Rentabilitatea practicării activităților sportive de timp liber

Folosirea eficientă a exercițiului fizic trebuie completată și întregită permanent cu petrecerea plăcută a timpului în natură, în activități de divertisment, de plăcere, practicând jocurile, sporturile şi turismul, precum şi activități mai speciale, cum ar fi pescuitul, hipismul, cicloturismul. Dacă știm să folosim timpul liber într-un mod avantajos și eficient, el poate deveni un real mijloc de formare a trăsăturilor personalității umane, de educație permanentă.

În contextul actual, activitatea sportivă practicată în timpul liber, are două aspecte de bază: necesitatea practică și lupta incontestabilă și nesfârșită împotriva oboselii, plăcerea certă de practicare a exercițiilor fizice și a mișcărilor în aer liber a oamenilor.

Aceste activităţi libere trebuie organizate împreună cu familia, colegii, prietenii, atât sub formă necompetiţională a sportului de masă (promenade, excursii, jocuri dinamice, înot etc.), cât şi sub forma unor competiţii, întreceri. Esenţial este ca aceste activităţi sportive, să intre în regimul zilnic de viaţă al fiecărui individ. Obişnuirea treptată cu practicarea sistematică a exerciţiilor fizice şi a mişcării înseamnă modelare, conştientizare şi participare activă.

Astfel, educaţia sportivă va căpăta un caracter educativ, formativ, etic, care, împreună cu ceilalţi factori educativi (familia, organizaţiile de tineret, asociațiile sportive), fac ca acţiunile lor să fie convergente.

Beneficiile activităţilor de timp liber în vederea socializării

Atât sportul, cât şi exerciţiul fizic pot fi considerate instrumente de socializare extrem de importante şi de aceea oricărui stat îi revine o mare responsabilitate în a le promova şi dezvolta. În țările moderne, sportul reprezintă un fenomen a cărui importanţă a luat amploare mare, devenind astfel, din ce în ce mai prezent în viaţa cotidiană a omului. Marea sa forţă de atracţie a făcut ca tot mai mulţi oameni să păşească cu încredere în arenele sale, unde întrecerile sportive de orice tip au devenit adevărate spectacole, ocupând un loc important în preocupările cotidiene modrene ale mass-mediei.

Activitatea sportiv-recreativă şi-a extins cadrul de participare de la cei tineri  până la cei vârstnici, de la bărbaţi la femei, de la activitatea şcolară la timpul liber, de la hobby la profesiune, reuşind astfel, ca prin intermediul exerciţiului fizic să „sculpteze” fizionomia şi comportamentul uman. Vasta sa reprezentare dovedeşte că este un fenomen de masă, care este capabil să producă transformări fundamentale în atmosfera întregii societăți. Acest proces evolutiv s-a datorat atenţiei pe care sportul a acordat-o individului uman indiferent care era poziţia sa socială, indiferent de vârstă sau de sex, indiferent de etnie sau religie, făcând abstracție de orice discriminare şi atrăgând astfel în sfera sa toate categoriile sociale – pe unii ca practicanţi, pe alţii ca spectatori. Această diadă promotor/ spectator a permis formarea și  modelarea caracterului şi a oferit noi motivaţii, unele ideative, altele materiale. Chiar dacă motivele de a face sport sunt diverse și numeroase, sportul face loc atât celor ce vor să obțină performanţe, dar şi celor ce vor câştiguri, constituind un mijloc ideal de manifestare a preocupărilor, a năzuinţelor.

Sportul, ca activitate recreativă, creează o atmosferă de destindere, de relaxare și reprezintă mijlocul ideal de a avea contact cu alţi semeni şi de a stabili noi relaţii, de a socializa, este o metodă prin care se poate  consuma energia, dar care poate să conducă şi către un alt simţ estetic.

Prin caracterul său integrator, el devine un suport ideal de manifestare şi exprimare, de redescoperire a sinelui. Dualismul menţionat se manifestă şi într-un alt mod, respectiv divertisment şi profesie, fiindcă sportul oferă posibilitatea unei largi categorii de practicanţi, să-şi petreacă timpul într-un mod cât mai plăcut şi util, iar alteia să profeseze în cadrul instituţional sportiv sau adiacent acestuia, în baze sportive de agremement.

Toate aceste aspecte relevă din plin diversitatea sportului şi creează în societatea modernă o nouă imagine, de la comportamentul individului la comportamentul grupului, ceea ce poate concepe şi alte aspecte ale căror consecințe sunt şi benefice, dar şi nefaste, în funcţie de interesele manifestate de protagonişti, care de cele mai multe ori depăşesc sfera sportului, luând alte dimensiuni. Dintre acestea, se disting agresiunea şi armonia, degradarea mediului şi protecţia mediului. Aceste dimensiuni arată că sportul reprezintă o componentă deosebit de  importantă a calităţii vieţii şi culturii, care trebuie susţinut primordial de către tot aparatul instituţional. Statul trebuie să fie un factor important în asigurarea unui optim funcţional (tehnic şi logistic), care să garanteze tuturor cetăţenilor dreptul la practicarea exerciţiului fizic.

Sportul recreativ a reuşit, încă de la apariţia sa, să aibă o semnificaţie socială foarte mare, acest lucru  realizându-se doar prin prisma caracterului său mobilizator, a numeroaselor sale pilde şi modele, a numeroaselor sale principii, care au găsit tot mai mulţi adepţi.

Extinderea ariei sociale a sportului a făcut ca sportul să fie considerat o necesitate prioritară pentru stat, căutând să promoveze sportul la scară naţională, în scopul extinderii participării şi lărgirii ariei de răspândire a unor elemente de specific naţional (exemplu: oina în România). Este foarte adevărat că există o varietate mare de forme de sprijinire a sportului de către stat, ele fiind diferite de la o ţară la altă ţară şi de la o perioadă la alta, în raport cu specificul fiecărei ţări. Modelele europene şi rezultatele obţinute de către acestea relevă nu numai aspecte legate de o educaţie sănătoasă.

În numeroase rânduri, s-au făcut recomandări privind interdependența dintre sport–muncă–condiție fizică în care se punea accent pe creşterea practicării  sportului şi a activităţilor de destindere şi de implicare în activităţile voluntare în sport, în condiţiile creşterii sedentarismului datorat tehnologiilor şi a creşterii tensiunii sistemului nervos datorat stresului.

Pentru a se ajunge la un rezultat pozitiv, promovarea sportului trebuie să se facă pe principii noi, bazate în primul rând pe participare şi mai puţin pe competiţie.

Activităţile sportive devin din ce în ce mai importante în societăţile moderne, tot mai mulţi oameni practică sportul sub diferite forme sau sunt spectatori de manifestări sportive, citesc despre sport sau încearcă noi forme de manifestare a exerciţiului fizic. Aceste activităţi sunt practicate nu numai în timpul liber, ci pentru un număr impresionant de persoane ele devin un mod de viaţă; ne referim aici nu doar la participarea activă la activităţi sportive, dar şi la consumarea lor.

Există mai multe puncte de vedere referitoare la aceste beneficii ale sportului:
a) practicarea sportului, în mare măsură de persoane vârstnice, persoane cu handicap etc. De aici şi caracterul general al sportului care poate fi practicat de orice categorie de persoane indiferent de sex, vârstă sau orientări religioase.
b) motivaţia: sportul nu mai este orientat exclusiv către performanţă şi competiţie, ci din ce în ce mai mult către noi forme de motivaţie – recreere, valori estetice, socializare, integrare socială, stare de sănătate;
c) organizarea sportului: în acest sens, în ultimele decenii practicarea exercițiilor fizice nu mai sunt oferite doar de organizaţiile private sau de stat, ci şi de furnizori şi agenţi sportivi, fiind practicat tot mai mult în moduri neformale.

Sportul, ca mediu de socializare, este un proces prin care oamenii învaţă deprinderile, aptitudinile, valorile şi comportamentele care îl abilitează să participe în calitate de membru al societăţii în care trăieşte; procesul de socializare este un fenomen complex datorită diversităţii culturale, politice şi economice din diferitele ţări.

Avantajul sportului constă în influenţa pe care o exercită atât corpul, cât şi mintea, în acest fel sportul contribuind la socializare prin mişcare şi prin efectul mişcării asupra dezvoltării personalităţii, dar şi prin natura contactelor sociale. Sportul poate avea impact asupra asumării de roluri, adaptării la necesitatea conformării la norme, întăririi respectului de sine şi a identităţii.

Societatea actuală oscilează între cele două dimensiuni ale sportului, cea competitivă şi cea ludică (de recreere), spiritul de cooperare, de luptă, de apartenenţă la o grupare (club, asociaţie), evidenţiază calităţile prin care omul îşi afirmă caracterul său sociabil. Competiţia, caracteristică atât sportului de performanţă, cât şi sportului de masă, presupune acumularea a numeroase resurse individuale şi în primul rând a celor de ordin fizic în vederea atingerii scopului.

Efectul socializator al activităţilor fizice şi a sportului determină o multitudine de efecte pozitive asupra mai multor categorii de beneficiari:

1) Copiii şi tinerii sunt principalii beneficiari ai practicării activităţilor fizice. Acordarea unui rol cuvenit jocului şi jocurilor în copilărie, reprezintă premisa unei dezvoltări sănătoase din punct de vedere motric, social şi cognitive.

De cele mai multe ori, chiar şi în cazul adulţilor, anturajul este cel care-i mobilizează pentru o anumită activitate sportivă, impusă şi de zona geografică (munte, mare) în care-şi petrec timpul liber.

2) La adulţi, interesul faţă de sport şi activitatea fizică diferă în funcţie de mai mulţi factori cum ar fi: cariera, educaţia, statutul social, ocupaţia, timpul liber.

Caracterul de agrement al sportului înlătură anxietatea, depresia sau sentimentele negative. Activităţile fizice practicate în baze sportive sau în aer liber constituie mobilul unor contacte frecvente, prilej de a forma noi relaţii sau posibilitatea îmbunătăţirii capacităţilor de comunicare. Există beneficii clare, mai ales la acele persoane ezitante, timide sau lipsite de ambiţie ce provin dintr-un mediu în care nivelul inferior de autoapreciere nu prezintă un rol important, facilitând contactele sociale.

3) La vârsta a treia apar probleme de sănătate, în mod special după pensionare, datorită izolării,  a lipsei unui program normal de muncă, ceea ce duce la apariția depresiei, accentuării anxietății, a încrederii în sine, se simt inutile. În acest sens, practicarea exerciţiilor fizice de către vârstnici poate avea efecte pozitive, benefice, ameliorându-le starea de sănătate, având un puternic efect psiho-terapeutic asupra stării lor mentale, ridicându-le buna dispoziţie.

Concluzii

Multitudinea influenţelor sportului şi a activităţilor fizice asupra omului şi societăţii este extreme de complexă, în special datorită efectelor pe care le produce asupra menţinerii sănătăţii, formării şi dezvoltării personalităţii, întăririi caracterului. Timpul petrecut prin practicarea sportului, și nu numai, ci a practicării mișcării în general, a confirmat obținerea unor rezultatele pozitive asupra psihicului, creșterea încrederii în sine, a autoaprecierii, îmbunătățirea bunei dispoziţiei şi stării de bine ,diminuarea stării de anxietate, a tensiunii şi stresului.

Activităţile fizice contribuie la dezvoltarea gradului de socializare ale oamenilor şi în mod deosebit, a tinerilor în condiţiile în care există o bună îndrumare. În acest sens, statul are un rol deosebit de important, în ceea ce privește promovarea, organizarea şi dezvoltarea „sportului de masă”, până când întreaga populaţie va putea participa la activităţi sportive, susţinută din punct de vedere financiar propriu, de condiţii (baze sportive, materiale, spaţii accesibile şi agreabile) .

Practicarea în mod gradual și consecvent al exerciţiilor fizice, în mod special în timpul liber, într-o formă organizată sau independentă, dezvoltă principiile culturii noastre sportive, ceea ce va determina formarea unei societăţi competitive la nivel mondial.

 

prof. Carmen Grădinaru

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/carmen.gradinaru

Articole asemănătoare