Este în natura umană să gândim. În fiecare zi, reflectăm la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Însă mulți dintre noi nu suntem conștienți de ceea ce facem cu gândurile odată ce acestea apar. Nu suntem înclinați să ne evaluăm gândirea în mod constant; de multe ori, gândurile noastre par acceptabile și vedem puțin motiv să depunem un efort suplimentar pentru a le examina cu adevărat. De multe ori presupunem că gândurile noastre sunt corecte doar pentru că ne-au trecut prin minte. Fiind oameni, tindem să credem că avem dreptate, chiar și atunci când greșim. Adesea nu recunoaștem tendințele ilogice din noi înșine sau din cei din jurul nostru. Dacă analizăm originea sentimentelor, gândurilor și emoțiilor noastre, vom deveni conștienți de nevoia de a gândi mai critic.
Gândirea critică le oferă elevilor capacitatea nu doar de a înțelege ceea ce au citit sau ceea ce li s-a prezentat, ci și de a construi pe baza acelei cunoașteri fără a avea nevoie de ghidare pas cu pas. Gândirea critică îi învață pe elevi că informația este fluidă și că se construiește treptat. Nu este vorba doar despre memorare mecanică sau despre capacitatea de a absorbi lecțiile fără a le pune la îndoială.
Produsele educaționale care promovează gândirea critică îi încurajează pe elevi să gândească independent, să pună sub semnul întrebării ipotezele, să dezvolte ipoteze alternative și să le testeze în raport cu faptele cunoscute. Aceasta nu înseamnă că memorarea este în sine ceva rău.
„It means only that when rote memorization takes precedence over problem solving, logic, and reason.” (Knowles, 1975:27)
Gândirea critică joacă un rol fundamental în luarea oricărei decizii, de la alegerea răspunsului corect la o întrebare grilă, până la alegeri majore în viață, precum alegerea unui partener de viață. Un copil învățat să gândească critic este mult mai puțin predispus să ia decizii greșite care să-i afecteze negativ pe el sau pe ceilalți. Gândirea critică este esențială pentru progresul social. Gândirea creativă modelează structurile sociale și culturale. Gândirea critică ne ajută să definim — sau să complicăm — cine suntem ca indivizi și ca societate. O ființă umană complet dezvoltată nu are neapărat nevoie de toate răspunsurile, dar ar trebui să dețină abilități eficiente de formulare și evaluare a întrebărilor.
Mintea noastră este într-o continuă activitate de interpretare și evaluare a evenimentelor din viața noastră. Adesea ne referim la această colecție de gânduri ca fiind „experiența” noastră. Aceste gânduri și experiențe sunt automat organizate de mintea noastră într-un cadru de referință unic pentru fiecare dintre noi — un set de presupuneri pe care îl folosim pentru a interpreta o lume mereu în schimbare. Procesul de formare a unei perspective, a unui punct de vedere, bazat pe experiențele noastre este atât de fundamental în viața noastră, încât s-ar putea să nici nu-l observăm. Deși gândirea este omniprezentă în viața de zi cu zi, mare parte din ea are loc fără o atenție conștientă din partea noastră.
Gândirea noastră este influențată profund de cei din jur. Fără să ne dăm seama, permitem altora să gândească în locul nostru într-o mare măsură. Multe dintre credințele noastre sunt formate în copilărie; le formăm pe baza a ceea ce spun sau fac cei din jur. Modul în care interpretăm experiențele ulterioare ale vieții este în mare parte condiționat de aceste credințe timpurii. Adesea credem în ceva pentru că vrem să credem, sau pentru că suntem răsplătiți pentru acest lucru. În copilărie, acceptăm de obicei ca fiind adevărate opiniile părinților și profesorilor. În ciuda eforturilor de a „gândi cu mintea noastră”, influența mediului este mult mai mare decât recunoaștem sau suntem dispuși să acceptăm.
De exemplu, dacă am fost crescuți în România, vom avea anumite credințe „românești” tipice, fără să ne dăm seama. Dacă discutăm aceste credințe cu cineva crescut în India, vom deveni conștienți că unele convingeri pe care le considerăm evidente sunt de fapt condiționate cultural, nu universale. Multe dintre convingerile noastre nu ne aparțin în mod autentic; ele ne-au fost transmise, repetate, întărite și aprobate de cei care au exercitat influență asupra noastră, până când au devenit parte din perspectiva noastră mentală.
În ultimii ani, limba engleză a devenit o lingua franca, una dintre principalele limbi ale comunicării internaționale, ca urmare a unor factori istorici, economici și culturali care au susținut și au influențat răspândirea sa la nivel global.
Programa românească este centrată pe funcții comunicative, teme de vocabular și conținut gramatical, în încercarea de a le oferi elevilor: funcții ale limbii (ex: a invita, a oferi, a solicita), teme relevante și atractive (ex: vremea, sportul, muzica), care să promoveze gândirea critică.
Gândirea critică face parte din educație — este o modalitate prin care ne putem controla gândurile pentru a înțelege mai bine atât propria gândire, cât și pe cea a altora. Este un proces pe care îl putem folosi pentru a evalua și contesta ideile și gândurile care ne trec prin minte. Gândirea critică ne ajută să înțelegem limitele cunoașterii noastre și să reconsiderăm concluziile în lumina noilor informații. Ne permite să gândim mai independent și să recunoaștem prejudecățile proprii și ale celor din jur. Ne ajută să facem față problemelor complexe, reale, ale vieții. Este o cale prin care putem controla gândurile și să valorificăm emoțiile și intuițiile fără a ne limita mental.
Capacitatea de a gândi atent și reflexiv este considerată esențială în educație. A-i învăța pe elevi să devină gânditori competenți este scopul educației. Elevii trebuie să fie capabili să dobândească și să proceseze informații, deoarece lumea se schimbă rapid. Unele studii afirmă că elevii nu manifestă un nivel suficient de gândire critică sau creativă. În revizuirea cercetărilor privind gândirea critică, Norris (1985:42) a concluzionat: „Students’ critical thinking abilities are not widespread. Most students do not score well on tests that measure ability to recognize assumptions, evaluate controversy, and scrutinize inferences.”
Astfel, rezultatele elevilor la testele care măsoară gândirea de nivel superior evidențiază o nevoie majoră de dezvoltare a acestor abilități și atitudini. Mai mult, un alt argument pentru includerea instruirii în gândire critică este acela că educatorii sunt, în general, de acord că este posibil să se îmbunătățească gândirea critică și creativă a elevilor prin instruire și practică.
Uneori este necesar ca profesorul să țină un curs magistral. Alteori, el trebuie să echilibreze metodele de predare, oferindu-le elevilor ocazia de a-și asuma responsabilitatea pentru propria învățare. Trebuie luate în considerare diverse stiluri de învățare. Studiile sugerează că mediul din clasă poate fi amenajat pentru a susține gândirea la nivel înalt. Printre elementele favorabile se numără: un mediu lipsit de amenințări, materiale adaptate diverselor niveluri, acceptarea diversității, gruparea flexibilă, profesorul ca partener de învățare și o atmosferă prietenoasă.
Albert Einstein (2009:17) spunea: „Everything should be made as simple as possible, but no simpler.” Poate cel mai important în epoca informației este faptul că abilitățile de gândire sunt esențiale pentru ca oamenii educați să poată face față unei lumi în continuă schimbare. Mulți educatori cred că, în viitor, abilitatea de a învăța și de a înțelege informații noi va conta mai mult decât cunoașterea unor date fixe.
Bibliografie
Knowles, M. (1975). *Self-directed Learning*. New York: Association Press.
Norris, S. P. (1985). *Synthesis of Research on Critical Thinking*. Educational Leadership, 42(8), 40–45.
Einstein, A. (2009). *The World As I See It*. Citadel Press.