Textele nonficționale fac apel la competențe specifice de decodificare: abilitatea de a înțelege texul, capacitatea de a identifica informații relevante pentru înțelegerea mesajului, de a înțelege structuri logice complexe, de a interpreta termenii specifici domeniului de care aparține textul și de a aplica informația într-un context sau altul. Într-o perioadă caracterizată de multe informații și de diversitatea surselor de cunoaștere, oamenii se confruntă zilnic cu o varietate de texte, de la articole științifice, la instrucțiuni tehnice, medicale, texte jurnalistice și texte de pe diferitele rețele sociale.
Deși mulți dintre elevii de liceu posedă abilități elementare de citit și scris, mulți dintre ei întâmpină dificultăți reale în înțelegerea și utilizarea eficientă a textelor nonliterare, dar și a celor literare, cu care iau contact atât în viața de elev, cât și în cea cotidiană.
Formularea situației cercetate
Cercetarea din cadrul studiului de caz urmărește să determine dacă realizarea unor activități suplimentare, care să pună accent pe dezvoltarea competențelor de înțelegere și descifrare a textelor nonficționale poate contribui la reducerea analfabetismului funcțional la elevii de liceu, clasele a IX-a și a X-a. La elevii din aceste clase s-au constat rezultate mediocre la sarcinile care implică înțelegerea textelor nonficționale, întâmpinând dificultăți la:
- identificarea ideii principale;
- interpretarea intenției autorului;
- extragerea informațiilor importante;
- realizarea de conexiuni între informații;
- formularea unor opinii argumentate pe baza a ceea ce au citit.
Investigația își propune să demonstreze impactul utilizării textelor nonficționale prin folosirea unor strategii didactice specifice asupra autonomiei de învățare a elevilor, a capacității acestora de a sintetiza informații din surse multiple și de a plica cunoștințele în situații noi, pentru a reuși să facă față mediului informațional din societatea contemporană.
Prezentarea situației cercetate
Situația propusă pornește de la identificarea unor dificultăți întâmpinate de elevi în lucrul cu textul nonficțional, pornind de la identificarea unor idei principale, până la interpretarea acestuia și formularea unor opinii argumentate pe baza a ceea ce au citit. Astfel, elevii sunt implicați în activități care au în vedere lectura ghidată, analizarea structurală a unui text, exerciții de interpretare și hărți conceptuale, urmărindu-se ca nivelul de înțelegere a textelor nonficționale să crească semnificativ.
Pornind de la ideea că un elev este un cititor care participă la actul lecturii unui text prin ceea ce este și ceea ce știe să facă, prin structura cognitivă și afectivă, dar și prin strategiile pe care le folosește atunci când citește, am elaborat un plan de activități pentru a crește nivelul de înțelegere a textelor nonficționale, de a dezvolta gândirea critică și capacitatea de analiză, de a reduce dificultățile de interpretare și sinteză. Demersul didactic are ca ancoră modelul comunicării propus de lingvistul Roman Jakobson, care a propus pentru fiecare situație de comunicare o funcție a limbajului. Textul nonliterar este un mesaj pe care emițătorul îl transmite receptorului folosind un cod de receptare, pe care îl transmite printr-un anumit canal, în funcție de un context dat. În ajutorul elevilor ven o serie de întrebări, care să-i ghideze pe parcursul drumului de înțelegere și descifrare a textului nonliterar, ce le pot aplica și în înțelegerea textului literar: Cine? Ce? Ce face? De ce? Cum? Când? Unde? Care este ideea cea mai importantă din acest text/ paragraf/ articol? Despre ce este vorba în acest text/paragraf/articol? Cu ce scop se prezintă/ se informează/ se citește/ se ia la cunoștință etc.?
Înainte de prima lectură, elevii primesc ca sarcină de lucru să citească doar titlul textului, pe care doar l-au răsfoit, în încercarea de a-și da seama la ce se referă textul pornind de la titlul acestuia, subtitluri, contextul apariției (volum, capitol, publicația în care a apărut, instrucțiuni, etc.). Urmează stabilirea scopului lecturii textului- suport, pentru ca elevii să-și descopere motivația intrinsecă pentru citirea acestuia. În funcție de scopul vizat, elevii sunt conduși către o strategie de lectură: citesc textul pentru a identifica elemente noi față de cele deja cunoscute, citirea textului o face pornind de la ceea ce știe deja despre subiectul respectiv, notează/ subliniază/ nu notează, dar adaugă postituri la ceea ce pare a fi important în text, etc.
Prima activitate constă în folosirea lecturii ghidate ca metodă de înțelegere a textului. Elevii citesc integral textul, conform scopului și strategiei alese, reluând secvențele pe care nu le-au înțeles, delimitează informația esențială, identifică ideile principale, subliniază cuvintele-cheie, pe cele necunoscute le-au explicat cu ajutorul dicționarului online. Pentru o bună organizare a informației în timpul lecturii textului, aceștia își realizează notițe într-un caiet numit Memorizing. Întrebările, care au stat la baza comprehesiunii textului, au fost: Ce înțeleg? Ce nu înțeleg? Ce îmi sugerează acest paragraf/ articol/ imagine/text? Ce crede autorul despre text? Scriitorul apelează la sentimentele sau rațiunea cititorului? Care sunt faptele și opiniile pe care se bazează textul?. Activitatea se încheie cu stabilirea unei teme a textului.
Următoarea activitate urmărește finalizarea procesului de înțelegere, analiză și interpretare a textului. După ce se stabilește tema textului, se identifică structura acestuia și modul în care este informația organizată. Pentru o analiză mai ușoară a structurii textului, informațiile pot fi organizate într-un tabel sau într-o hartă conceptuală, materiale consemnate în caietul Memorizing. Folosind metoda jocului, elevul poate reorganiza informația stabilită pe baza textului, încercând să nu schimbe sensul acestuia. În vederea identificării tipului de text (publicistic, științific, colocvial, administrativ etc.) se observă diferitele calități ale stilului autorului (cuvintele folosite, întrebările retorice, povestiri, folosirea dialogului sau a comentariului), cât și tonul acestuia la nivel textual (subiectiv, obiectiv, o combinație între subiectiv și obiectiv).
Următorul pas în realizarea procesului mai sus menționat este de a numi scopul scrierii acelui text (vizează realități sociale, politice, economice, medicale etc.) și publicul căruia se adresează (elevul observă dacă apar în text elemente deosebite folosite de autor pentru a captiva atenția cititorului). În final se stabilește modul în care a fost tratată tema în funcție de importanța subiectului pentru autor și a utilității ei în societate.
Ultima activitate presupune aplicarea și transferul în urma interpretării textului. Elevii stabilesc dacă textul abordează complet tema și ce ar mai fi de spus despre aceasta. Ei trebuie să înțeleagă modul în care pot valorifica lectura textului respectiv și să găsească modalități pentru a asocia textul cu alte informații pe care le au pe aceea temă. Exercițiile didactice pot fi variate pentru ca elevii să exerseze: să formuleze opinii argumentate pornind de la anumite teme, dezbateri pe diferite teme sau să aplice în context real ceea ce au învățat.
Concluzii
Studiul de caz evidențiază că este important modul în care elevii interacționează cu informația care a fost aplicată în mod interactiv, centrată pe înțelegere și nu pe memorare, adaptată nevoilor elevilor, prin activități structurate și interactive, la care s-au adăugat metode vizuale (harta conceptuală, tabelul) pentru a se facilita organizarea informației și stimularea gândirii critice. Studiul vizează importanța unui demers echilibrat între tehnologie și lectura conștientă. Elevii sunt expuși zilnic la o cantitate importantă de informații, care în cele mai multe cazuri nu este înțeleasă și trecută printr-un filtru critic, de aceea rolul profesorului devine fundamental în formarea deprinderilor de lectură și dezvoltarea gândirii critice. Intervenția profesorului este fundamentală în reducerea analfabetismului funcțional prin utilizarea unor activități structurate centrate pe nevoile elevilor și pe înțelegerea reală a textului. Introducerea constantă a textelor nonficționale în activitățile de la clasă, alături de textele literare sprijină formarea unor cititori independenți, capabili să întrebuințeze informația în mod responsabil și eficient, pentru a se descurca în mediul informațional al societății contemporane.
Bibliografie
1. Pamfil, Alina, Didactica literaturii. Reorientări, Grup Editorial Art, București, 2016
2. Parfene, Constantin, Metodica predării limbii și literaturii române în școală. Ghid teoretico-aplicativ, Editura Polirom, Iași, 1999
3. Sâmihăian, Florentina, O didactică a limbii și literaturii române, Grup Editorial Art, București, 2014