Studiul de față își propune să prezinte diferitele accepțiuni ale substantivului „creativitate” de-a lungul timpului, prezentând totodată diferitele grade ale creativității. Factorii care o influențează sunt de natură intelectuală (imaginația, memoria, inteligența etc.) factori caracteriali (motivația și dorința) și sociali (părinți, prieteni, profesori etc.). Odată ce se constată că originalitatea nu este apanajul unei minorități, accentul se mută asupra modalităților de dezvoltare a creativității care se împart în două categorii: eliminarea blocajelor sociale, metodologice si emotive si folosirea unor metode adecvate de stimulare a creativității noastre latente.
La ora de literatură română, metodele folosite sunt teoretic nelimitate, putându-se inventa permanent metode noi sau folosindu-se cele cunoscute în contexte noi si inedite. În școală, un rol mai important decât metoda în sine îl are profesorul care trebuie să convingă și să inspire demersul creator al fiecărui elev, al fiecărui copil ce va supraviețui în adultul de mâine prin joc și originalitate.
Aspecte introductive
Termenul creativitate îsi are originea în cuvântul latinesc „creare”, care înseamnă „a zămisli”, „a făuri”, „a crea”, „a naște”. Creativitatea defineste un proces, un act dinamic care se dezvoltă, se desăvârșește și cuprinde atât originea, cât și scopul. El poate fi utilizat în raport cu procesul de creație prin care se elaborează o operă de artă sau o invenție, poate avea în vedere creativitatea unei persoane, adică o structură caracteristică a psihicului ce face posibilă opera creatoare, cât și produsul activității, mai mult sau mai puțin nou și original.
Creativitatea este un fenomen complex și fascinant care a captivat mințile oamenilor de-a lungul întregii istorii. De la pictură și muzică, la știință și tehnologie, creativitatea se manifestă într-o varietate impresionantă de forme și contexte. În acest articol, ne propunem să explorăm în detaliu natura creativității, sursele sale și modalitățile prin care poate fi cultivată și exploatată pentru a produce realizări remarcabile.
Creativitatea poate fi definită ca fiind capacitatea de a genera idei noi și de a găsi soluții inovatoare la problemele existente. Este un proces complex care implică un amestec de imaginație, cunoștințe, experiențe anterioare și abilități cognitive. În esență, creativitatea reprezintă capacitatea noastră de a face conexiuni neașteptate între elemente aparent disparate și de a le transforma în ceva semnificativ și nou.
Sursele de inspirație pentru creativitate pot fi găsite într-o varietate de domenii și experiențe de viață. De exemplu, natura poate fi o sursă infinită de inspirație pentru artiști și designeri, în timp ce problemele cotidiene pot stimula gândirea creativă și generarea de soluții inovatoare în domeniul afacerilor și tehnologiei. Interacțiunile sociale, călătoriile și chiar experiențele negative pot servi ca surse de inspirație pentru creativitate, oferind noi perspective și provocări pentru explorare.
Un aspect crucial al creativității este abilitatea de a găsi și de a explora alternative la gândirea tradițională. Creativitatea ne îndeamnă să privim dincolo de limitele convenționale și să căutăm noi căi de a aborda problemele și provocările cu care ne confruntăm. Această abordare neconvențională poate duce la inovații semnificative într-o varietate de domenii, de la tehnologie și știință, până la arte și design.
Cultivarea creativității necesită timp, răbdare și dedicare. Există numeroase modalități prin care putem stimula și dezvolta creativitatea noastră, de la exerciții de brainstorming și tehnici de rezolvare a problemelor, până la explorarea unor noi hobby-uri și domenii de interes. Este important să ne deschidem mintea către noi experiențe și să ne încurajăm să explorăm teritorii necunoscute, fără frica de eșec sau critici.
În vreme ce teologii preamăresc creația divină, savanții și artiștii sunt preocupați de creativitatea umană care este adesea formulată în funcție de contextul social. Dicționarul Enciclopedic Român (1962) nu se ocupă de creativitate în general, ci de creativitatea artistică, afirmând că opera de artă este rezultatul talentului si fanteziei artistului, precum și al concepției sale despre lume. Ultima ediție a acestuia (1993) considera „creativitatea ca trăsătură complexă a personalității umane, desemnând capacitatea de a realiza ceva inedit, original”. Dicționarul de Estetică Generală (1972) prezintă felul în care apare creația artistică în istoria culturii din cele mai vechi timpuri, diversitatea opiniilor formulate evidențiind multiplele laturi ale acestui concept. Astfel, creatia este act delirant, chiar demențial sau mistic, impuls al Divinității la Platon, expresie sensibilă a Ideii Absolute la Hegel, activitate spirituală prelogică si amorală la B. Croce, revelatie pură la A. Bremond, o compensatie sau o manifestare sublimată a refulărilor instinctuale la S. Freud, un produs patologic la C. Lombroso sau al dicteului automat la A. Breton, act gratuit, aleator sau simplu joc la K. Gross și expresie a sintezelor armonioase și superioare a disponibilităților vitale la J. M. Guyau.
L. Taylor identifică cinci niveluri de creativitate, având ca punct de plecare observația că originalitatea se manifestă în grade diferite, în funcție de vârstă, statut social, mediu ambiant, atitudine față de viață etc.:
- Creativitatea expresivă, manifestare liberă și spontană a ființei prin cuvânt, gest, pictură, formă sau culoare;
- Creativitatea productivă, însușire de priceperi și deprinderi ce duc la producerea de lucruri utile, dar cu originalitate minimă;
- Creativitatea inventivă este aceea care face posibilă inventiile;
- Creativitatea inovatoare e caracteristică unei elite ce duce la modificarea principiilor ce stau la baza unui domeniu;
- Creativitatea emergentă se manifestă la omul de geniu, revoluționar într-un domeniu științific, ori în plan artistic (Einstein, Beethoven).
Fiecare om are o doză de creativitate cel puțin productivă pentru că în rezolvarea unei probleme oarecare gândirea implică un minimum de efort imaginativ. Se constată frecvent că odată cu trecerea anilor creativitatea aceluiași individ este din ce în ce mai scăzută. Copiii sunt imaginativi și au un potențial creativ extraordinar care poate fi amplificat și valorificat de societate, stopat sau anihilat prin prejudecăți și temeri. Este deci important să încurajăm felul lor natural de a fi și libertatea de expresie, iar limitele stabilite nu trebuie să fie exagerate.
Este știut faptul că dacă te duci într-o grădiniță și întrebi cine știe să citească, să deseneze și să danseze, toți copiii, sau aproape toți, vor ridica mâna. Dacă repeți aceeași întrebare la gimnaziu, numărul mâinilor ridicate se vor reduce la jumătate, iar la liceu abia dacă vor mai fi câteva… Vă întrebați probabil ce s-a întâmplat și unul dintre răspunsuri ar putea fi că au crescut și s-au maturizat sau un altul, mai trist, ar fi acela că noi, cei care îi crestem si îi educăm le-am tăiat aripile și elanurile și i-am îngrădit bine în curtea noastră de prejudecăți. Le-am spus că nu pot, că nu e de ei, că nu sunt artiști, să nu se creadă einsteini, să coboare cu picioarele pe pământ. Le-am spus că nu pot tot ceea ce noi n-am putut, n-am știut sau n-am îndrăznit… și, din păcate, unii dintre ei au crezut.
Copiilor care au fost cândva le plăcea să asculte și să inventeze povești, să joace roluri, să interacționeze printr-un joc continuu pe care îl îmbunătățesc mereu, fiind atenți și receptivi la ceea ce descoperă la alții. Le plăcea să aibă pe cineva mereu în preajmă, să dăruiască, să ofere zâmbet și să primească. Liceenii care au devenit nu cred și nu știu prea multe povești, nu interpretează decât rareori roluri pentru că li se pare pueril și stupid și se asociază adesea cu alții doar virtual, păstrând pentru viața reală singurătatea, tristețea, ura și agresivitatea, frustrarea și rănile sângerânde ale unui suflet care nu știe unde să-și caute leacul.
A fi creativ înseamnă să poți să te schimbi, să vrei să înțelegi mai mult din ceea ce faci tu sau semenii tăi, să accepți ceea ce ești și să lupți pentru ceea ce ai putea deveni, să cauți soluții pentru problemele de fiecare zi, să nu devii rigid și atotștiutor. A fi creativ înseamnă să ocrotești copilul din tine și să-l recunoști. Să accepți că e bine ca el să nu moară niciodată pentru ca tu, adultul, să redescoperi lumea aceasta asemeni unui univers în care magia visului se împletește cu realitatea.
Factorii creativității
Factori de natură intelectuală
Funcția esențială procesului de creație originală o constituie imaginația, acel proces psihic al cărui rezultat este obținerea unor reacții, fenomene psihice noi pe plan cognitiv, afectiv sau motor. Însușirile acesteia, fluiditatea (posibilitatea de a-ți imagina în scurt timp, numeroase imagini sau idei), plasticitatea (ușurința de a-ți schimba punctul de vedere, modul de abordare a unei probleme) și originalitatea, cea mai importantă, (expresie a noutății, a inovației, constând în raritatea statistică a unui răspuns, a unei idei) pot fi considerate drept principalele caracteristici ale creativității. Imaginația constituie, așadar, o aptitudine importantă pentru că influențează performanțele în multe profesii și e nevoie de multă muncă pentru a realiza ceva important. Relevantă în acest sens este afirmația lui Thomas A. Edison: „Nu am dat greș, am găsit 10 000 de variante care nu funcționează.”, cunoscutul inventator american care afirma că geniul este 99% transpiratie și doar 1 % inspirație, având ca punct de plecare propria experiență. Această afirmație nu se aplică însă tuturor creatorilor, unii dintre ei, precum Mozart, reușind să creeze capodopere în doar câteva zile.
Un alt element important în structura creativității, este memoria, care păstrează impresiile pe care imaginatia le modifică. Experiența de viață are o mare influență asupra creativității, atât prin volumul de cunoștințe însușit, cât mai ales prin varietatea lor. Experiența poate să fie directă, nemijlocită, cu un ecou mai puternic, și indirectă, obținută prin lectura unor cărți, vizionarea unor filme sau spectacole, audierea unor expuneri, vizionarea unor emisiuni, cu un ecou mai slab, dar cu avantajul de a ne aduce aproape de mari scriitori sau filozofi ai lumii, de artiști adorați sau de vedete strălucitoare.
Inteligența este o aptitudine generală care contribuie la formarea capacităților și la adaptarea cognitivă a individului la situații noi, care influențează creativitatea pentru că stabilește relații și verifică valabilitatea soluțiilor oferite de imaginație. Din studiile efectuate s-a ajuns la concluzia că pentru o creativitate superioară inteligența cel puțin medie este necesară, dar nu și suficientă. Aceasta este mai importantă în domeniul științific, în vreme ce în artă contează sensibilitatea.
Factori caracteriali
Pentru a deveni inventator sau creator de artă nu e suficient să-ți vină o idee, este nevoie în primul rând de o motivație, de o dorință de a realiza ceva cu adevărat important. Adevărații creatori sunt animați de sentimente puternice, de pasiuni covârșitoare care le domină activitățile de fiecare zi. Succesele, ca eșecurile, de altfel, produc în sufletul lor emoții puternice. Se cere de asemenea o voință puternică, tare ca stânca, perseverență și luptă acerbă pentru realizări importante. Cine se descurajează ușor nu ajunge departe, pentru că e nevoie de timp și de efort, iar drumul spre creație nu e ușor și nici la îndemâna oricui.
Factorii sociali
Cu toții ne aflăm sub influența puternică a mediului social așa cum se observă și din motivațiile și aspirațiile noastre care depind de cerințele societății în care trăim. În această societate ne găsim modelele pe care ne dorim să le urmăm, oamenii pe care îi admirăm, lucrurile grandioase pe care am vrea să le realizăm sau să le continuăm. Părinții sunt primii noștri modelatori, adăugându-li-se apoi, în timp, într-o mai mică sau mai mare măsură, prietenii, profesorii, oamenii pe care-i iubim, si, de ce nu, copiii noștri, în cele din urmă. Tot de factorul social aparțin și unele „obiecte” tot mai importante în viața cotidiană: televizorul, calculatorul și telefonul, al căror impact se resimte tot mai puternic în ultimul deceniu. Dacă oamenii vii, cu dorințele și pasiunile lor arzătoare te inspiră și te mobilizează, determinându-te să nu dezamăgești ca ființă umană, să arăți că poți și că te străduiești, obiectele mai sus amintite inhibă și spulberă încrederea în forțele proprii, distrugând inițiativa și spontaneitatea.
Creativitatea tânărului și a adultului se hrănește din cea a copilului care a fost și continuă să fie în sufletul și în trăirile lui zilnice. În societatea modernă, creativitatea este tot mai apreciată și căutată. Companiile își recunosc importanța și își încurajează angajații să gândească în mod creativ și să contribuie la inovație. Educația promovează dezvoltarea abilităților creative, înțelegând importanța lor în pregătirea tinerilor pentru lumea complexă și dinamică în care trăim.
În concluzie, creativitatea este o forță vitală care ne definește ca ființe umane și ne permite să creăm și să inovăm în moduri surprinzătoare. Prin explorarea și încurajarea creativității, putem descoperi potențialul nostru de a schimba lumea și de a aduce contribuții semnificative la progresul și dezvoltarea umanității. Este timpul să ne deschidem mințile și să ne lăsăm imaginația să zboare liber, căci în adâncurile creativității se ascund secretele unui viitor mai luminos și mai plin de posibilități.
Bibliografie
Bernat, Simona-Elena, Tehnica învățării eficiente, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2003
Cosmovici, Andrei, Iacob Luminita, Psihologie scolară, Editura Polirom, Iasi, 1999
Pamfil, Alina, Limba si literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, Editura Paralela 45, 2003