Metoda observației

EDICT

Specificul observației

Formarea reprezentărilor la elevii din învățământul primar

Anexa 1

Observația, ca metodă de cercetare, constă în „urmărirea intenționată și înregistrarea exactă, sistematică a diferitelor manifestări comportamentale” ale unei persoane (Zlate, 2000, p. 118), în „studierea sistematică și intenționată a comportamentului, în condiții naturale” (Neculau, Iacob, Boncu, Sălăvăstru & Lungu, 2000), cercetătorul fiind „principalul instrument” (Dafinoiu, 2002, p.63). Etimologia cuvântului observație trimite la „cuvântul latin observare care înseamnă a privi, a fi atent la” (Zlate, 2000, p. 115).

În cercetările educaţionale, obiectul observaţiei îl constituie manifestarea comportamentală a subiecţilor investigaţi: elevi sau cadre didactice. Cercetătorul elaborează un protocol de observație în care notează o serie de elemente (Dulamă, 2020):

contextul (data, spațiul, ambianța fizică, aranjamentul subiecților);
descrierea participantului (gen, vârstă, etnie, aspect fizic);
descrierea observatorului (gen, vârstă);
descrierea acțiunilor și conduitelor participanților (verbale, motorii, emoționale);
interpretarea situației (observatorul încearcă să înțeleagă ce înseamnă această situație pentru subiecți);
interpretări alternative ale situației (furnizare de motive pentru concluzii);
notarea și explorarea de către observator a propriilor trăiri și sentimente.

Metoda implică elaborarea şi utilizarea unor instrumente de înregistrare şi sistematizare a datelor constatate: fişe de observaţie, scări de clasificare, liste de control sau verificare (Opriș & Opriș, 2013).

Observația poate lua forme multiple (Zlate, 2000) (tabelul 1):

Tabelul 1. Formele observației. Sursa: Zlate, 2000. Sinteză realizată de autoare

Reușita observațiilor este condiționată de stabilirea clară a scopului urmărit, de selectarea condițiilor și a instrumentelor necesare, de elaborarea riguroasă a planului de observație, de consemnarea imediată a celor observate și de efectuarea unui număr optim de observații (Anexa 1).

În timpul activităţilor didactice, observațiile cercetătorului asupra manifestării comportamentului unui elev pot fi direcționate spre: participare la lecţie, rezolvarea sarcinilor și/sau exprimarea personală (Opriș & Opriș, 2013).

Avantajele observației: surprinderea manifestărilor firești ale individului, acces la fenomene ce nu pot fi studiate experimental.

Limitele observației: producerea unor schimbări ale comportamentelor celor observați, erori de interpretare, posibilitatea de a trece peste unele aspecte importante (Zlate, 2000).

Etapele studiului		Elemente de etică
Pregătirea studiului	integritatea academică	respectarea angajamentelor luate, inclusiv a datelor planificate pentru înregistrarea observațiilor;
	stabilirea condițiilor de desfășurare	neutralizarea influenței factorilor perturbatori;
	elaborarea protocolului de observație	persoanele care colaborează cu cercetătorul sunt obligate să sesizeze orice formă de abatere de la conduita în cercetare; prezența altor persoane trebuie justificată metodologic;
Desfășurarea studiului	relația dintre cercetător și participanți;	notarea obiectivă a observațiilor;
	respectarea drepturilor și demnității copiilor implicați în cercetare;	non-discriminarea, tratarea cu respect a participanților (practicile discriminatorii pot fi bazate pe gen, etnie);
	colectarea rezultatelor obținute	evitarea omisiunilor/distorsiunilor prin notarea observațiilor; descrierea obiectivă a datelor;
Încheierea studiului	caracterul confidențial al observațiilor	colectarea, procesarea, stocarea și gestionarea informațiilor personale ale participanților; asigurarea eliminării contextului care ar putea duce la identificarea subiecților;
Încheierea studiului	publicarea responsabilă a observațiilor	evitarea publicării acelorași observații în publicații diferite;

Bibliografie
Dafinoiu, I. (2002). Personalitatea. Metode calitative de abordare. Observaţia şi interviul. Iaşi: Polirom.
Dulamă, M. E. (2020). Observația – metodă de cercetare în didactică. Suport de curs. Cluj- Napoca: Universitatea „Babeș-Bolyai”, Facultatea de Psihologie si Științe ale Educației.
Neculau, A., Iacob, L. Boncu, Ș., Sălăvăstru, D. & Lungu, O. (2000). Psihologie. Manual pentru clasa a X-a. Iași: Polirom.
Opriș, M. & Opriș, D. (2013). Cercetare şi religie. Repere şi demersuri comune. Cluj-Napoca: Eikon.
Zlate, M. (2000). Introducere în psihologie. Ediția a 3-a. Iași: Polirom

Data completării fişei de observaţie ………………………………………..……………………………………….

Numele observatorului ………………………………………………………………………..……………………………

Numele copilului …………………………. Vârsta ………………………..………………………

Școala …………………………………………………… Cadru didactic ………………………………………………………..

Clasa ……………. Disciplina de învățământ: ………………………………………………………….

Conținutul activității de învățare: …………………. Interval de timp: …………………………………

Instalarea în clasă:

Intrarea în clasă

Se îndreaptă direct spre banca proprie.

Își pregătește materialele necesare.

Se așază

disciplinat în bancă.

Observații

– –

–

+ +

– –

–

+ +

– –

–

+ +

Desfășurarea activității:

Interacțiuni verbale

Formulează întrebări sau răspunsuri.

Respectă regulile de comunicare.

Intervențiile verbale sunt pertinente.

Observații

– –

–

+ +

– –

–

+ +

– –

–

+ +

Participarea la activitate

Angajamentul față de sarcina

de lucru

Începe activitatea imediat.

Așteaptă pasiv.

Face altceva decât sarcina de lucru indicată.

Solicită ajutor din partea unui coleg.

Solicită sprijin din partea cadrului didactic.

Da/Nu

Realizarea

sarcinii de lucru

Finalizarea sarcinii în timpul alocat.

Sarcină finalizată fără solicitare de sprijin

Observații

– –

–

+ +

– –

–

+ +

Instrucțiuni

Respectă instrucțiunile date.

Observații

– –

–

+ +

Managementul materialelor școlare

Folosirea eficientă a materialelor.

Folosirea eficientă a materialelor.