Discuția privind semnificația și relevanța lecturii în dezvoltarea individuală este vastă și bine documentată în literatura de specialitate, făcând superfluă orice încercare de a sublinia din nou importanța sa incontestabilă. Cu toate acestea, este esențial să remarcăm că lectura deschide porțile către o înțelegere profundă a lumii și a diversității sale, stimulând dezvoltarea cognitivă și emoțională, fiind „cel mai viabil și firesc fundament al formării copiilor pentru a înțelege progresiv propria lume și a altora, poate printr-un mai nuanțat și mai bogat model mental, acțional și atitudinal ce l-am putea utiliza și noi ca educatori sau părinți.” (Neacșu&Damian, 2021, p.10). Angajamentul față de lectură consolidează competențele lingvistice și comunicative, esențiale pentru navigarea eficientă în contexte sociale și profesionale diverse.
Persoanele care se dedică lecturii dispun de un lexic variat, au o înțelegere aprofundată a lumii și a problemelor sale și manifestă abilități superioare de scriere; aceștia învață cu ușurință concepte noi și își susțin punctul de vedere cu argumente solide, având o percepție mai bună asupra sinelui și asupra lumii, distingându-se, în esență, prin inteligență sporită. Pentru a te remarca însă ca persoană activă și implicată în viața socio-culturală și profesională, este esențială depășirea nivelurile convenționale de alfabetizare. Astăzi, gradul de alfabetizare este perceput ca un barometru al competitivității globale a națiunilor, iar evaluările internaționale privind competențele de citire ale elevilor, precum PISA și PIRLS, sunt analizate atent de către autorități.
F. Sâmihăian prezintă paradigma dezvoltării personale prin intermediul studiului limbii și literaturii materne (Sâmihăian, 2014, p.32), o abordare cu aplicabilitate și rezultate palpabile încă de la nivelul învățământului primar. Această paradigmă, așa cum este ea articulată și susținută de Sâmihăian, evidențiază o serie de avantaje semnificative pentru elevi în cadrul procesului educațional. Printre aceste beneficii se numără autocunoașterea, construirea unui set de valori, dezvoltarea emoțională, relaționarea cu ceilalți, îmbunătățirea comunicării clare, corecte, articulate, potrivite contextului, îmbunătățirea rezultatelor la celelalte discipline școlare, dezvoltarea gândirii critice și a creativității, încurajarea empatiei și a înțelegerii culturale, precum și consolidarea identității personale prin intermediul unei conexiuni profunde cu patrimoniul cultural național. Această abordare subliniază importanța fundamentală a limbii și literaturii materne în formarea holistică a tinerilor elevi, contribuind astfel la dezvoltarea lor ca indivizi echilibrați și bine adaptați la complexitatea lumii contemporane.
C. Parfene atribuie două faze procesului de receptare a operei literare (Parfene, 1997, p.45):
1. Etapa lecturii sensibilizatoare, o etapă de contact intim, afectiv în care receptorul se lasă furat de universul sensibil al textului. Cititorul revine asupra unor expresii sau enunțuri întregi, iar citirea expresivă, cu voce tare, îl sensibilizează.
2. Lectura-studiu, etapa în care se realizează recitirea integrală, chiar de mai multe ori, și se realizează analiza operei literare folosind instrumentele muncii intelectuale.
Începând cu clasele a III-a și a IV-a putem vorbi despre lectura suplimentară autentică, făcută în mod independent. Copiii citesc, au formate deprinderi temeinice de muncă independentă şi stăpânesc tehnicile muncii cu cartea. Aceste tehnici intelectuale presupun:
- o citire rapidă;
- un vocabular dezvoltat;
- deprinderi de lucru cu dicţionarul;
- capacitatea de a rezuma materialul citit şi de a reţine esenţialul;
- capacitatea de a analiza, sintetiza sau generaliza informaţiile citite.
Rolul adultului în receptarea lecturii nu mai este la fel de important în a-i sprijini pe copii. Dacă în .etapa anterioară, copilul era bucuros să i se citească, începând cu clasa a III-a este vizibilă dorința de a citi independent, de plăcere, nu doar ca sarcină școlară. În cadrul unei cercetări am adresat elevilor de clasa a II-a întrebarea: „Preferi să citești singur povestea sau să îți fie citită de un adult care citește expresiv?” Copiii au răspuns că sunt încântați să asculte adultul citind cu voce tare pentru că: „acesta citește mai repede”, „nu sare rânduri”, „respectă toate semnele de punctuație”, „știe ce simt personajele”, „mă face să înțeleg”. La aceeași întrebare, aceeași copii, în clasa a III-a, copiii au răspuns: „prefer să citesc singur”, „eu citesc mai repede, în gând”, „nu am răbdare să îmi citească altcineva”, „când citesc eu, înțeleg altceva și îmi place mai mult”, „eu citesc cu alt ton și văd altfel personajele”.
Aceasta nu înseamnă însă că de la clasa a III-a, lectura suplimentară a copilului constituie exclusiv problema acestuia. Situația este des întâlnită, însă, orientat de adult, copilul selectează literatura potrivită vârstei și nivelului de înțelegere, își ordonează valoric lectura, își diversifică alegerile și își ordonează stilul de lucru.
Citirea şi analiza unui fragment de carte împreună cu copilul conduce, pe lângă beneficii cognitive, şi la realizarea unei apropieri afective între părinte şi copil. Copiii care petrec mai mult timp cu părinţii, care desfăşoară astfel de activităţi împreună cu ei, cresc mai ataşaţi faţă de părinţi. Astfel de momente ajută la transmiterea valorilor morale şi intelectuale dinspre familie către copil. Nu este nicio ruşine în a-i citi copilului chiar dacă este licean. Nu este nici corvoadă aruncată de şcoală pe umerii părinţilor. Este un privilegiu de a ne putea bucura împreună cu copilul de câteva clipe magice pe care acesta nu le va uita toată viaţa.
Pentru a încuraja copiii să citească de plăcere, este important să abordezi lectura ca pe o activitate plăcută și interesantă, nu ca pe o obligație. Iată câteva trucuri care pot să stârnească apetitul pentru citit la copii:
1. Alegeți împreună cărți potrivite vârstei și intereselor lor, asigură-te că sunt adecvate nivelului lor de înțelegere și că tratează subiecte care îi interesează. Copiii sunt mai predispuși să citească când subiectul îi fascinează.
2. Citiți împreună. Copiii te vor imita. Dacă te văd citind și bucurându-te de lectură, sunt mai înclinați să îți urmeze exemplul.
3. Amenajează un spațiu confortabil și liniștit dedicat lecturii. Un colț de lectură atrăgător îi poate motiva pe copii să petreacă timp citind.
4. Începătorilor sau celor cu un stil perceptiv predominant vizual le sunt de folos cărțile ilustrate. Imaginile atrăgătoare pot să îi ajute pe copii să înțeleagă mai bine povestea și să le mențină interesul.
5. Puneți întrebări despre cartea pe care au citit-o și încurajează discuțiile. Acest lucru le va dezvolta gândirea critică și le va face lectura mai interactivă. În același timp vor avea sentimentul că fac ceva important, care vă interesează.
6. Vizitați biblioteci sau librării împreună și lăsați copilul să aleagă cărți care îl interesează. A avea controlul asupra alegerii cărților poate fi motivant.
7. Dedicați o perioadă din zi lecturii, când fiecare membru al familiei citește ceva pentru plăcere.
8. Folosiți tehnologia pentru a sprijini lectura. Există multe aplicații și e-cărți interactive care pot face lectura mai atractivă pentru copiii crescuți în era digitală.
9. Organizați activități legate de cărțile citite, aniversări cu decor inspirat dintr-o carte, călătorii pe urmele unor personaje. Activitățile creative sau jocurile care extind poveștile din cărți pot face lectura mai distractivă.
10. Încurajați copiii să scrie povești bazate pe ceea ce au citit, dezvoltându-le în același timp și abilitățile de scriere. Astfel a apărut „Cheița de aur sau minunatele aventuri ale lui Buratino, după cum povestește însuși Alexei Tolstoi: „Pe când eram copil – e mult, foarte mult de atunci, am citit o carte: se numea Pinocchio sau Aventurile unei păpuși de lemn (în limba italiană, păpușa de lemn se numește buratino). Mai târziu, le povesteam adesea prietenilor mei, fetițe și băieți, minunatele pățanii ale lui Buratino și, deoarece pierdusem cartea, de fiecare dată le spuneam povestea într-alt fel, născoceam tot soiul de pățanii care nici măcar nu erau cuprinse acolo. Acum, după mulți ani, mi-am amintit de vechiul meu prieten Buratino și m-am gândit să vă spun și vouă – fetițe și băieți – minunata poveste a acestui omuleț de lemn.”
Lectura este o experiență intelectuală profundă atunci când este făcută cu răbdare și plăcere, în momente de liniște profundă, meditație și extaz spiritual. Unii copii citesc foarte repede, trec cu ușurință prin lista de lecturi suplimentare de la școală și parcurg multe alte cărți legate de interesele lor. Acest fapt poate reflecta schimbări în modul în care copiii învață și interacționează cu informația. Există mai mulți factori care ar putea contribui la această tendință:
- accesul nelimitat la informație poate stimula o curiozitate și o dorință de a citi și învăța mai mult, ducând la o viteză mai mare de citire;
- debutul timpuriu al activităților centrate pe dezvoltarea abilităților de citire și scriere; copiii încep să învețe literele la vârste mai fragede, ceea ce poate contribui la o mai bună fluență în citire pe măsură ce cresc;
- folosirea tehnologiei în educație și acasă îmbunătățește abilitățile de citire și înțelegere;
- strategiile de învățare s-au îmbunătățit și multe școli dezvoltă proiecte și strategii educaționale bazate pe cercetare pentru a îmbunătăți citirea;
- familiile de astăzi pun un accent mai mare pe educație și pe dezvoltarea abilităților copiilor și îi încurajează să citească de la o vârstă fragedă.
Faptul că multe cărți nu sunt recitite, nu ar fi chiar o problemă. Însă o problemă este citirea în ritm prea rapid. Este important, când observăm că cititul a devenit sport de viteză să ne asigurăm că se produce înțelegerea materialului citit, deoarece înțelegerea este la fel de importantă ca și fluența. Este posibil să descoperim că există și alți factori care pot contribui la tendința de creștere a ritmului în care copiii parcurg lectura:
- utilizarea excesivă a dispozitivelor digitale poate contribui la dezvoltarea unui deficit de concentrare a atenției la copii, deoarece sunt obișnuiți să primească informații rapid și în moduri vizual- stimulative; acest lucru poate face ca lectura de cărți (care necesită o concentrare îndelungată) să pară mai puțin atractivă, iar cartea să fie superficial parcursă;
- accesul nelimitat la informații poate fi, de asemenea, copleșitor și poate împiedica abilitatea de a procesa și reține informațiile în mod eficient; copiii pot dezvolta o tendință de a „scana” în loc să citească profund, ceea ce afectează înțelegerea și reținerea;
În acest context, este necesară verificarea înțelegerea lecturii de către copilul tău, fără a da impresia unui interogatoriu. Poți încerca să transformi această activitate într-o experiență plăcută și interactivă. Iată câteva trucuri eficiente:
1. Începeți o discuție liberă despre cartea sau textul citit, punând întrebări deschise care încurajează copilul să își exprime gândurile și sentimentele. De exemplu, poți întreba „Ce parte din poveste ți-a plăcut cel mai mult și de ce?” sau „Cum crezi că se simțea personajul când…?”.
2. Propuneți un joc de rol în care fiecare dintre voi preluați rolurile diferitelor personaje din carte. Acest lucru poate ajuta copilul să arate cât de bine a înțeles motivele și acțiunile personajelor.
3. Încurajează copilul să deseneze o scenă, un personaj preferat din carte sau o hartă a textului. Apoi, cere-i să îți explice desenul, oferindu-i o oportunitate de a-și exprima înțelegerea vizual și verbal.
4. În loc să îi ceri să povestească poți sugera „Prezintă-mi povestea ca și cum aș fi un prieten care trebuie convins să o citească”. Acest lucru încurajează redarea creativă și personală a lecturii.
5. Întreabă-l dacă există ceva din poveste care îi amintește de o experiență proprie, de o altă carte citită sau de un film văzut.
6. Transformați cartea într-un joc de societate simplu (Nu te supăra, frate!), cu întrebări, provocări și activități bazate pe text. Acest lucru poate face revizuirea cunoștințelor o activitate distractivă și implicativă.
8. Încurajează copilul să îți recomande cartea, explicând de ce i-ar plăcea sau nu altcuiva. Acest lucru poate evidenția nu numai înțelegerea, ci și capacitatea de a o evalua critic.
9. „Ce-ar fi dacă?” Acest tip de întrebări ajută la explorarea înțelegerii și imaginației copilului, de exemplu, „Ce-ar fi dacă personajul principal ar fi făcut o alegere diferită?”
Prin diverse trucuri, poți transforma verificarea înțelegerii lecturii într-o activitate plăcută și educativă, care să stimuleze gândirea critică și creativitatea copilului tău, fără a-l face să se simtă evaluat în mod formal.
Bibliografie
1. Neacșu, Ioan, Damian, Florentina (2021). Lectura și formarea competenței lectorale. București, Editura Universitară.
2. Parfene, Constantin (1997). Literatura în școală. Iași, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”.
3. Sâmihăian, Florentina (2014). O didactică a limbii și literaturii române. București, Editura Art.
4. Șchiopu, Constantin (2009). Metodica predării literaturii române. Chișinău, Combinatul Poligrafic.