Literaţia se referă la capacitatea unei persoane de a interacţiona cu un text scris, în sensul înţelegerii, evaluării, utilizării informaţiilor şi reflectării asupra acestora. Literaţia presupune manifestarea a trei abilităţi: localizarea informaţiei (capacitatea de a găsi în text o informaţie care este exprimată în mod direct, astfel încât elevul nu trebuie să facă presupuneri sau inferenţe pentru a răspunde corect), înţelegere (care presupune capacitatea de a da sens unor cuvinte, propoziţii sau înşiruiri de evenimente dintr-un material), reflecţia, adică abilitatea de a reflecta la o anumită parte a unui material, pentru a desprinde fie ideea centrală, fie pentru a evalua critic informaţia accesată.
Modalități de îmbunătățire a literației prin proiecte educaționale
About Public Speaking and Cambridge Exams
As an English teacher, my favourite contest is Public Speaking. It is a true challenge for everybody because it teaches contestants to master their emotions, to be extremely convincing, to become brilliant speakers. Public Speaking can be a boost in the contestants’ self-esteem. In the past, the statesmen’ greatest asset consisted in being talented at rethoric which is the art of persuasive spoken discourse. An original discourse can be delivered with dramatic skills in order to inform, persuade and motivate their audiences.
The Importance of Teaching Eco-Friendly Lessons in Elementary and Lower Secondary Classes
In an era marked by increasing environmental concerns and the pressing need for sustainable living, incorporating eco-friendly lessons into the curriculum of elementary and lower secondary classes has become paramount. As educators, we hold the power to shape the future by instilling in our young learners a strong sense of environmental responsibility and awareness. This article explores the significance of teaching eco-friendly lessons to students at these crucial stages of their development.
Design Thinking – metodă inovativă de succes
Conceptul de Design Thinking a apărut în 1987, prin Peter Rowe, profesor de arhitectură și design urban la Harvard, în cartea sa „Design Thinking”. Explozia de interes pentru publicul larg a început începând cu anii ‘90, prin promovarea metodei de către David Kelley, profesor la Stanford Design School și co-fondator al companiei de design și consultanță IDEO. La acel moment, gândirea-design era o metodă pentru rezolvarea practică și creativă a problemelor utilizată de designeri în timpul procesului de proiectare. În scurt timp, Design Thinking a devenit o abordare și pentru rezolvarea problemelor în afara practicilor de design profesional, cum ar fi contextele sociale și de afaceri.
Transferata în domeniul educațional, metoda devine un instrument inovator care urmărește îmbunătățirea centrelor de învățământ și a relațiilor și proceselor care se stabilesc în cadrul acestuia, oferind soluții simple la problemele care apar, bazate pe colaborare, observație, experimentare si evaluare continuă.
Literatura pentru copii – modalitate de educație conform principiilor de adevăr, frumos și bine
Literatura pentru copii a fost uneori marginalizată sau depreciată, considerată mai puțin realizată artistic, literatură minoră. Hristu Cândroveanu consideră că „literatura pentru copii este în fapt literatură pur și simplu, literatură pentru toată lumea, literatură frumoasă (când este într-adevăr așa). Despre copii însă (și adolescenți), inspirată din universul acestei vârste, ori străbătută de, stăpânită de acel climat infantil juvenil, în care sentimentele etice sunt atât de la ele acasă […] O literatură formativă așadar, care construiește în plan moral și estetic. Dar care literatură nu se adresează mai puțin și adulților.” (Hristu Cândroveanu, 1998, pg. 91). Cercetătorul subliniază astfel delicatețea acestui tip de literatură, care se adresează unui anumit tip de sensibilitate a lectorului, putând fi gustată cu aceeași plăcere atât de copii, cât și de părinții acestora.
Necesitatea învățării limbilor străine în era globalizării
Termenul de globalizare provine în limba română din fr. globe, respectiv din lat. globus, iar definiţia sa este: „fenomen de transformare a lumii într-o unitate, care se manifestă la scara întregului glob prin crearea de instituții și organisme politice suprastatale, printr-o politică economică și de securitate comună etc.”. Termenul a fost folosit pentru prima dată în publicaţia Towards New Education, în anul 1952, cu sensul de viziune holistică asupra experienţei umane în educaţie. Încă de la început, acest concept a căpătat multe definiţii şi interpretări. Întrucât globalizarea face referire la aspecte politice, economice şi culturale, a devenit de-a lungul timpului unul dintre cele mai folosite concepte. Cu toate că globalizarea poate aduce multe schimbări benefice, s-a dovedit faptul că produce şi multe daune.
Exemple de bune practici incluzive și adaptate nevoilor copilului cu TSA care pot contribui la crearea unui mediu relaxant și încrezător
Un copil cu TSA (Tulburare de Spectru Autist) poate avea dificultăți în comunicare, interactiune socială şi comportamente repetitive. Este important să înţelegem nevoile individuale ale fiecărui copil şi să le oferim sprijinul şi compasiunea, necesare pentru dezvoltarea lor. Într-o clasă cu un copil cu TSA, adoptarea bunelor practici poate contribui semnificativ la crearea unui mediu de învăţare pozitiv şi susţinător.
Managementul relației profesor-elev. Cum sa dezvolți relațiile bune cu elevii?
Weber consideră managementul clasei: „setul de activități prin intermediul cărora cadrul didactic promovează comportamentul adecvat al elevului și elimina comportamentul inadecvat, dezvoltă relații interpersonale bune și un climat socio-emoțional pozitiv în clasă, menține și stabilește o organizare eficientă și productivă a clasei”.
Rolul familiei în educația copiilor
Educația copilului se realizează atât prin intermediul școlii cât și prin intermediul familiei, care are un rol extrem de important. Familia aduce o contribuție importantă în dezvoltarea copilului încă de la o vârsta foarte fragedă. „Implicarea părinților, în aproape orice formă, produce câștiguri măsurabile în ceea ce privește rezultatele elevilor” (Armendia Dixon, 1992).
Educația nonformală – o modalitate de dezvoltare a personalității
Educația nonformală considerăm că este o modalitate care contribuie la dezvoltarea personalității elevilor căci cuprinde activități care se realizează în afara sistemului școlar dar prin metodele interactive, creative, inovative permite să punem în practică ceea ce am învățat în cadrul orelor de curs. În lucrarea de față vă propunem o modalitate de a activitate nonformală pe care am realizat-o cu elevii școlii noastre, în această toamnă intitulată „Din dărnicia toamnei”.