Abilitatea de a asculta este una dintre acele competențe transdiciplinare care influențează învățarea pe toate treptele de învățământ, la toate disciplinele școlare. Fiind la fel de importantă ca vorbirea, citirea sau scrierea, ascultarea se bucură de atenția cercetătorilor din diverse domenii ca: afaceri, științe sociale, medicină și educație.
Cercetătorii care sunt preocupați de formarea și dezvoltarea competenței de citire/lectură atrag atenția asupra importanței activităților de ascultare și a numărului limitat de studii și programe care să ajute la crearea unei didactici a ascultării. „Nu înțelegem de ce se acordă atât de puțină atenție înțelegerii ascultării în programa școlară, când elevii petrec atât de mult timp ascultând. Am dori să vedem mai mult accent acordat înțelegerii auditive ca entitate în sine. Nu credem că ceea ce se face ar trebui să fie foarte diferit de instrucțiunile bune de înțelegere a lecturii; dar credem că ar trebui făcute mai des activități de ascultare. ” (Pearson, Fielding, 1983, p. 17). Tot în acest studiu se arată că prin ascultare profesorii ar putea introduce în predare conținuturi și abilități mai avansate, pentru că înțelegerea în ascultare depășește înțelegerea lecturii la clasele mici, până în momentul în care elevii devin cititori experimentați. Mai mult, instruirea pentru înțelegerea auditivă are efecte pozitive asupra performanței de înțelegere a lecturii, dar și asupra vocabularului.
Cercetările privind dezvoltarea competenței de ascultare au evidențiat rolul strategiilor metacognitive în instruirea elevilor. Metacogniția este considerată o posibilitate de eficientizare a învățării școlare și este definită ca „ansamblul articulat al cunoștințelor pe care le are subiectul cu privire la caracteristicile și funcționarea propriului sistem cognitiv și capacitatea acestuia de a le utiliza în sensul asigurării funcționării sale optime.” (Ionescu, Bocoș, 2017, p.92) Definiția indică faptul că metacogniția este un sistem ce înglobează:
a) Cunoștințele subiectului acțiunii despre cogniție (păstrarea atenției concentrate, mobilizarea pentru înțelegerea sensului, abilitatea de a reflecta asupra ascultării)
b) Strategiile metacognitive (planificarea, monitorizarea și evaluarea procesului de ascultare pentru aprecierea gradului de îndeplinire a sarcinii)
c) Experiențele metacognitive (judecățile, reflecțiile asupra implicării personale în realizarea sarcinii, motivele care justifică gradul de îndeplinire a obiectivelor)
C. Goh (2008) propune combinarea cunoștințelor și strategiilor metacognitive, această abordare urmând să conducă la formarea abilităților metacognitive. Cunoștințele metagognitive includ trei domenii: cunoștințe despre persoana care învață (modul în care persoana ascultă și factorii personali care influențează ascultarea); cunoașterea sarcinilor și cunoașterea strategiilor de ascultare. Cercetătoarea recomandă instruirea metacognitivă la preșcolari și la clasele primare și folosirea în ascultare a strategiilor specifice, cum ar fi activitățile dirijate de ascultare, cu exerciții specifice pentru momentul dinaintea ascultării, din timpul ascultării și după ascultarea textului.
S. Graham (2017) analizează, pe baza unui chestionar aplicat profesorilor, practicile de la clasă, privind exersarea ascultării, comparând aceste practici cu literatura actuală din domeniul cercetării experimentale, în contextul Angliei. Se atrage astfel atenția asupra decalajului dintre cercetare și practică. În studiu se arată că ascultarea nu trebuie să fie doar un test de înțelegere centrat mai mult pe detalii decât pe sensul global. Importantă este predarea ascultării, reflectarea asupra ascultării și înțelegerii, discutarea în perechi asupra ascultării, abordarea unor provocări înainte, în timpul sau după exercițiul de ascultare. Cercetătoarea constată că formarea profesorilor privind predarea ascultării este o problemă a sistemului, datorată mai multor cauze, printre care limitarea accesului gratuit la unele resurse din cercetare și slaba formarea continuă pe acest domeniu. Suntem de acord cu ideea, din acest studiu, că “elevii pot și ar trebui să fie învățați cum să asculte, nu doar să fie testați pentru ascultarea lor” în sensul că învățarea ascultării este prioritară.
Bazându-ne pe studiul cercetărilor experimentale menționate am introdus abordarea metacognitivă a ascultării în activitățile de ascultare a textului literar la clasa a II-a. Autoevaluarea și autoreglarea, caracteristici ale învățării bazate pe metacogniție, pot fi folosite cu succes în formarea și dezvoltarea competenței de receptare a mesajului oral. Conceperea și aplicarea unui chestionar de autoevaluare a competenței de ascultare trebuie să țină seama de particularitățile de vârstă ale elevilor. El poate fi introdus la clasele mici ca un joc în care copiii își măsoară superputerile pentru ca apoi să se antreneze pentru a atinge un nivel superior. Inainte de a administra chestionarul, elevii au fost implicați în activități de ascultare și de rezolvare a sarcinilor post-ascultare, cu scopul de situa într-un context concret această activitate de autoevaluare.
Elevilor li se recomandă să aleagă varianta potrivită cu modul în care se simt de cele mai multe ori atunci când ascultă o poveste, o emisiune sau niște instrucțiuni. Am folosit o scală cu trei niveluri de autoevaluare:
1. E foarte greu! 2. În general pot. 3. E foarte simplu!
Criterii de autoapreciere folosite:
1. Ascult cu atenție textul?
2. Am răbdare până la final?
3. Îmi imaginez lucruri din povestea ascultată?
4. Pot să povestesc despre ce am ascultat?
5. Rețin amănunte din textul ascultat?
6. Pun întrebări pentru a înțelege mai bine?
7. Ascult ideile celorlalți despre textul audiat?
Fișele de observare sunt necesare și ele atunci când profesorul dorește să se concentreze mai mult asupra procesului de ascultare, decât asupra produselor rezultate în urma ascultării, cu scopul de a îmbunătăți ascultarea, ca abilitate de bază. O astfel de fișă poate fi utilizată pe parcursul unei secvențe mai lungi de învățare pentru a observa dinamica procesului de ascultare. Utilitatea unui astfel de instrument constă în faptul că permite reperarea unor atitudini care împiedică formarea și dezvoltarea competenței de receptare a mesajului oral, indicând necesitatea unor remedieri prin activități specifice.
Indicatori de observare:
1. Menține atenția concentrată, pe toată durata exercițiului de ascultare.
2. Este distras cu ușurință de diverși factori din clasă.
3. Menține poziția corectă a corpului pe durata audiției
4. Păstrează tăcerea în timp ce ascultă.
5. Solicită clarificări cu scopul înțelegerii mesajului ascultat
6. Formulează ideile principale sau mesajul textului ascultat.
7. Participă cu interes la sarcinile post-ascultare.
Folosind fișa de observare, putem diferenția niveluri de formare a competenței de receptare a mesajului oral: ascultătorul elementar, independent și experimentat. Folosind indicatorii de observare și competențele specifice din programa școlară pentru clasa a II-a propunem o descriere a celor trei niveluri:
Ascultător elementar (AE)– atenția este fluctuantă pe durata audiției; este distras ușor de factori diverși din mediul înconjurător; poziția corpului se schimbă des; vorbește în timpul ascultării; înțelege esențialul din discursul ascultat atunci când ascultarea are o durată limitată, iar conținutul se referă la informații simple, liniare; înțelege ideile principale; nu formulează întrebări pentru clarificare.
Ascultător independent (AI)– menține, în general, atenția pe durata audiției; este distras uneori de factori din mediul înconjurător; menține o poziție corectă dacă ascultarea are o durată medie; înțelege esențialul din discursul ascultat; urmărește și înțelege ideile principale; reține informații relevante când conținutul se referă la o situație de comunicare accesibilă; poate repovesti; identifică personajele; înțelege și formulează mesajul textului; poate formula întrebări și răspunsuri pe baza taxtului ascultat.
Ascultător experimentat (AEX)– menține atenția pe durate mai mari de ascultare; nu este distras de factori din mediul înconjurător; înțelege esențialul și detaliile; construiește sensul textului chiar dacă unele cuvinte sunt noi; descrie personajele și formulează aprecieri cu privire la comportamentul lor; reformulează sau citează idei din text; înțelege și formulează mesajul textului; formulează întrebări pentru clarificarea unor idei.
Formularea unor reguli simple și introducerea lor treptată în urma unor momente de reflecție asupra activității de ascultare poate fi o strategie de autoreglare a comportamentului în timpul ascultării.
Arată-mi că vrei să asculți! – Poziția corpului indică preocuparea pentru ascultare, atenția este concentrată.
Minimizează alte preocupări! – Se întrerup alte activități.
Păstrează tăcerea! – Ascultarea presupune păstrarea liniștii pe durata ascultării sau până când partenerul de dialog își încheie replica.
Ai răbdare! – Partenerul de dialog este ascultat cu răbdare. În cazul ascultării unui text, comentariile, observațiile, întrebările se adaugă la sfârșitul audiției.
Stăpânește-ți emoțiile!- Părerile opuse pot determina întreruperea vorbitorul. Ascultarea până la final ajută la formarea unei păreri corecte.
Pregătește-ți întrebările! – Adresarea de întrebări partenerului sprijină comprehensiunea mesajului. Formularea unor comentarii, observații sau întrebări demonstrează că preocupare și ascultare atentă.
În ceea ce privește competența de receptare a mesajului oral (ascultarea) la limba maternă, rolul ei de competență autentică implicată în toate domeniile de activitate, dar și în viața de zi cu zi, ar trebui să poată suscita interesul elevilor, dar și al profesorilor. Pentru aceasta, ar trebui reconsiderată poziția ei în formarea competenței de comunicare în limba maternă prin: dezvoltarea curriculumului de ascultare, la clasele din ciclul achizițiilor de bază; conceperea și utilizarea de strategii didactice bazate pe ascultare activă și comprehensiune; testarea comprehensiunii în ascultare, anterior testării comprehensiunii textului citit; evaluarea efectelor pe care le produc programele de ascultare asupra competenței de receptare a mesajului scris. Formarea competenței de receptare a mesajului oral la școlarul mic este o finalitate de prim rang datorită rolului pe care ascultarea îl are în formarea competențelor prelectorale și prevenirea analfabetismului funcțional.
Bibliografie
1. GOH, C., Metacognitive Instruction for Second Language Listening Development: Theory, Practice and Research Implications. În RELC Journal, Vol. 39, Nr.2, August 2008, pp. 188-2013. Disponibil: doi.org/10.1177/0033688208092184
2. GRAHAM, S., Research into practice: Listening strategies in an instructed classroom setting. În Language Teaching, Volume 50, Issue 1, 2017, pp.107 – 119. Disponibil: doi.org/10.1017/S0261444816000306
3. IONESCU, M., BOCOȘ, M., (coord.), Tratat de didactică modernă. Ediția a II-a, revizuită, Pitești: Paralela 45, 2017. 455p. ISBN 978-973—47-2481-9
4. PEARSON, D., FIELDING, L., Instructional implications of listening comprehension research. În Reading Education Report Nr. 39, 1983. Disponibil: www.researchgate.net/publication/234587395_Instructional_Implications_of_Listening_Comprehension_Research_Reading_Education_Report_No_39.