Conceptul de învățare cu bucurie transcende paradigmele pedagogice tradiționale, situându-se în centrul unei abordări holistice care prioritizează dezvoltarea armonioasă a copilului în toate dimensiunile sale. Această perspectivă educațională nu doar că recunoaște bucuria ca fiind un component intrinsec al procesului de învățare, ci o poziționează ca fiind catalizatorul principal al dezvoltării cognitive, emoționale și sociale în perioada timpurie.
Lumina credinței în școlile de munte. Experiențe didactice la ora de Religie Ortodoxă în comunitățile din Băuțar, Cornea și Marga
Educația religioasă, în școlile așezate la poalele munților Banatului, rămâne un liant între trecut și prezent, între învățătura străbună și formarea caracterului tinerilor de astăzi. Într-o vreme a tehnologiei, credința rămâne ancora sufletească a elevilor, iar ora de Religie devine un prilej de întâlnire vie cu valorile autentice ale neamului: credință, iubire, jertfă și speranță.
Dezvoltarea pronunției și vocabularului la grupa mică prin activități ludice. Jocul didactic „Spune cum se face”
Dezvoltarea limbajului în educația timpurie constituie unul dintre pilonii fundamentali ai procesului educativ, având un impact semnificativ asupra dezvoltării cognitive și sociale a copiilor. Studiile din domeniul psiholingvisticii demonstrează că perioada 3-5 ani reprezintă o etapă critică pentru achiziția și consolidarea abilităților de comunicare, când plasticitatea cerebrală permite o asimilare optimă a structurilor lingvistice. În acest context, jocul didactic se impune ca o metodă privilegiată de intervenție pedagogică, combinând dimensiunea ludică cu obiectivele specifice de învățare.
Metacognition in the Age of AI: Guiding ESL Learners to Think About Their Thinking
In recent years, the integration of Artificial Intelligence (AI) in education has opened exciting opportunities for language learning. Tools like ChatGPT can offer instant feedback, rewrite sentences, summarize texts, or even provide creative writing prompts. Yet while these tools make information more accessible than ever, they also raise an essential question: Are we training students to think—or to outsource thinking?
Proiectul eTwinning „Cultural Atlas. Wordwide Discovery”
Educația contemporană se confruntă cu provocarea de a dezvolta nu doar competențe academice, ci și dimensiuni fundamentale ale personalității elevilor, precum empatia, toleranța și sensibilitatea culturală. În acest context, proiectele educaționale transnaționale reprezintă instrumente valoroase pentru crearea unor experiențe de învățare autentice și semnificative, care transcend granițele tradiționale ale curriculumului național.
Prezentul articol documentează implementarea și impactul proiectului eTwinning „Cultural Atlas. Worldwide Discovery”, o inițiativă educațională desfășurată pe parcursul unui an școlar în colaborare cu instituții de învățământ din unsprezece țări europene. Prin explorarea patrimoniului cultural material și spiritual într-o perspectivă crosscurriculară, proiectul și-a propus să contribuie la formarea unor competențe cheie și la dezvoltarea unei mentalități deschise în rândul elevilor participanți.
Dezvoltarea gândirii critice la vârsta școlară mica, exemplu concret de integrare într-un context didactic
Gândirea critică reprezintă o abilitate esențială în formarea elevilor ca viitori cetățeni activi și responsabili, capabili să analizeze informațiile, să formuleze întrebări pertinente și să ia decizii argumentate. În activitatea didactică desfășurată la clasa, una dintre metodele eficiente pe care am utilizat-o pentru a stimula gândirea critică a fost metoda „Ciorchinelui” (sau harta conceptuală de tip cluster).
Rolul gândirii critice în educație și în viață
Este în natura umană să gândim. În fiecare zi, reflectăm la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Însă mulți dintre noi nu suntem conștienți de ceea ce facem cu gândurile odată ce acestea apar. Nu suntem înclinați să ne evaluăm gândirea în mod constant; de multe ori, gândurile noastre par acceptabile și vedem puțin motiv să depunem un efort suplimentar pentru a le examina cu adevărat. De multe ori presupunem că gândurile noastre sunt corecte doar pentru că ne-au trecut prin minte. Fiind oameni, tindem să credem că avem dreptate, chiar și atunci când greșim. Adesea nu recunoaștem tendințele ilogice din noi înșine sau din cei din jurul nostru. Dacă analizăm originea sentimentelor, gândurilor și emoțiilor noastre, vom deveni conștienți de nevoia de a gândi mai critic.
Dezvoltarea gândirii critice în învățământul primar
În prezent, lumea în care trăim este în continuă schimbare, informația este accesibilă instantaneu și deciziile trebuie luate rapid și eficient, gândirea critică devine o competență fundamentală. Cu toate acestea, formarea acestei abilități trebuie să înceapă încă din primii ani de școală. Învățământul primar este o etapă esențială în formarea gândirii critice, deoarece în această perioadă se conturează bazele cognitive, afective și sociale ale copilului.
Studiul textului literar la gimnaziu, din perspectiva dezvoltării competenței de literație
În contextul educațional contemporan, competența de literație reprezintă una dintre fundamentele esențiale ale dezvoltării cognitive și sociale a elevilor, depășind limitele tradiționale ale lecturii și scrierii pentru a deveni o abilitate transversală crucială pentru toate disciplinele de studiu. Prezentul articol examinează conceptualizarea modernă a literației ca proces complex de identificare, înțelegere, interpretare și creare de conținut prin diverse medii comunicaționale, analizând specificitatea abilităților dezvoltate prin contactul cu textele literare narative, lirice și dramatice. Prin propunerea unui model didactic structurat în trei etape distincte – prelectura, lectura propriu-zisă și constituirea sensului – se oferă o abordare sistematică pentru dezvoltarea competențelor de literație în mediul școlar, subliniind importanța metodelor interactive și a strategiilor diferențiate în procesul de formare a cititorului competent și critic.
Formele fixe de poezie: Sonetul
Articolul de față reprezintă o trecere în revistă a formelor fixe de poezie, insistând mai ales asupra sonetului considerat grai al iubirii. Deși supusă rigorilor unor principii stricte, forma fixă de poezie a devenit pentru poeți un mod de a se exprima. Cultul excesiv al formei reprezenta pentru autorii de poezie cu formă fixă însăși esența poeziei. Chiar dacă, deseori, lirismul autentic fusese sacrificat formei, inspirația profundă lipsind, poezia cu formă fixă s-a manifestat ca o necesitate interioară a artistului.
