reprezenta … Este rară pentru că are daruri speciale pe care alții nu le au. …
Pe aripa verde, vă invit să scrieți/să desenați una dintre aceste daruri ascunse în tine şi care îți aparţine numai ție.
”Aici este o aripă roşie pe care este înscris numele unuia dintre colegii voștri; sub acest nume, scrieți sau desenați una sau două caracteristici pozitive ale acestuia.”
„Acum voi strânge toate aripile verzi şi le voi citi una câte una: încercați să recunoașteți cine este autorul şi explicați-mi elementele care v-au ajutat să-l găsiți .” Profesorul distribuie în cele din urmă, aripi de două culori: „observați aripile şi gândiți-vă la ceea ce ați învăţat, apoi lipiți-le la pasărea voastră.” La sfârșitul activității acordați un timp pentru exprimarea sentimentelor. Acest tip de activitate creează un mediu real pozitiv şi în condiţii de siguranţă, în care toată lumea învaţă să descopere, să se confrunte cu imaginea de sine și cu ceea ce cred ceilalți despre el.

7. Cap sau pajură (încrederea în sine)

Eu trebuie să învaţ să cred în abilităţile mele, nu să ştiu numai punctele mele forte și calitățile mele, ci și dificultăţile mele, limitele mele şi să le văd, ca provocări pe care eu sunt în măsură să le îndeplinesc. Am nevoie să cred că imposibilul, este posibil.

Pentru prima activitate aveți nevoie de patru foi pentru fiecare copil, lipici, foarfece şi creioane colorate. Activitatea se desfăşoară în două etape separate sau nu: Profesorul distribuie patru foi fiecarui copil:„Luați primele două foi si lipiți-le un capăt la altul pe o lungime, apoi îndoiți-le ca pe un acordeon, în scopul de a obţine suprafeţe de 4 cm lăţime între fiecare pliu (Profesorul poate prezenta un model). Pe cele două foi rămase, desenați pe o parte, o experienţă de succes şi , pe altă parte, o situaţie de eşec pe care le-aţi experimentat.” „Atunci când desenele sunt realizate, se taie în bucăți de 4 cm lăţime, şi apoi lipiţi-le pe coli de benzi acordeon alternativ succes şi eşec.” „Fiecare poate apoi, dacă doreşte, să spună grupului despre experienţa dublă şi să invite colegii lui să se uite la acordeonul plasat în poziţie verticală pe o masă”. Profesorul va avea grijă să întrebe copilul: ce i-a dat acel sentiment de eşec sau succes? Care au fost sentimentele lui? Ce a făcut după evaluarea situaţiei? Ce anume a reținut? Această primă etapă se încheie cu exprimarea sentimentelor pe parcursul activităţii.

A doua etapă a activităţii nu se va lucra la distincţia între situaţiile de eşec şi succes, ci la trecerea de la una la cealaltă. „Desenează într-o singură culoare în mijlocul unei foi, o figură umană, cu o atitudine de furie (gata pentru a da un pumn, ţipă, sparge, bate din picioare), deoarece este într-o situaţie în care se simte nul, prost,neghiob, incapabil. …“. Profesorul va invita pe toţi să se concentreze pe un ecou al experienţei personale. Apoi, cu altă culoare, desenați umbra acestui personaj într-o atitudine contrară: ea trebuie să exprime bucuria, plăcerea, mândria, veselia … pentru că el locuieşte în aceeaşi situaţie ca înainte dar sentimentul, de data aceasta este:  „inteligent, inventiv, înţelept”.„Apoi, scrieți (sau desenați) o propoziţie care explică  situaţia din aceste două momente diferite.”

8. Lucruri mari

Copilul  alcătuiește o listă de 4 prieteni sau membri ai familiei preferați şi apoi spune două sau trei lucruri pe care le apreciază la aceste persoane. Copilului  i se încurajează gândirea pozitivă pe tot parcursul exerciţiului.

 

prof. Iuliana Mustață

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/iuliana.mustata1

Articole asemănătoare