Unitatea de învăţare este o structură didactică flexibilă, unitară din punct de vedere tematic, ce asigură profesorului consolidarea procesului didactic și elevilor, formarea unui comportament specific prin asimilarea unor competenţe specifice.
Stop prejudecăților!
Ca fost sportiv de performanță, am simțit de multe ori că unele persoane ne tratează ca pe niște ființe limitate din punct de vedere al inteligenței. Am avut acest sentiment și când practicam sport, dar și de când predau disciplina Educație fizică și sport în școală. Uneori, sportivii sunt catalogați greșit. Din acest motiv, m-am implicat ca voluntar în diferite proiecte ce previn sau combat discriminarea diferitor persoane.
Învățământul la răscruce
Suntem martorii unei mari provocări în evoluția omenirii cauzate de noul coronavirus, care a marcat profund majoritatea domeniilor de activitate și a avut un registru emoțional diversificat în mentalul colectiv – de la frică la curaj, de la pesimism la optimism, de la indiferență la nepăsare și implicare activă în bătălia antivirus. Această stare critică va putea fi depășită de omenire prin înțelepciune, asumare de responsabilități, stabilirea unor criterii juste pentru evaluarea acțiunii umane, a granițelor moralei și comportamentului civilizat, a drepturilor și libertăților cetățenești.
Profilul de formare al absolventului de gimnaziu. Document sintetic de informare pentru părinți privind rolul competențelor dobândite la LLR
În învățământul gimnazial, Limba și literatura română ocupă în continuare un rol fundamental în formarea instructiv-educativă și în dezvoltarea psiho-emoțională, cognitivă, afectivă a copilului aflat în plin proces de evoluție, de la copilărie, la (pre) pubertate și adolescență. De aceea, noi, ca profesori și specialiști ai educației, iar dumneavoastră, ca părinți, contribuim împreună la construirea profilului absolventului de gimnaziu, cu scopul comun declarat, acela prin care şcoala (în colaborare cu familia) poate asigura atingerea finalităţilor educaţionale, astfel încât să ofere fiecărui elev şanse egale la educație, atât pentru pentru dezvoltarea personală şi profesională, cât și pentru inserţia socială.
Transdisciplinaritatea: Temeiuri conceptuale (IV)
În vreme ce disciplinaritatea sau inter/ pluridisciplinaritate situa Subiectul în raport cu Obiectul pe un singur nivel de Realitate, transdiciplinaritatea implică o Realitate multinivelică și multireferențială.
Transdisciplinaritatea: Temeiuri conceptuale (III)
Logica terțului inclus este teoretizată de epistemologul Stéphane Lupasco, acesta contrazicând axioma terțului exclus, al logicii clasice.
Transdisciplinaritatea: Temeiuri conceptuale (II)
Real și Realitate, termeni care susțin logica binară a fizicii clasice, au cunoscut în viziunea transdisciplinară o modificare fundamentală de substanță, provocând mutații axiologice, epistemologice și ontologice.
Transdisciplinaritatea: Temeiuri conceptuale (I)
În studiul Societatea conștiinței, acad. Mihai Drăgănescu, abordând problema Erei Informației, distinge trei trepte: societatea informațională (ultimul deceniu al sec. 20), societatea cunoașterii (începutul sec. 21) și, o a treia, pe cale să se nască, societatea conștiinței (întemeiată pe mutaţiile produse de fizica cuantică, dezoltarea inteligenţei artificiale şi de toate formele de cunoaştere).
Valențele formativ-educative ale metodelor interactive de învățare în grup
În învăţarea tradiţională profesorul deţine controlul total al activităţii didactice, el fiind cel care prezintă noile conţinuturi, rolul elevilor fiind aici doar ca un receptor de informaţii. În schimb, învăţarea centrată pe grupuri de elevi pune în plan principal elevul, acesta fiind prezent, participând activ la propriul proces de formare. Acest lucru este posibil pentru că în interiorul grupului membrii lui cooperează, învaţă împreună, discutând între ei, aceste acţiuni având drept rezultat o învăţare temeinică a noilor conţinuturi, mult mai mult timp decât ceea ce învăţau în mod tradiţional. Metodele şi mijloacele, organizarea clasei, pe care le întâlnim în învăţarea centrată pe grupuri de elevi îi fac pe elevi să urmărească cu interes şi curiozitate lecţiile, să dorească să cerceteze noile conţinuturi, să ajungă să găsească soluţii noi la probleme propuse.
Ecological Footprint – an Actual Concept, Used As a Tool in the Education for a Sustainable Development (Erasmus+ Project)
The concept of the Ecological Footprint was developed in the early 1990s by scientists William Rees and Mathis Wackernagel. Their research question was: How much space do we claim for living and how much space is available to us? To answer this question, they compared the available productive natural surface with the natural surface which is consumed by humanity annually.
