În contextul educației contemporane, în care competențele transversale și învățarea experiențială devin prioritare, teatrul reprezintă un instrument didactic valoros în predarea literaturii. Opera literară, mai ales cea dramatică, capătă valențe noi prin punerea ei în scenă, iar elevii au oportunitatea să trăiască și să înțeleagă mai profund mesajele, simbolurile și conflictele textului. În cadrul pregătirii pentru bacalaureat, teatrul poate deveni o punte între lectură și viață, între analiză teoretică și empatie.
1. De ce teatrul în școală?
Teatrul este o formă de artă complexă, care implică limbaj verbal, non-verbal, gestual, muzică și imagine, ceea ce îl face un mediu educațional ideal pentru adolescenți, în special în înțelegerea operelor dramatice din programa de bacalaureat, precum O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale sau Iona de Marin Sorescu. Potrivit cercetării realizate de Kelin et al. (2021) în The Educational Theatre Journal, integrarea teatrului în predarea literaturii dezvoltă gândirea critică, încurajează interpretarea personală și facilitează înțelegerea contextelor culturale. Elevii nu mai percep literatura ca pe un conținut fix, ci ca pe o sursă vie de experiențe.
2. Dimensiunea activă a învățării prin teatru
Modelul de învățare propus de pedagogia constructivistă (Vygotsky, Bruner) se bazează pe participarea activă a elevului la procesul educațional. Teatrul se încadrează perfect în acest model: elevii nu doar „studiază” opera, ci devin „actori” ai înțelegerii ei. Jocul de rol, dramatizările sau chiar exercițiile de improvizație dezvoltă empatia, intuiția psihologică și înțelegerea simbolică. Un exemplu concret este reprezentat de interpretarea scenică a scenei de început din O scrisoare pierdută, care le oferă elevilor șansa de a înțelege comicul de situație și de limbaj dincolo de simpla lectură. La fel, prin dramatizarea monologurilor din Iona, elevii explorează simbolismul existențial și angoasa personajului, lucruri adesea greu accesibile doar prin lectură silențioasă.
3. Beneficiile cognitive și emoționale
Cercetările recente în neuroeducație arată că învățarea prin experiență activează simultan mai multe arii ale creierului (Willis, 2022), facilitând memorarea și înțelegerea de durată. Teatrul are un impact direct asupra abilităților cognitive precum înțelegerea narativă și contextuală, dezvoltarea vocabularului expresiv, argumentarea și exprimarea opiniilor proprii. Pe plan emoțional, teatrul contribuie la creșterea stimei de sine, reducerea anxietății față de examenul de bacalaureat și formarea unei relații pozitive cu literatura și școala.
4. Aplicabilitate în programa de bacalaureat
În programa actuală de bacalaureat, elevii trebuie să analizeze opere epice, lirice și dramatice. Teatrul este aplicabil în special în studiul textelor dramatice și al romanelor cu potențial scenic, dar și în lirică, prin recitaluri poetice sau scenarii lirico-dramatice. Pentru textul dramatic, O scrisoare pierdută poate fi pusă în scenă pentru a evidenția tipologia personajelor și comicul de limbaj, în timp ce Iona se pretează foarte bine unei interpretări simbolice, prin dramatizarea monologului personajului principal. Astfel, elevii înțeleg mai profund simbolurile existențiale precum balaurul, marea sau peștele. În cazul romanului realist, dramatizarea unei scene din Ion, de exemplu conflictul cu Vasile Baciu, permite o analiză detaliată a motivațiilor psihologice ale personajului. În lirică, realizarea unui colaj de poezii de Mihai Eminescu, George Bacovia sau Lucian Blaga sub forma unui spectacol poetic facilitează exprimarea emoției și interpretarea simbolurilor lirice.
5. Obstacole și soluții
Deși beneficiile teatrului sunt evidente, există și provocări precum lipsa resurselor, programul încărcat sau reticența unor profesori și elevi. Totuși, soluțiile sunt accesibile: teatrul-lectură (citirea expresivă a textului), atelierele de improvizație cu recuzită minimă și colaborarea cu trupe de teatru locale sau teatre școlare pot constitui pași concreți. De asemenea, resursele digitale, cum ar fi platformele de teatru online, pot suplini lipsa contactului direct cu scena și pot aduce în clasă interpretări profesioniste ale operelor din programa de bacalaureat, inclusiv Iona.
Concluzii
În era digitalizării, teatrul pare o artă a trecutului, dar tocmai natura sa vie, efemeră și empatică îl transformă într-un instrument modern și necesar pentru educația literară. Predarea prin teatru stimulează gândirea, simțirea și exprimarea elevilor, oferindu-le competențele-cheie cerute de bacalaureat, dar și de viața de adult: interpretarea, comunicarea și colaborarea. Iona devine astfel mai mult decât un text abstract – devine o oglindă vie a propriei existențe.
Bibliografie
Bruner, J. (1996). The Culture of Education. Harvard University Press.
Kelin, D., Saldana, J., & Conrad, D. (2021). The Educational Theatre Journal, 73(2), 130-145. Vygotsky, L. S. (1978). Mind in Society: The Development of Higher Psychological Processes. Harvard University Press.
Willis, J. (2022). How the Brain Learns: The Role of Emotion in Learning. ASCD.
Stan, E. (2018). Didactica limbii și literaturii române. Editura Polirom.
Manolescu, N. (2008). Istoria critică a literaturii române. Editura Paralela 45.
Sorescu, M. (1968). Iona. Editura pentru Literatură. Programa de bacalaureat la Limba și literatura română – Ministerul Educației, 2021.
UNITER – www.uniter.ro, Teatrul Național București – www.tnb.ro,
ITeach – Revista Edict – edict.ro.