O revistă internațională, care acceptă pentru publicare articole în domeniul educației și formării, în limbile română, engleză și franceză.
Deseori mi-am pus întrebarea S-a schimbat ceva în ce înseamnă să fiu profesor de când mi-am început această carieră și până acum?
Răspunsul este simplu. S-au schimbat foarte multe lucruri, mai ales odată cu debutul pandemiei, când am fost nevoiți să recurgem la școala online, pentru care nu eram deloc pregătiți.
Nowadays, most classrooms are inclusive ones, having a blend of both students with special needs and general education students. Our goal, as teachers is to create a learning environment for inclusive classrooms that is well-managed. Making use of clear structures and routines in our classrooms seems to be the right way for the students ‘success.
La Școala Gimnazială Luizi-Călugăra, loc. Luizi-Călugăra, jud. Bacău, în perioada decembrie 2019 – decembrie 2021, a fost implementat Proiectul Erasmus KA1, cu titlul „Școala ta este prietenoasă și sigură” (STEPS – numărul de referință 2019-1-RO01-KA101-062833). Scopul proiectului nostru a fost crearea unui mediu școlar prietenos și sigur care să faciliteze integrarea socială a elevilor, să combată absenteismul și abandonul școlar.
Conform celor mai recente studii în domeniu (Self Determination Theory, autori Deci și Ryan), toți oamenii au trei nevoi psihologice de bază: autonomia, competența și relaționarea. Aceste nevoi sunt aspecte esențiale pentru creșterea și dezvoltarea unei persoane. În ce măsură ținem cont de aceste nevoi ale elevilor în procesul educațional?
Pentru a avea răspunsul la aceasta întrebare, vă invit să înțelegem mai bine ce reprezintă fiecare din aceste trei nevoi psihologice de bază și ce fel de acțiuni pot sprijini satisfacerea acestora.
Relația cadru didactic-elev a suferit transformări și ajustări de-a lungul timpului, dată fiind transformarea periodică a factorilor sociali, economici, politici, de mentalitate, de abordare. Este, de altfel, nepotrivit să vorbim despre dorința de întoarcere în trecut, având în vedere nostalgia multora față de modul în care interacționau în trecut profesorii cu elevii. A dori revenirea la o mentalitate depășită temporal este împotriva procesului firesc de evoluție a relației mai sus menționate. Cert este că în această relație niște constante trebuie să rămână, indiferent de situație.
Molan V. (2017, p. 57) subliniază faptul că „în procesul de formare a comunicării, profesorul este îndrumătorul important, deoarece el studiază evoluţia fiecărui copil în parte şi îşi dă seama până unde îi îndrumă şi de unde le acordă o oarecare libertate, încât cu timpul să devină autonomi”.
Școala Gimnazială „General Dumitru Dămăceanu” din Cosmești, județul Galați, tocmai a finalizat proiectul „Arts talk about us”, finanţat de Uniunea Europeană în cadrul Programului Erasmus+. Proiectul a adus laolaltă parteneri din 8 ţări europene: România, Spania, Italia, Finlanda, Grecia, Polonia, Cehia şi Croația. A apărut din nevoia de a căuta instrumente în domeniul educației școlare bazate pe educația artelor, scopul fiind acela de a analiza vocea şi identitatea fiecăruia dintre noi în manifestările artistice, căutând puncte comune care să îmbunătățească şi să înțeleagă diferențele construind împreună dimensiunea socială europeană. Arta, creativitatea, abilitățile şi competențele au fost prelucrate transversal, cu practici inovatoare şi cu utilizarea resurselor digitale, favorizând incluziunea socială prin cunoaștere reciprocă şi muncă comună.
În Dicţionarul explicativ al limbii române, termenul comunicare indică acţiunea de a comunica (a se pune în legătură, în contact cu…; a vorbi cu…) şi rezultatul ei. Comunicarea este o acţiune prin care oamenii transmit idei şi sentimente, pe de o parte; află despre ideile şi sentimentele celorlalţi, pe de altă parte. În context didactic, trebuie să facem diferenţierea între comunicarea cotidiană (obişnuită) şi comunicarea didactică. De fapt, prin comunicare didactică îi ajutăm pe elevi să-şi formeze şi dezvolte comportamentul de receptori şi emiţători ai mesajului (oral sau scris).
Hoțul de cărți, romanul lui Markus Zusak aduce în paginile sale probabil cei mai triști și mai barbari ani din istoria omenirii, evenimentele din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Acțiunea, situată în Germania nazistă, deși se întemeiază pe drama oamenilor aflați în fața războiului și a ideologiei celui de-al Treilea Reich, nu poate fi descrisă doar prin această lentilă. Este o carte despre viață și moarte, despre război și suferință, dar mai ales este o carte despre supraviețuire, despre adăpostul în fața furtunii devastatoare în poate cel mai frumos loc existent, acela al literaturii.
„Termenul metodă provine din limba greacă de la cuvântul metodos, odos =cale, drum și metha =spre, care înseamnă cale de urmat în scopul atingerii unui obiectiv sau modalitate de căutare și descoperire a adevărului” (Cucoș C., 2006, p. 286). „Metoda reprezintă, de fapt un anumit mod de a proceda, care tinde să plaseze elevul într-o situație de învățare mai mult sau mai puțin dirijată, mergându-se până la una similară aceleia de cercetare științifică, de urmărire și descoperire a adevărului și de raportare a lui la aspectele practice ale vieții” (Cerghit I., 1976, p. 10).