Rolul studierii matematicii în dezvoltarea personalității

Realitățile lumii dinamice în care trăim demonstrează că matematica rămâne un pilon important al științelor și ocupă un rol fundamental în toate domeniile activității umane, de la viața de zi cu zi până la tehnologiile avansate. De aceea este important ca ea să fie accesibilă unor cercuri cât mai largi.

Matematica are însă reputația de a fi abstractă și inaccesibilă, dar este disciplina care, prin însăși existența ei, are menirea de a forma o gândire investigatoare. Gândirea matematică presupune capacitatea de a raţiona în etape riguros alcătuite, fiecare legată de cele anterioare, dar şi capacitatea de concentrare a atenţiei pe termen lung.

Matematica modernă urmărește antrenarea sistemică și gradată a gândirii copiilor în rezolvarea problemelor de viață, disciplinarea gândirii lor și formarea capacității de a gândi condensat, în tensiune maximă, care solicită gândirea la un efort susținut și gradat.

Gândirea creatoare se dezvoltă în mod deosebit prin rezolvarea unor probleme care solicită strategii atipice, inventate şi prin compunerea de probleme, iar compunerea de probleme reprezintă o treaptă superioară de dezvoltare a gândirii creatoare, de legare a teoriei de practică. Importanţa ei instrumentală stă în dezvoltarea gândirii logice, riguroase, dar şi în aplicaţiile pe care le are în diverse domenii.

Se poate afirma că matematica se învaţă nu pentru a se şti, ci pentru a se folosi, pentru a face cu ea ceva, pentru a se aplica în practică, ea fiind ştiinţa care a pătruns în aproape toate domeniile de cercetare şi care îşi aduce o importantă contribuţie la dezvoltarea tuturor ştiinţelor, devenind în consecință un factor esenţial în adaptarea rapidă a fiecărui cetăţean la cerinţele mereu crescânde ale societăţii actule.

Ca „ştiinţă exactă”, matematica dezvoltă o serie de atitudini: a gândi personal şi activ, a face analogii, a analiza o problemă, a o descompune în probleme mai simple etc. Ea urmăreşte şi dezvoltarea  capacităţilor copiilor de a reflecta asupra lumii, de a formula şi rezolva pe baza relaţionării cunoştinţelor din diferite domenii, precum şi înzestrarea cu un set de competenţe, valori şi atitudini menite să asigure o înţelegere profesională optimă.

„Realizarea obiectivului major privind învățarea matematicii în ciclul primar, acela de a-l pregăti pe copil pentru adaptarea la mediul social și economic al comunității din care f ace parte și a-i susține parcurgerea traseului școlar, se face prin modul de prezentare a cunoștințelor, prin folosirea unor metode și a unui material didactic adecvate, prin exemplele date și aplicațiile realizate, prin munca independentă și în colectiv a copiilor sub îndrumarea competentă a cadrului didactic.” (Petrovici, C.2014)

Matematica îşi dovedeşte importanţa deosebită, participând cu mijloace proprii la dezvoltarea personalităţii, nu numai sub aspect intelectual, ci şi sub aspect estetic şi moral.

Din punctul de vedere al dezvoltării intelectuale, învăţarea matematicii exersează judecata, îl ajută pe om să facă distincţie între adevărul ştiinţific şi neadevăr; antrenează organizarea logică a gândirii, ordonarea ideilor, recunoaşterea ipotezelor şi a consecinţelor, formează capacităţile atenţiei, antrenează memoria logică, favorizează dezvoltarea imaginaţiei creatoare, îl ajută să-şi formeze simţ critic constructiv, formează spiritul ştiinţific exprimat prin obiectivitate şi precizie, stârneşte gustul cercetării.

Rezolvarea problemelor are rol esenţial şi în atingerea obiectivelor din domeniul psiho-motor, care vizează deprinderile intelectuale şi practice specifice matematicii:

  • antrenează capacitatea de organizare logică a ideilor;
  • întăreşte atenţia;
  • măreşte puterea de concentrare în intensitate şi durată;
  • antrenează memoria logică;
  • măreşte capacitatea de analiză şi sinteză;
  • dezvoltă gustul pentru obiectivitate şi precizie;
  • sensibilizează la frumuseţea formelor spaţiale.

Aşadar, actul rezolutiv este important atât pe parcursul desfăşurării lui ca activitate de construcţie mintală, cât şi după consumarea lui, prin rezultatele în plan cognitiv şi afectiv pe care le reflectă; contribuind la dezvoltarea personalităţii rezolvitorului (dezvoltarea unui spirit critic şi autocritic, educarea unor însuşiri ale atenţiei, câştigarea încrederii în propriile forţe, dezvoltarea calităţilor voinţei, dezvoltarea atracţiei pentru problematic, a emoţiilor descoperirii, emoţiilor estetice în faţa actului de creaţie împlinit).

Sub aspect estetic, studierea matematicii cultivă unele calităţi ale exprimării gândirii  (claritate, ordine, concizie), îl face pe om să recunoască şi să aprecieze legătura cu creaţia artistică relevată în echilibrul architectural, în compoziţia artelor plastice, a ritmurilor şi structurilor muzicale, îl face sensibil faţă de frumuseţea naturii.

Din perspectiva dezvoltării morale, matematica formează gustul pentru adevăr şi obiectivitate, determină nevoia de rigoare, discernământ şi probarea ipotezelor, trezeşte nevoia de a cunoaşte, formează deprinderi de cercetare şi investigaţie, de susținere argumentată a unui punct de vedere, stimulează voinţa de a duce la capăt un lucru început. Ea preîntâmpină adoptarea unor atitudini nemotivate şi întâmplătoare.

Gustul pentru matematică se formează cel mai ușor în grădiniță și în primii ani de școală, iar lecțiile și activitățile complementare sunt esențiale în deprinderea modului de gândire matematic și dezvoltarea unor abilități de calcul și raționament.

Prin organizarea și desfășurarea activităţilor matematice din grădiniţă se urmărește dobândirea de către copii a unor deprinderi de a acţiona ordonat, logic, cu un anumit scop, de a explica ceea ce fac, precum şi de a prezenta rezultatul la care au ajuns prin acţiunea cu obiectele, cu mulţimile, accelerând astfel formarea structurilor operatorii ale gândirii, cu care va opera mai apoi școlarul mic.

În egală măsură este necesar ca debutul școlarității să nu constituie pentru copil un moment de „ruptură”, care să-i inducă un șoc emoțional care ar avea drept consecință inhibarea „elanului creator” în cercetarea realității înconjurătoare, o reticență în căutarea și adoptarea de noi soluții, de a-și pune și a pune întrebări, de a gândi critic și, cel mai grav, de a adopta o „reacție de respingere” față de disciplina matematică și științele conexe ei pentru întreaga perioadă de studiu.

Iată de ce jocul, predominant în grădiniță, trebuie să se regăsească într-o formă adaptată statutului de școlar și vârstei și în mica școlaritate.

 

prof. Andreea-Nicoleta Roja

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/andreea.roja

Articole asemănătoare