O revistă internațională, care acceptă pentru publicare articole în domeniul educației și formării, în limbile română, engleză și franceză.
De-a lungul timpului, educația a fost definită în diverse forme și accepțiuni.
Indiferent de perspectiva pe care o avem asupra rolului educației și a modului in care aceasta trebuie organizată, putem afirma un lucru cert: în centrul preocupărilor este copilul, elevul, cel care beneficiază de întreaga atenție a societății și a celor implicați în mod direct în actul educațional.
Cariera didactică nu reprezintă o condiție obligatorie pentru dezvoltarea învățământului și nici o sursă de evoluție a acestui domeniu de cercetare, dar are la bază motivația.
Ce te motivează în cariera didactică? Aș răspunde ușor – marcarea reușitei. Reușita este nucleul unei relații clare între profesor și elev. Dacă abordăm aspectele motivării pentru cariera didactică, mai precis, ce instrumente putem să folosim pentru creşterea atractivităţii facem o conexiune exactă între activitățile curriculare și extracurriculare.
Din păcate, oportunitățile de colaborare între grădiniță şi școală sunt mai rare, mai ales când instituția preşcolară este plasată, spaţial, în zone mai izolate sau mai depărtate de instituţia şcolară, situaţie în care cele două medii educaţionale păstrază, doar virtual, interese comune (M. Lăzărescu, 2017, p.225). Cu toate acestea, având în vedere că grădiniţa şi şcoala reprezintă două trasee educative successive, dar părţi ale unui proces care trebuie să rămână în ansamblu unitar, legătura dintre respectivele instituţii se cere întărită pentru trecerea dintr-una în alta să asigure continuitatea proiectelor şi finalizarea lor adecvată. (ibidem)
Pornind de la citatul filosofului Platon, potrivit căruia educația reprezintă „arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele”, pariul profesorului în contextul societății actuale este acela de a transgresa rolul avut odinioară, respectiv emițător de cunoștințe într-un domeniu în care s-a perfecționat, pentru a ajuta elevul să se contureze, să se definească, să fie pregătit pentru tarele iminente ale vieții. Așadar, profesorul nu are doar menirea de a fi un bun pedagog, ci acesta trebuie să aibă abilitățile unui părinte, unui psiholog, unui prieten, dincolo de calitățile didactice pe care se presupune ca trebuie să le aibă, pentru a-i conferi elevului confortul de care acesta are nevoie în vederea formării ca individ, dincolo de statutul de elev.
Voluntariatul – activitatea de interes public care oferă elevilor, dar și comunităților din care aceștia fac parte, oportunitatea de a se angaja, din proprie inițiativă și fără promisiunea vreunei compensații materiale în acest sens– reprezintă un mod unic de formare și dezvoltare a personalității cetățeanului.
Accentul pus pe formarea personalității, pe respectarea particularităților individuale şi pe tratarea diferențiată constituie o prioritate a sistemului actual de învățământ, care promovează implicit respectarea particularităților de gen.
Dimensiunea de gen în educație la vârsta preșcolară constituie un proces investigativ care este la începuturi. Studiile întreprinse până în prezent au confirmat ipoteza conform căreia imaginea de sine a copilului, în raport cu genul, se formează încă de la vârste timpurii, iar structurarea trăsăturilor de gen urmează linia stereotipizării: băieții- puternici, curajoși, cu inițiativă, de la care se așteaptă să ocrotească, iar fetele- atente la nevoile băieților, sensibile, grijulii, cu manifestări artistice.
Situația actuală cu pandemia virusului Corona ne avertizează că este ceva în neregulă în relația dintre oamenii și natura. Am fost avertizați de mai multe ori deja, de diferite epidemii, cauzele încălzirii globale, dispariția unor specii, schimbări în natură etc., dar se pare că nu am învățat încă lecția.
Așa aș numi perioada de când ni s-a cerut să facem școală online!
Fiind ceva nou, acest sistem de învățare-predare a stârnit multe comentarii pro și contra. Este foarte normal ca lumea școlii să sufere un șoc. Între timp cadrele didactice au prins curaj, au început să se obișnuiască cu ideea și au trecut la fapte.
Educația copiilor și a tinerilor trebuie să fie în permanență o prioritate națională întrucât, fără educație, o societate nu poate evolua nici social și nici spiritual sau moral. Actul educațional presupune implicare și responsabilitate, determinare, răbdare, corectitudine și fidelitate față de idealurile unei educații integrale și permanente. (1)
Societatea contemporană, cu spectaculoasele si rapidele transformări, angajează în acest complex proces toate domeniile sociale, chiar şi pe acelea care în trecut erau mai puţin mobile, producând pretutindeni mutaţii fundamentale şi schimbări de optică în structurile tradiţionale. E firesc, deci, ca în acest proces să fie angajat şi domeniul educaţional. Putem afirma că în acest domeniu este pe cale să se săvârşească o revoluţie care poate egala sau întrece pe cea tehnico-ştiinţifică din zilele noastre.