O revistă internațională, care acceptă pentru publicare articole în domeniul educației și formării, în limbile română, engleză și franceză.
As from the 1970s, Communicative Language Teaching (CLT) is considered to be the approach which aims to make communicative competence the goal of language teaching and to develop procedures for the teaching of the four language skills that acknowledge the interdependence of language and communication.
CLT stands out for its comprehensiveness.
ETwinning este o platformă de comunicare, colaborare, demarare proiecte şi schimb de informaţii destinată personalului didactic (profesori, directori, bibliotecari etc.) ce activează în şcolile din ţările europene. ETwinning promovează colaborarea şcolară în Europa prin intermediul tehnologiilor comunicării şi informaţiei (TIC), oferind asistenţă, instrumente de lucru şi servicii şcolilor. Grație acestei platforme, profesorii pot crea propriile proiecte, în care pot desfășura activități pe diferite teme și competențe cheie, colaborând cu doi sau mai mulți profesori din alte țări și elevii acestora.
Încă din Antichitate, scrierile lui Aristotel, Hipocrate, Dioscoride, Teophrast pun în evidență faptul că oamenii făceau observații asupra naturii. Considerat drept părintele ecologiei animale, Aristotel a studiat obiceiurile și comportamentul pasărilor, diferitele procese legate de viața acestora, cum ar fi: reproducerea, migrația, hibernarea, hrănirea, schimbarea culorilor etc. [3, p.82]
Împrejurările în care ne este dat să trăim par desprinse dintr-o peliculă cu subiect științifico-fantastic al celor mai interesanți regizori ai momentului. Totul s-a transformat, într-un interval de timp foarte scurt, iar traiul nostru, munca noastră, s-a mutat, undeva în virtual, devenit un nou prezent. Încercăm să ne descurcăm, elevi, părinți, dascăli, cum știm noi mai bine, gândindu-ne, mai degrabă, la resursele materiale și tehnologice care ne înlesnesc învățarea. Încercăm să supraviețuim în condiții la care nu ne-am fi gândit vreodată a fi posibile, în situații care nu fac parte din niciun exercițiu de urgență. Cel puțin, nu încă… Însă, poate, acum, mai mult decât oricând, avem vreme SĂ TRĂIM. Avem timpul – de a cărui lipsă ne-am plâns veșnic – să ne înțelegem gândurile, mintea, traiul, zilele, prezentul. Ne agățăm și de experiențele trecute, gândind că ne vor fi de folos și în viitor.
Ca profesor de istorie la Colegiul Național Spiru Haret din Tecuci, județul Galați, România, atunci când îmi propun în orele de istorie adresate elevilor de liceu să abordăm tema atât de sensibilă a Holocaustului, consider că ar trebui să avem în vedere o serie de întrebări care să ajute la înțelegerea a ceea ce a fost și ceea ce reprezintă această dramă trăită de poporul evreu. Una dintre cele mai frecvente întrebări despre Holocaust este: „Cum a fost posibil?” Este cea mai problematică întrebare și necesită tot mai multe analize şi suscită tot mai multe întrebări. Unicitatea Holocaustului rezidă din înțelegerea unui spectru larg de culori care compun paleta acestuia.
Educația este ceea ce numim cei șapte ani de-acasă, este ceea ce acumulează copiii până la vârsta maturității din interacțiunea cu ceilalți colegi, cu un cadru educativ, social, familial, este ceea ce responsabilizează atât învățătorii cât și părinții, și implică, după toate acestea, o mare responsabilitate. Sistemul de învățământ reprezintă primul pas spre raportarea copilului la mai multe noțiuni integrate: noțiunea de familie, lume, comunitate, univers, înțelegere, comunicare, colaborare, acceptare, dezvoltare etc.
A realiza calitate în domeniul educaţiei, chiar și în contextul actual al orelor desfășurate în mediul online, presupune anumite capacități și competențe din partea profesorului, în conformitate cu standardele politicilor educaţionale naţionale sau europene, precum și strategia personală de predare. Procesul complex al educației presupune o bună planificare şi realizarea efectivă a rezultatelor aşteptate ale învăţării, monitorizarea, autoevaluarea și evaluarea rezultatelor și îmbunătățirea lor permanentă.
Elevii sunt atraşi de tot ceea ce apare în domeniul informaticii, una dintre cele mai noi materii studiate in mediul preuniversitar bucurându-se de o deosebită atenţie din partea elevilor, cadrelor didactice, părinţilor şi autorităţilor competente şi responsabile ale statului. În momentul de faţă, când se fac investiţii pentru informatizarea învaţământului, când interesul elevilor atinge cote înalte şi când cadrele didactice specializate în informatică sunt relativ tinere şi dornice de afirmare, trebuie depuse toate eforturile de a armoniza cele enumerate mai sus cu scopul de a descoperi si forma acei tineri care să fie in stare sa se abată de pe drumul bătătorit, al utilizarii unor tehnologii inventate si create de alţii, spre necunoscut şi investigarea acestuia, spre şansa de a-şi dezvolta spiritul inventiv si creator pentru a atinge finalitatea procesului de învaţământ care constă in învăţarea de a gândi.
It is obvious that many teachers (in Romania and other countries) are concerned with the teaching curriculum and they are tributaries to traditional teaching methods. However, students are some passive gainers, they are not required to think or to call into question what they are offered. They are simply asked to listen and write, without getting involved in the content of the subject taught.
Teaching verbs of perception, such as hear, see, watch, notice and similar perceptive verbsinvolves helping students or or English learners to get used with this kind of pattern verbs, which can be followed by object + infinitive without to or object + -ing form. English learners can find out based on such lessons that the infinitive is used after these verbs when we want to say that was heard or seen represented the whole of an action or event, whereas the –ing form is used to suggest that it was heard or seen an action or event in progress.