Asigurarea feedbackului în timpul lecțiilor este o etapă esențială a proiectării didactice, de care profesorul trebuie să țină cont în conceperea scenariului didactic. Feedbackul nu este însă doar o componentă a orelor de predare, ci un element constant al comunicării profesor-elev. Deși suntem obișnuiți ca profesorul să ofere o evaluare a elevului, preferabil ar fi ca, măcar la finalul unor proiecte sau semestrial, și elevul să poată exprima un punct de vedere asupra activităților desfășurate la acea disciplină. Sigur că nu completarea periodică a chestionarelor reflectă adesea percepția adevărată și obiectivă, de aceea, exprimarea orală sau scrisă a opiniei argumentate poate fi benefică.
De asemenea, în cadrul unor inter-evaluări, elevii sunt încurajați să sublinieze aspectele pozitive și negative ale produselor realizate de colegi. Adesea, prin comparație, pot conștientiza valoarea propriilor răspunsuri. Este necesar ca profesorul să intervină la final pentru o concluzie prin care să obiectiveze intervențiile. În cadrul lecției, feedbackul se poate realiza prin exercițiu, chestionar, scurt eseu, joc educativ, însă o reacție constantă și permanentă este asigurată prin aprecieri verbale, gesturi, mimică, menite să asigure rezonanță în partenerul de dialog.
Se impune și o diferență între apreciere, critică și feedback. În vreme ce aprecierea ridică stima de sine, dar împiedică evoluția, critica este cea care sesizează eventualele nereguli, dar poate conduce la rivalitatea profesor-elev. Feedbackul nu trebuie confundat cu sfatul, deoarece este o afirmație simplă și concretă, care implică atât părțile pozitive, cât și pe cele negative ale demersului educativ.
Există metode moderne care pot fi folosite cu succes în activitățile de învățare, pentru a îmbunătăți constant procesul de relaționare elev-profesor, având în vedere considerarea elevului ca centru și principal beneficiar al actului educațional. Astfel, metoda DESC (Description – Effect – Solution – Conclusion), dispusă pe etape, presupune: descrierea unei situații și a efectelor asupra învățării, găsirea soluției pentru situația problematică și formularea unei concluzii. De altfel, metoda SBI (Situation – Behaviour – Impact) vizează comportamente în situații precise, în contexte concrete și este pus în discuție impactul asupra desfășurării activităților.
O altă cale de a asigura o creștere a calității procesului educațional este metoda Start-Stop-Continue, ce presupune formularea răspunsurilor la trei întrebări: „Ce trebuie implementat?”, „Ce trebuie să nu se pună în aplicare?”, „Ce este bine și poate fi utilizat în continuare?”. Emiterea unor judecăți de valoare despre lecțiile desfășurate reprezintă, de cele mai multe ori, o condiție pentru comunicarea eficientă a profesorilor cu elevii, dar și a elevilor, în timpul orelor de curs. Totodată, Metoda Sandwich presupune lauda – critica – lauda, așadar prezentarea aspectelor critice în mijlocul discursului, astfel încât creierul să accepte aspectele negative și demersul să fie constructiv.
Dacă, în cazul desfășurării activităților școlare în format fizic, metodele nu par să întâmpine prea multe bariere în aplicare, odată cu forma de a susține lecțiile online sau în format hibrid, profesorul încearcă să transfere măcar o parte dintre cele enumerate. Digitalizarea a adus însă, și în acest domeniu, oportunități care nu doar eficientizează feedbackul, dar îl poate face mai plăcut decât în formula clasică. Este și cazul provocărilor lansate de diferite grupuri de cercetare sau de companii din industria IT și Web. Astfel, profesorul are la îndemână și aplicații cu ajutorul cărora poate obține feedback imediat.
Apreciem preocuparea profesorilor români pentru această latură a educației, precum Monica Mocanu, inițiatoarea aplicației Teleskop, care poate fi utilizată anonim, după orele de curs. Rezultatul obținut după completarea de către elevi a formularului ajunge exclusiv la profesor, în contul său personal. Formularele sunt predefinite, iar aplicația are un sistem de asistență online și permite accesul la o comunitate de dialog cu experți utilizatori, ceea ce poate fi util neinițiaților. Aplicația este gratuită și constă în generarea pe telefonul mobil al posesorului a unui link și distribuirea acestuia către elevi, la finalul orei, obținând aproape instantaneu răspunsurile la diferite întrebări. Echivalentul acestei aplicații dezvoltate în România este, în Germania, edikimo.com. De asemenea, educatorul poate utiliza și alte aplicații, precum Question.ro sau mult mai familiarul Mentimeter.
Vasylieva, citat de doamna profesoară Maria Canter [4], remarcă faptul că feedbackul poate îndeplini diferite funcţii în e-learning, conform efectelor pe care le are asupra învăţării: informează studentul asupra corectitudinii răspunsului său, completează lacunele în cunoştinţele celui care învață prin prezentarea informaţiilor pe care acesta nu le cunoaşte, schimbă concepţiile greşite pe care studentul le poate avea. La fel ca şi feedbackul oferit în învăţarea tradiţională, feedbackul în e-learning presupune diferite strategii şi vizează mai multe aspecte. S-au realizat şi o serie de studii, în special în literatura științifică, privind: tipurile de feedback în e-learning (B.J. Mandernach), momentul oferirii acestuia (S. Mathan), adaptarea feedbackului, individual şi la grup (E. Vasylieva).
Doamna profesor Aurora Dănilă [3] semnalează alte câteva modalități de realizare a feedbackului, care pot fi aplicate atât în forma de organizare tradițională, cât și în format online sau hibrid. Astfel, metoda semaforului este simplu de utilizat și constă în utilizarea simbolică a celor trei culori ale semaforului, roșu (dezacord), verde (acord), galben (nehotărâre). Participanții la consultare au la dispoziție cartonașe cu cele trei culori, iar în momentul chestionării arată cartonașul potrivit pentru a ilustra reacția considerată de ei potrivită față de întrebarea adresată.
Metoda „Cinci degete” este, de asemenea, simplu de folosit, necesitând o coală de hârtie, pe care elevii își desenează propria mână. Fiecare deget este asociat unei întrebări, iar elevii sunt chestionați cu privire la punctele tari sau slabe ale activității („Ce a fost bine?”, „Ce poate fi îmbunătățit?”), cu privire la conținuturile învățării („Ce am învățat?”), despre atitudini (pozitive sau negative) pe care le-a generat activitatea („Ce iau cu mine?”) și despre eventuale propuneri pe care aceștia le pot avea. În ceea ce privește metoda „Ținta”, bazată pe o scală, aceasta are niveluri de evaluare, de regulă, de la 1 la 4, însă ea reflectă și un număr limitat de întrebări, în funcție de domeniile față de care își exprimă opinia elevii (Metode și organizarea activității, Atmosfera de învățare în clasă, Tema și conținuturile etc.).
Personal, consider că nu este de neglijat componenta care asigură feedbackul, în cadrul procesului instructiv-educativ și, dacă profesorul acordă atenție acestei dimensiuni, elevul va fi motivat să reflecteze asupra propriei implicări în lecția propriu-zisă, dar și asupra drumului său spre (auto)cunoaștere, pentru că are permanent adjuvanți pentru a găsi calea cea dreaptă.
Bibliografie
[1] Emanuela Ilie, Didactica limbii și literaturii române, Polirom, Ediția a II-a, 2020.
[2] Ioan Neacșu, Metode și tehnici de învățare eficientă. Fundamente și practici de succes, Polirom, 2015.
[3] iteach.ro/experientedidactice/alt-feedback-necesar
[4] iteach.ro/experientedidactice/feedback-ul-in-sistemele-de-e-learning