Asigurarea calității educației este realizată printr-un ansamblu de acțiuni de dezvoltare a capacității instituționale de elaborare, planificare si implementare de programe de studiu, prin care se formează încrederea beneficiarilor ca organizația furnizoare de educație satisface standardele de calitate. Asigurarea calității exprimă capacitatea unei organizații furnizoare de a oferi programe de educație, în conformitate cu standardele anunțate. Ea este astfel promovată încat sa conducă la îmbunătățirea continuă a calității educației.
Calitate europeană în educație
Resurse educaționale deschise: Drepturile de autor
Adesea, procesul de elaborare a unor resurse educaționale/ materiale suport pentru învățare implică preluarea unor resurse existente – cel mai frecvent utilizăm texte, scheme, imagini și grafică, poze și filme pe care le găsim în manuale, în enciclopedii și albume, în cărți tipărite sau pe Internet. Deși utilizarea acestora se face pentru educație și fără scopul obținerii de beneficii financiare sau materiale, e necesar să știm că sunt câteva norme care trebuie respectate.
Metode creative folosite în procesul de predare-învățare-evaluare
Metodele creative au un rol important în procesul de predare-învățare-evaluare și sunt folosite cu succes dacă, la rândul său, învățătorul este creativ în tot ceea ce face, începând de la acțiunea de predare, de alegere a metodelor adecvate, de procurare sau confecționare a mijloacelor didactice, proiectare și chiar evaluare a tuturor acțiunilor desfășurate.
Activitatea extraşcolară în scopul desăvârşirii personalităţii copiilor
Motto: ”Educaţia este un proces al vieţii şi nu o pregătire pentru viaţă. Cred că şcoala trebuie să reprezinte viaţa actuală, viaţa tot atât de reală şi de vitală pentru copil ca aceea pe care el o duce în familia sa, cu vecinii săi, pe locurile lui de joacă.” John Dewey
Educaţia extracurrriculară îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor noştri. Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte identificarea şi cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite domenii. Incepând de la cea mai fragedă vârsta, copiii acumulează o serie de cunoştinţe punându-i în contact direct cu obiectele, persoanele şi fenomenele din natură.
Cunoaşterea psihologică a copilului preşcolar, condiţie a proiectării activităţilor educative
Perioada preşcolară este una de rapide achiziţii intelectuale, de dezvoltare a gândirii copilului. El pipăie, combină, exprimă – în acelaşi timp acţionează, gândeşte acţiunea şi o vorbeşte. Copilul este în plină evoluţie a operaţiilor gândirii. El este un explorator investigând lumea şi proprietăţile sale.
Este important să cunoaştem copilul deoarece numai aşa îi asigurăm o creştere sănătoasă, o dezvoltare a proceselor psihice ca, în final să facă faţă cerinţelor de mai târziu impuse de activitatea şcolară.
Complexele de zi cu zi
În mod obişnuit, înţelegem prin complex un sentiment de vinovăţie sau un sentiment de inferioritate. Uneori el ne apare ca un „corp străin”, un virus care nu permite să ne bucurăm şi să reuşim. Alteori, foarte vechi, complexul este greu de identificat, purtându-l oriunde, mascat şi totuşi puternic.
Un complex se manifestă, „trăieşte”, sub forma unor comportamente, imagini, emoţii, care împiedică adaptarea la situaţii şi probleme mereu noi. Metaforic vorbind, complexul ne „încarcerează”, ne limitează libertatea de alegere, ne face să ne simţim purtătorii a „ceva” asupra căruia nu avem deplină cunoaştere sau putere.
Optimizarea activităţilor instructiv-educative ale copiilor cu tulburări de limbaj
Înţelegerea cuvintelor antrenează toate procesele psihice, dar cu precădere percepţii şi reprezentări bogate şi corecte, memoria semantică, gândirea, iar rostirea şi scrisul implică priceperi motorii foarte complexe, o conduită atentă şi voluntară, stări afective intense. Este de la sine înţeles că orice tulburare în sfera limbajului atrage modificări în dezvoltarea celorlalte funcţii şi procese psihice, alterând întreaga personalitate a elevului.
Orice cadru didactic trebuie şi poate interveni în cadrul procesului instructiv- educativ, pentru prevenirea şi/sau corectarea tulburărilor de limbaj constatate la elevii săi, folosind mijloace şi metode cât mai variate.
Abordarea interdisciplinară prin jocuri didactice
Motto: „Consideră elevul o făclie pe care să o aprinzi astfel încât mai târziu să lumineze cu o lumină proprie.”
(Plutarh)
Învăţământul românesc, aflat în continuu proces de reformă, îşi defineşte liniile directoare ale politicii educaţionale concordantă cu cea europeană.
Pentru compatibilizarea procesului nostru de învăţământ cu reperele comunitar-europene, se impune o modernizare a acestuia prin transformări esenţiale atât în optica gândirii pedagogice, cât şi în tehnologia didactică, înţeleasă prin abordarea procesului didactic sub raportul scopurilor şi obiectivelor riguros elaborate, al conţinuturilor şi strategiilor adecvate, în scopul asigurării calităţii sistemului de învăţământ.
Turul galeriei – metodă interactivă de recapitulare şi consolidare a cunoştinţelor
Învăţarea este definită, adeseori, drept o modificare de comportamente şi în comportamente, obţinută pe baza unei experienţe trăite personal. Când vorbim despre învăţare ne gândim, deci, la schimbările pe care le prevedem că se vor produce la cel care învaţă, schimbări ce pot avea loc în planul activităţii intelectuale, al vieţii afective ori al acţiunii practice.
Asemenea schimbări nu pot avea loc dacă subiectul (cel care învaţă) nu face nimic. Ele nu se produc „atâta vreme cât elevul rămâne doar în postura unui simplu spectator la lecţie, rezumându-se doar să urmărească cele predate, să asculte, să noteze, să repete, să reproducă pe de rost, să execute mecanic sarcini impuse” (I. Cerghit). Învăţarea se produce ca urmare a unui efort personal depus în acest sens, numai pe baza unei participări proprii.
Abordarea interdisciplinară a conţinutului educaţiei civice la clasa a III-a
Fiecare disciplină luată în parte, dar mai ales toate împreună, au darul de a dezvolta capacităţile intelectuale ale elevilor, de a-i angaja într-un efort personal în cadrul învăţării, de a le modela caracterul şi de a-i pregăti pentru viaţă.
Evoluţia gândirii pedagogice impune o reconsiderare a metodelor şi mijloacelor de învăţământ, astfel încât acestea să determine activizarea optimă a elevilor atât pe plan intelectual – prin cultivarea unei atitudini euristice, investigatoare – cât şi prin formarea spiritului de iniţiativă. Aceste metode trebuie să-l situeze pe elev în prim – plan, punându-se accent pe munca individuală, pe descoperirea personală a lumii reale, prin observare, investigare, adunarea de informaţii etc.