Mindfulness – arta de a trăi conștient (Mobilitate Erasmus+)

Împrejurările în care ne este dat să trăim par desprinse dintr-o peliculă cu subiect științifico-fantastic al celor mai interesanți regizori ai momentului. Totul s-a transformat, într-un interval de timp foarte scurt, iar traiul nostru, munca noastră, s-a mutat, undeva în virtual, devenit un nou prezent. Încercăm să ne descurcăm, elevi, părinți, dascăli, cum știm noi mai bine, gândindu-ne, mai degrabă, la resursele materiale și tehnologice care ne înlesnesc învățarea. Încercăm să supraviețuim în condiții la care nu ne-am fi gândit vreodată a fi posibile, în situații care nu fac parte din niciun exercițiu de urgență. Cel puțin, nu încă… Însă, poate, acum, mai mult decât oricând, avem vreme SĂ TRĂIM. Avem timpul – de a cărui lipsă ne-am plâns veșnic – să ne înțelegem gândurile, mintea, traiul, zilele, prezentul. Ne agățăm și de experiențele trecute, gândind că ne vor fi de folos și în viitor.

O astfel de experiență, prin care pot lega trecutul de prezent sau viitor, este și cea oferită, la finele lui februarie – 23.02.2020 – 29.02.2020 –  de cursul Happy schools: positive education for well-being and life-skills development, de la Florența, Italia, desfășurat în cadrul Proiectul  Erasmus+, cu titlul „S.P.E.R.–Speranță Pentru Educația Românească” (2018-1-RO01-KA101-047947) al Colegiului Național ”Octavian Goga” Marghita, școala mea din județul Bihor. Între multele lucruri pe care le-m învățat în cadrul cursului – teorii fundamentale de psihologie pozitivă, educație pozitivă și bullying, învățarea bazată pe proiecte (PBL) – mi-a atras atenția, în mod special, tehnica de mindfulness, datorită căreia am ales, în primă instanță, cursul.

De foarte mulți ani, se tot vorbește în mediul școlar că trebuie găsite noi metode prin care să atragi copilul spre școală, spre activitățile de învățare, dar, într-un mod benefic, și, dacă se poate, lipsit de orice soi de constrângere sau stres. Că viața de zi cu zi, monotonia sau agitația, zgomotul sau liniștea, situația familială, socială, emoțională a copilului afectează performanța sa școlară. Că, mai nou, elevii sunt lipsiți de motivația de a învăța, de a fi prezent la școală, fie ea și online. Că învățământul promovat de mai toate statele lumii nu se apleacă, decât foarte puțin, asupra emoțiilor, gândurilor, prezentului copilului sau, de ce nu, al dascălului. Că învățământul finlandez este cel mai de succes învățămât european, din care reținem, printre altele, că elevul se raportează la mediul său și învață să fie practic și fericit. O tehnică nouă pentru noi, tot mai mult îmbrățișată, însă, de școli din Statele Unite ale Americii, Noua Zeelandă, Australia, Marea Britanie, o presupune tehnica mindfulness.

Dar ce este, în fapt, mindfulness?

Există mai multe definiții ale procedeului, dar, personal, cea mai potrivită, o consider următoarea: ”Mindfulness-ul este o modalitate de a fi conștienți de ceea ce se întâmplă în noi și în  jurul nostru, ajutorul concentrării atenției clipă de clipă asupra experienței, care ne permite să fim deplin prezenți în viață”. Ea aparține profesorului dr. Daniel J. Siegel, profesor de psihiatrie clinică la Facultatea de Medicină a UCLA, absolvent al Universității Harvard, cu foarte multă experiență în psihologia copilului.

Aspectele de definire a procedeului sunt felurite. Mindfulness este o tehnică de antrenare a creierului, de management al emoțiilor, de a ne aduce înapoi în momentul prezent în care se petrec evenimentele, de atenție voită, în prezentul tău, fără a te judeca pe tine sau pe cel de lângă tine.

Altfel spus, mindfulness ne oferă posibilitatea de a lucra cu elevii noștri atenți, concentrați pe sarcinile pe care le au, la ora pe care o desfășoară, fiind, negreșit,  o tehnică de psihologie pozitivă.

Desigur, sunt un profesor care pledează pentru utilizarea acestei metode cunoscându-i beneficiile. Consider, însă, că trebuie lămurit un aspect important. Mindfulness nu are legătură cu îmbrățișarea unei religii sau a alteia. Nu reprezintă niciun fel de ritual religios și nu se referă la o credință sau alta. Se raportează doar la ATENȚIE și CONȘTIENTIZARE, la STAREA DE BINE. Ceea ce ne dorim cu toții părinți, elevi, dascăli, deopotrivă! Așa ajungem la descoperirea avantajelor acestei tehnici.

Pe de o parte este o metodă lipsită de costuri. Nu are nevoie instrumente de papetărie, machete, desene, tabele sau altele asemenea. Cel mai important element este gândul și gândirea. Ele se află întotdeauna la noi. Trebuie doar să le găsim și să ne cultivăm răbdarea de a lucra cu noi înșine sau cu elevul, în sine. Nu cu anumite cunoștințe ale sale. Vorbind despre elevi, această tehnică se adresează tuturor categoriilor de vârstă, începând cu cea preșcolară și terminând cu vârsta adolescenței. Și nu m-aș opri aici.

Pe de altă parte este utilă profesorilor, dar și elevilor, în orice situație. Bunăoară, ca profesor de limba română, mi se întâmplă destul de des să fiu nevoită să îmi țin orele ca fiind ultimele sau penultimele în orarul de școală al elevilor. Sau să urmeze, spre exemplu, după o oră de matematică, fizică sau chimie, unde copiii trebuie să fie în permanență concentrați. Asta duce, neîndoielnic, la oboseală. Nu spun că alte ore nu sunt solicitante. În atare situații, copiii sunt obosiți, apatici, cu gândul la prânzul apropiat, confortul căminului sau, dimpotrivă, lipsa acestuia, grijile, lipsurile, în general. În această situație, este binevenit un răgaz de 2 minute, care face parte din oră, bineînțeles, de liniștire a gândurilor, de atenție, de a fi prezent. Mai mult decât atât, mindfulness poate fi folosit în timpul oricărei ore de curs și în orice moment al acesteia.

Cu siguranță, exercițiul este mama învățării. Există foarte multe tipuri de exerciții de mindfulness, mai întinse sau mai limitate ca durată: de respirație, de ascultare, de observare, mindfulness al gustului, mirosului sau al simțului tactil, de ”gimnastică” a creierului (brain gym) etc. Cu timpul, elevii, obișnuiți cu practicarea acestei metode la orele de curs, pot utiliza metoda acasă, pentru rezolvarea temelor de acasă, sau chiar pentru îmbunătățirea calității somnului.

Cel mai important este, însă, faptul că practicarea exercițiilor de mindfulness oferă rezultate pozitive și duc spre dezvoltarea inteligenței emoționale a copiilor, la schimbarea pozitivă a comportamentului învățăceilor noștri, la concentrarea atenției la momentul prezent, la reacția la stres.

Cu toate că sănătatea emoțională este beneficiul de netăgăduit al exercițiilor, metoda, în sine, are și dezavantaje. În acest sens, exercițiile de mindfulness sunt foarte puțin cunoscute și practicate în învățământul românesc, mai ales că nu sunt cuprinse într-un curriculum bine construit și fundamentat. Mai mult, în foarte puține state ale lumii tehnica are un statut oficial bine stabilit, devenind un real fenomen. Pe lângă acestea, societatea românească îmbrățișează mai greu acest tip de tehnică, datorită lipsei de informație sau a asocierii metodei cu tehnici specifice culturilor asiatice. Un alt dezavantaj este faptul că majoritatea materialelor privitor la utilizarea la clasă a mindfulness au apărut în limba enegleză, însă acest aspect poate fi depășit cu timpul deoarece, timid, apar traduceri are lucrărilor de specialitate și în limba română.

Indiferent din ce perspectivă am privi problematica sau mulțimea de exerciții ce pot fi abordate, scopul utilizării acestei metode este acela a ajuta copiii în a-și modela mintea, corpul, și nu în ultimul rând comportamentul pentru a face față stresului, anxietății și altor provocări mental-emoționale.

Cum punem în practică aceste exerciții? Totul stă în creativitatea, în imaginația noastră ca profesori!

Momentul în care eu prefer să folosesc tehnica de mindfulness este captarea atenției. De ce? Fiindcă se poate ușor lega de subiectul noii lecții. La fel de bine se poate folosi după o oră de sport sau matematică deoarece copiii, fie sunt exuberanți, deci greu de atenționat, fie sunt stresați, deci cu gândul în altă parte decât la momentul prezent. Fiind profesor în sfera ariei comunicative, lucrez, mai ales, cu mindfulness imaginativ care necesită mai mult de 2-3 minute, cât este de fapt o astfel de activitate. Însă merită întreg efortul!

CAPTAREA ATENȚIEI (mindfulness imaginativ)
Pasul 1: Invit elevii să închidă ochii. (dacă sunt obișnuiți, reacționează, ”se resetează” automat la expresia ”Închideți ochii, vă rog!”)
Pasul 2: Rog elevii să se concentreze puțin asupra propriei respirații, fără să o grăbească sau să o relaxeze voit. Doar să se concentreze asupra acesteia. (se relaxează instantaneu deoarece o conștientizează treptat  – simt o stare de relaxare pe care nici măcar nu și-o impun, și nu o impune nici profesorul – )
Pasul 3: Cer elevilor, când constatat că respirația lor a devenit relaxată, ușoară, liniștită, să își imagineze că sunt într-un restaurant celebru. (Reacția firească este zâmbetul, chicoteala. Nu este nimic! Îi las să chicotească deoarece nu fac zgomot, atmosfera fiind foarte liniștită și relaxată. În aceste situații zgomotul produs de ei este minim!)
Pasul 4: Îi provoc să-și imagineze că sunt serviți cu felul lor de mâncare preferat. Îi las să exploreze, încet. (În acest punct apar doar zâmbete, fără zgomote)
Pasul 5:  Insist să rețină gust, culori, miros, aspect, ingredinte, denumire. (În acest moment relaxarea este la cote maxime. Liniștea este deplină. Copiii sunt pregătiți pentru ora de limba română, chiar dacă știu că este gramatică – ceea ce nu este întotdeauna pe placul lor -).
Pasul 6: În acest moment, îi invit să se desprindă  încet de ceea ce își imaginează  și să revină la clasă, deschizându-și ochii încet.

Acum îmi rog elevii să descrie ce și-au imaginat. Desigur, fiecare dorește să povestească, dar nu întotdeauna avem timpul necesar. Numesc aleator, cu promisiunea că data viitoare vor avea ocazia să vorbească și ceilalți. Și îmi respect promisiunea! Le cer să numească substantivele care se leagă de ceea ce și-au imaginat ei. Asta, în cazul în care trecem la substantiv și, practic, trecerea  realizat-o copiii.De aici, lecția își urmează cursul firesc, elevii sunt relaxați, atenți, PREZENȚI. Timpul acordat activității depinde doar de imaginația profesorului și de copii!

Ce am constatat a fost mai mult decât îmbucurător! Elevi care nu activează, nu se anunță la răspunsuri, care sunt plictisiți sau prea vorbăreți, au ridicat mâna, au răspuns corect, au rezolvat… tema de casă pentru data următoare, spre surprinderea tuturor. Ce mă încurajează sunt reacțiile copiilor: interes, atenție, relaxare, înțelegere!

Nu se întâmplă nimic peste noapte și nu spun că la ora de limba română este totul nemaipomenit, însă, cu înțelegere și gândire pozitivă, putem face pași mărunți, importanți pentru elevii noștri, dar și pentru noi!

În aceste vremuri interesante, în care puterea de adaptare, calmul, gradul de suportabilitate al restricțiilor ne sunt puse la încercare, pot sugera un eficient exercițiu de mindfulness și pentru noi, cadrele didactice: o excursie virtuală în orice loc al lumii doriți! O excursie dorită, conștientă, atentă. Nu are costuri, nu implică acomodare, ci doar un exercițiu de mindfulness imaginativ ce este la îndemâna oricui, oriunde, în orice împrejurare!

Imaginația noastră este limita!

BIBLIOGRAFIE:
• https://www.youtube.com/watch?v=2zH9utpkf5g)
• Susan Kaiser Greenland – The Mindful Child, Editura Simon and Schuster Group, USA, 2010
• Susan Kaiser Greenland – Mindful Games, Editura Shambhala, 2016
• Patricia A. Jennings – Mindfulness pentru profesori, Editura Herald, București, 2017

prof. Cristina-Adriana Dutkas

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/cristina.dutkas

Articole asemănătoare