Literatura pentru copii a fost uneori marginalizată sau depreciată, considerată mai puțin realizată artistic, literatură minoră. Hristu Cândroveanu consideră că „literatura pentru copii este în fapt literatură pur și simplu, literatură pentru toată lumea, literatură frumoasă (când este într-adevăr așa). Despre copii însă (și adolescenți), inspirată din universul acestei vârste, ori străbătută de, stăpânită de acel climat infantil juvenil, în care sentimentele etice sunt atât de la ele acasă […] O literatură formativă așadar, care construiește în plan moral și estetic. Dar care literatură nu se adresează mai puțin și adulților.” (Hristu Cândroveanu, 1998, pg. 91). Cercetătorul subliniază astfel delicatețea acestui tip de literatură, care se adresează unui anumit tip de sensibilitate a lectorului, putând fi gustată cu aceeași plăcere atât de copii, cât și de părinții acestora.
Dacă Hristu Cândroveanu evidențiază în primul rând conținutul textelor, inspirate din universul copilăriei, și caracterul lor formativ, moralizator, etic, Mircea Breaz pune literatura pentru copii în legătură cu lectorul, cu capacitatea de receptare/ înțelegere a acestuia, considerând-o o “literatură pe cale proprie, un mod particular de existență a literaturii în general, a cărei specificitate se revelează nu numai datorită diverselor sale instituționalizări canonice sau în sensul manifestărilor sale stilistice și funcționale specifice, ci ca urmare a receptării sale din perspectiva competenței lectorale a publicului infantil sau juvenil vizat.” (Mircea Breaz, 2013, p 109).
Adela Rogojinaru asociază literatura pentru copii cu cea a “începutului de drum”. Ea subliniază importanța acesteia deoarece cuprinde cărțile pe care se bizuie cultura generală a copilului, materializată atât în cunoștințe, cât mai ales în valori și comportamente fundamentale: “Contrar poziției didactice, care moralizează excesiv pentru a impune norme indiscutabile, literatura pentru copii pune în circulație valori și modalități de gândire prin intermediul ficțiunii, evaziunii, deseori absurdului. Încercări de definire a literaturii pentru copii din această perspectivă arată că o astfel de literatură tinde să actualizeze forme elementare de emoționalitate, răspunsuri nesofisticate pe care oamenii le adresează lumii mult înainte de a și-o putea explica.” (A Rogojinaru, 1999, pp 20-21). Literatura pentru copii este, așadar, o modalitate de a educa cu ușurință, care își atinge scopul cu repeziciune, tocmai datorită lipsei unui caracter didactic direct, explicit. Copiii învață într-un mod mediat, indirect, empatizând cu personajele, trăind emoții într-un univers imaginar, oferit de lumea cărții. Este un loc “al emergenței tuturor formelor ficționale în care acțiunea prevalează asupra pasiunii, momentul asupra amintirii, excepția asupra cotidianului, schimbarea asupra permanenței, inițiaticul asupra obișnuitului, eticul asupra psihologicului și bogăția invenției asupra fidelității descrierii.” (Mircea Breaz, 2013, p 64). Este acel tip de literatură care oglindește ființa ludică a copilului. Loredana Netedu afirmă: “În sens restrâns, literatura pentru copii cuprinde totalitatea creațiilor scrise și orale, inspirate din universul copilăriei, care se supun criteriilor estetice, cu valoare artistică recunoscută și care prezintă, dincolo de mărcile literarității, și o dimensiune etică, moralizatoare.” (Loredana Netedu, 2011, p 12).
Trăsăturile literaturii pentru copii
În capitolul dedicat particularităților literaturii pentru copii, Loredana Netedu amintește de Myles Mc. Dowell care, în lucrarea Fiction for Children and Adults. Some Essential Differences, atrage atenția asupra următoarelor caracteristici ale textelor: “dimensiuni reduse, limbaj simplu, nesofisticat, preferința pentru narațiune și dialog, în defavoarea pasajelor descriptive și a introspecției, succesiunea logică a evenimentelor, protagoniștii copii, apelul frecvent la convenții cu funcție mnemotehnică și la o schemă morală.” (Loredana Netedu, 2011, p 13). La acestea, adaugă tematica specifică (natura, universul copilăriei, lupta dintre bine și rău, istoria, în dimensiunea sa mitologică și legendară), deznodământul fericit, care motivează comportamente pozitive. O altă caracteristică a literaturii pentru copii este caracterul mediat, cărțile fiind alese de către cadrul didactic sau familie cu scopul de a educa, de a imprima un anumit sistem de valori.
Rolul literaturii pentru copii
Literatura pentru copii este astfel o modalitate indirectă de a educa. Deoarece ea dezvăluie o lume care îi provoacă copilului plăcere prin personajele cu care empatizează, prin întâmplările pe care le propune și la care participă, mesajul cărții ajunge cu mai multă ușurință la copil și este primit cu deschidere. Literatura pentru copii deschide poarta către cunoaștere, îmbogățește vocabularul, familiarizează copiii cu actul estetic, îi învață să problematizeze, să gândească, să accepte pe cel de lângă ei cu mai multă ușurință, să înțeleagă faptul că oamenii sunt diferiți, să fie toleranți. Este importantă studierea literaturii pentru copii deoarece “contribuie la formarea unei personalități autonome a elevilor, capabile de discernământ și de spirit critic, dotată cu sensibilitate estetică, având conștiința propriei identități culturale și manifestând interes pentru varietatea formelor de expresie artistică” (Loredana Netedu, 2011, p 17). Mircea Breaz își continuă demersul cognitiv precizând principalele valori și atitudini care sunt cultivate prin intermediul literaturii pentru copii: “cultivarea interesului pentru lectură, a plăcerii de a citi și a gustului estetic, stimularea gândirii autonome, reflexive și critice, în raport cu diversele mesaje receptate; formarea unor reprezentări culturale și identitare privind valorile estetice ale literaturii pentru copii, dezvoltarea interesului pentru comunicare interculturală, a atitudinilor de empatie culturală și interculturală.” (Loredana Netedu, 2011, p 17).
Literatura stimulează dorința de a scrie a copiilor.
Chiar dacă textele lor sunt mimetice la început, reprezintă o formă de manifestare a creativității. Cu cât citesc mai mult, cu atât capacitatea de a imagina a copiilor crește. Ei rețin imagini, situații, limbaj, personaje, trăsături, replici, pe care le reorganizează, le utilizează în propriile compuneri, manifestându-și astfel creativitatea.
În concluzie, literatura pentru copii, tineri, adolescenți reprezintă un mijloc foarte potrivit, de a educa conform principiilor de adevăr, frumos și bine pe care Howard Gardner le promovează în cartea sa, Mintea disciplinată. Ea ajută la formarea la copii a sensibilității estetice, dar le modelează caracterele prin atitudinea etică pe care o propune, fără să aibă un caracter didactic direct subliniat, acela care nu place copiilor. De asemenea, literatura este o sursă foarte bogată de dezvoltare a creativității, care oferă șansa utilizării unei multitudini de jocuri de reconstrucție și deconstrucție a conținuturilor, a temelor, a cuvintelor, a situațiilor existențiale propuse, a personajelor, a trăsăturilor lor. Prin lumea imaginară, fantastică pe care o pune la îndemâna copiilor, le captează atenția, accentuându-le motivația de a învăța. Chiar dacă până la vârsta de nouă ani lectura este văzută de copil ca o activitate dificilă, care nu îi provoacă plăcere, adultul/ profesorul de la cerc mediază între elev și text pentru a scoate în evidență caracteristicile ludice ale acesteia, care îl motivează, producându-i plăcere.
Literatura reprezintă totodată un mijloc de a valorifica teoria inteligențelor multiple. Ea este o poartă către diferitele tipuri de inteligență umană, pe care, dacă le provocăm, câștigăm nu doar o mai bună înțelegere a conținuturilor și o sporire a creativității, ci creșterea încrederii în sine a copiilor și participarea acestora la activități cu mai multă bucurie. Dacă propunem exerciții pe care ei le realizează cu ușurință și scoatem în evidență punctele lor forte, vom crește gradul lor de implicare.
Bibliografie
1. Breaz, Mircea (2013), Literatura pentru copii. Repere teoretice și metodologice: ediția a II-a, Editura ASCR, Cluj Napoca,
2. Cândroveanu, Hristu (1998), Literatura română pentru copii. Scriitori contemporani: București, Editura Albatros, 1998,
3. Gardner, Howard (2011), Mintea disciplinată. Educația pe care o merită orice copil, dincolo de informații și teste standardizate: Editura Sigma, ediția a III-a,
4. Netedu, Loredana, (1998), Literatura română pentru copii: Editura Universității Petrol-Gaze, Ploiești,
5. Rogojinaru, A, (1999), O introducere în literatura pentru copii: Editura Oscarprint, București.