Iată, vin colindătorii!

Iarna anului 2017. Emoții în prag de Crăciun, 24 decembrie 2017. Ies împreună cu tata și cu fetița mea la poartă. E ora 5 dimineața. Tata mă încurajează că vor veni. Un sentiment ciudat mă încearcă, dar nu vreau să o dezamăgesc pe fetița mea de 8 ani și să îi spun că mă tem, că anul acesta vom rămâne cu sute de covrigi nedați. Și, deodată, teama mea fuge, dispare. Apare primul cârd de colindători. Sunt atât de veseli!

Neață, Loș! Neața, Loș! Și satul prinde viață: Bună dimineața la Moș Ajun!
Am venit și noi o dată,
La un an cu sănătate,
Domnul Bun să ne ajute,
La covrigi și la nuci multe! Neața, Loș!

Nostalgic plâng. Fetița mea s-a prins alături de tata de un grup de colindători, cu toții până în 10 ani. Îi însoțesc câteva mame și tata, domnul învățător de la clasa III-a, pe care nu-l trădează deloc vârsta. Numai ghioceii de prin tâmple spun că a trecut vreme multă de când și el colinda pe ulițele satului. Vecinii mei au ieșit la poartă, pregătiți să îi întâmpine pe frumoșii colindători. Cătălina, din clasa a VI-a, a venit și anul acesta îmbrăcată atât de frumos în costum popular! Lacrimile îmi curg șiroi. Știu sigur că satul românesc nu va muri și ca dincolo de plecări spre mări și țări, colindătorii îl vor salva. Și crucea Mamei din cimitir pare că s-a animat odată cu venirea lor, a colindătorilor! Doamne, cât îi iubea! Îi diviniza! De doi ani nu o mai am pe Mama, a plecat în urma unei boli crunte, la îngeri, și ne-a lăsat pe noi să-i primim în prag.

În dimineața asta e un frig aprig, îți îngheață nasul instantaneu. Nu a nins, dar se vede de departe că e iarnă.O iarnă care seamănă speranța în sufletele noastre.

31 decembrie 2017 și Plugușorul școlii noastre s-a înființat la ora 8.00 la locația stabilită, în centrul satului. Suntem cam 50 și trebuie să colindăm casă de casă. Ne împărțim în două găști, stabilim regulile necesare, liderii și facem o repetiție finală. Vom cânta Plugușorul, Noi copii din ăst sat, Când te-ai născut Iisuse, iar cei mai mici vor spune și Sorcova. Ca în vremea copilăriei mele, nu simt nici frig, nici necazuri, nimic. Plecăm la drum, uitându-mi vârsta.

Noi copiii din ăst sat,
Micii voștri oameni dragi și buni,
Am venit cu ăst urat,
Leru-i dalbe flori și la mulți ani , 
Un colind vom spune din trecut, 
De prezent, de trudă și de dor
Anul Nou a început 
Colindăm în timpul viitor!

Și știm că vom aduce bucurie în sufletul oamenilor din localitatea noastră și anul acesta și că vom încerca să păstrăm cât mai mulți ani tradiția.Mie, în calitate de profesor, de coordonator îmi rămâne speranța că vom și reuși!

Iată că au venit colindătorii și în acest an! Dincolo de Timp și de vremuri colindele nu mor…

Accesări: 87

Articole asemănătoare